6,141 matches
-
reiau procesul. Nu vroiam să fiu destituit, vroiam să plec eu, și nu pentru atâta lucru. L-am rechemat pe învinuit și l-am condamnat. Băiatul însă, așa umil cum arăta avea pe la București nu știu ce fel de rude sau prieteni, destul că un zbârnâit violent pe interurban mă invita a treia zi să mă prezint imediat la Ministerul Justiției, chiar la cabinetul titularului. Strigăte: "Cum ai putut să condamni la închisoare un om pentru o pîine?". Credeți că e primul? i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
CNE Cernavodă datorat factorului de mediu sol; ... – din analiza hărților de zgomot se observă că depășiri ale valorilor de 50/55 dB ar putea apărea în afara amplasamentului Centralei doar în anumite faze (de construcții complementare retehnologizării) și pe un areal destul de limitat - dar care s-ar putea suprapune cu unele construcții existente, aflate în vecinătatea de nord-vest; ... – impactul socio-economic este unul pozitiv - prin generarea de locuri de muncă; ... – în condițiile respectării proiectului și a recomandărilor din avizele/studiile de specialitate, activitățile
ACORD DE MEDIU din 14 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299875]
-
Mi s-a spus că slăbiciunea și confuzia vor dispărea curând, deși nu-mi pari deloc dezorientată. Efectele secundare ale hipersomnului îndelungat, cam așa ceva. N-am fost tare la biologie, mă împac mai mult cu cifrele. Ei, dar am vorbit destul despre mine. Se pare că ne-ai venit în stare destul de bună. ― Sper că nu sunt atât de înspăimântătoare cât mi se pare mie. Am impresia că mă aflu în corpul unei mumii egiptene. Spuneai de "hipersomn îndelungat". Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mult pe promisiunile mele. În privința datelor de întoarcere, în orice caz. Burke dădu din cap ca pentru a-și manifesta simpatia. Nu-i era de obicei ușor în astfel de situații, dar acum era complet depășit de evenimente. Măcar avu destul bun simț să tacă, decât să debiteze banalitățile de circumstanță. ― Credeam mereu că putem recupera timpul pierdut... mai târziu. Dar acum e imposibil. Lacrimile apărură, cu întârziere. Așteptaseră cincizeci și șapte de ani. Ripley rămase pe banchetă, suspinând pe înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru a face aerul respirabil. Reușim acest lucru astăzi într-un mod eficace și economic, dacă dispunem de o atmosferă locală pentru a fi modificată. Hidrogen, argon... chiar dacă metanul este preferabil. Or, Acheron se scaldă în metan și am găsit destul oxigen și azot pentru începerea procesului. Deocamdată, aerul este greu respirabil, dar cu timpul, răbdare și multă muncă, specia umană va dispune de o nouă lume locuibilă. Nu gratis bineînțeles. Compania noastră nu a fost fondată cu un scop filantrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de sintet, declară simplu Bishop. Este vreo problemă? Pot să fac ceva? ― Mă-ndoiesc, răspunse Burke ștergându-și gălbenușul de pe gură. În ultima ei călătorie un sintet s-a dereglat și au suferit pierderi de vieți omenești. ― Este înspăimântător. Demult? ― Destul, da. Ripley îi mulțumi în gând că nu intrase în detalii. ― Un model vechi, deci. ― Cyberdene Systems 120 A/2. Lăsându-se pe spate, Bishop o privi pe Ripley. ― Iată explicația. Bătrânii A/2 au fost cam instabili. În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zicea totuși că "o prevedere în plus nu strică", și căuta butonul sau cârligul omis. Intr-o situație delicată, regretele ar fi zadarnice. Mișcați-vă, leprelor! Îmbarcarea. Mai iute, mai iute. Sau poate vi se pare că n-ați dormit destul? Câte doi sau trei, se îndreptau spre navetă, discutând aprins și târându-și picioarele. Apone ar fi putut să le ordone să meargă în cadență, aliniați, dar considera că nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
doi sau trei, se îndreptau spre navetă, discutând aprins și târându-și picioarele. Apone ar fi putut să le ordone să meargă în cadență, aliniați, dar considera că nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop de glume deocheate și răsuflate: dar aceasta era sfidarea morții din partea acestor bărbași și femei, aluzii lubrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ecranele, aidoma celor ale organistului care găsea notele muzicale trăgând de registre și apăsînd pe clape. Vocea lui Ferro răzbătu din postul de pilotaj, triumfătoare: ― Am reperat până la urmă baliza dracu'. Semnalul e slab, dar perceptibil. Norii s-au retras destul ca să vedem solul. Hadley e vizibil. Gorman pivotă spre un microfon. ― Cum arată? ― Ca în broșuri. Locul mult visat pentru vacanță. Clădiri mari și murdare. Câteva lumini, semn că au găsit energie pe undeva. Imposibil de spus dacă sunt branșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu mecanic. Hicks ciuli urechile pentru a decela originea acestor zgomote metalice. ― Parcă ar fi o osie. Două, poate. Dumneata, efectiv, fabrici pilitură. Drept să spun, mă mir că planșeul ăsta n-a rămas în nivelul B. E solidă. ― Nu destul, declară Burke, care li se adresa din compartimentul din spate. ― Nimeni nu s-a gândit că o să aibă de-a face cu asemenea creaturi. Hicks, încovoiat asupra consolei comandă pivotarea unei camere exterioare. VTT-ul era într-o stare jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
asta îți curăță tot tunelul. Bâzâitul interfonului îi surprinse. Hicks stabili imediat legătura. ― Aici Bishop. Am auzit detunăturile. Care este situația? ― Cât puteam spera de bună. Santinelele A și B au rămas fără muniții, dar trebuie să-i fi rărit destul. ― Cu atât mai bine, fiindcă eu mă tem că am a vă da niște vești proaste. Hudson se strâmbă și se rezemă de un dulap. ― Ei, asta-i ceva nou. ― Ce vești proaste? întrebă Hicks. ― Va fi mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley se trezi tresărind și era cât pe-aci să se dea cu capul de somiera metalică. Lumina venind de la laborator ajungea sleită până la blocul operator. Ripley se uită la ceas și constată cu stupefacție că se scursese o oră. Destul timp pentru ca moartea să le fi vizitat deja, dar situația părea neschimbată. Nu era surprinsă că nu venise nimeni să o trezească. Ceilalți aveau alte griji. Și, într-un fel, era semn bun. Dacă s-ar fi dat asaltul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
difuzoarele de apă deversară un potop. Apa îi udă până la piele pe caporal și pe colegii săi, pătrunse în ordinatorul central al coloanei și îl dereglă pentru totdeauna. Dar, cel puțin nivelul ei nu le trecu peste glezne. Acidul perforase destul podeaua pentru a facilita drenarea ei. O sirenă mugea fără încetare, împiedicându-i să vorbească și de a stabili un plan de acțiune. Apoi Hudson urlă cât îl ținură plămânii, iar vocea-i ascuțită se auzi în pofida vaierului sirenei. ― S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și întunecate în căutarea aceleia care o interesa. În buncărul de îmbarcare, atenția reginei îi fu deturnată de la acel obstacol de o mișcare! Podeaua era străbătută de o rețea de canale, ca niște tranșee, protejate de grilaje de metal. Era destul loc pentru Newt, care se și strecurase acolo și, după ce pătrunse printr-o trapă, copilul începu să se târască cu toată viteza spre cealaltă extremitate a calei. Creatura urmărea mișcările lui Newt și ghearele ei se năpustiră și smulseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
eu mai multe. De-atunci, dintr-a întâia sau a doua, s-a zis cu drăgălășeniile. Zăceam șase ore pe zi în sacul de tergal al uniformei, înconjurat de colegi, caiete dictando și tablouri cu strămoșii noștri, și-aveam timp destul să le răstorn pe toate în mine. Bunicu’ Vitalian luptase la 23 august împotriva hitleriștilor (cam tot pe vremea aia, bunică-mea le sabota instalațiile petrolifere, turnând zahăr cu lingurița în rezervoarele mașinilor); pe maică-mea o chema când Ecaterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din ele, că sunt vreo două sute?“, am protestat eu. „Ăla când o ia nava razna și-ncepe metalul să vorbească și să dea ordine, de zici că au toți halucinații.“ Îl văzusem, dar nu vroiam să-i spun. Se umflase destul în pene, parcă vorbea de la catedră. Uitase complet de cutremur; de vin, nici nu mai pomenesc. Stăteam pe uscat, noaptea, ca popândăii. „E cam aceeași poveste, cu alți actori.“, a continuat Mihnea, imperturbabil. „Eu, de exemplu, am vrut să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cel mai groaznic și firesc mod posibil. Fiecare a contat, fiecare a avut clipa lui de glorie, momentul copleșitor când a strălucit în ochii sau în mintea cuiva, fracțiunea de triumf și împlinire; praful s-a ales de ea. Destul cu „Germanul“. Cu „Maiorescu“, a fost altă poveste, mai lungă și încurcată. Prin ’93, m-am mutat la cinci minute de casă, în cel mai mare liceu din țară. Am ajuns acolo ajutat de-un inspector (căruia și-acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părea blocată, gesturile economice și-automate. Hainele atârnau greu, ca niște uniforme nemțești. Purtau încă mirosul stătut al nopții sau poate al vreunei bătălii pierdute, pe care nu ne-o mai aminteam. Mă simțeam bine, ciudat, ca atunci când nu dormi destul. O urmăream pe Maria în ceață, o jumătate de-obraz încălzită de aburii ceștii pe care-o ducea la gură. Mihnea râdea, Dumnezeu știe de ce. Tânărul Lupu arăta perfect, hainele nu mișcau o cută, parcă nu zăcuse în aceeași magherniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apăreau înscrise pe etichete luminoase, vizibile de departe. Cantitatea de viață pe care segmentele de oameni și obiecte o conțineau era stoarsă din ambalajul de carne, plastic, metal sau țesătură și condensată în spațiile libere ale memoriei afective. Rămânea loc destul pe rafturile goale, tranziția spulberase tot ce așezasem cu grijă pe etajere, acum marfa avea alt gust, altă consistență și se găsea din belșug, nu trebuia să te bați pe ea. Cu ceva matematică și puțin noroc, întâlneai clienții potriviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exterior. Nici nu știam cum să-i spunem: exterior, interior, depindea de unde te uitai la el și cum vroiai să învârți pereții. Între el și zidul de cărămidă al clădirii din față rămăseseră vreo cincizeci de centimetri, nu mai mult; destul cât să încerci să faci pe Omul-Păianjen în caz de pericol, suficient cât să-ți dea vertij dacă erai claustrofob. Jumătate din interstițiu fusese ocupată cu o etajeră ondulată, din lemn și fier forjat, prin care se îmbrățișau câteva mușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Balcania de Sud. Fusese mutată de pe hârtie pe calculator și din calculator în mintea cuiva, unde putea fi ținută la loc mai sigur? Din 1766, de la Totius Danubii, și până-n 2005, Viena-București și retur, planificatorii cibernetici ar fi avut timp destul să se reorganizeze. Dacă Economiștii Minții se regrupaseră într-o Internațională a IX-a socialistă (sau invers, ceea ce ar fi fost mult mai grav), iar acordul cu Occidentul fusese parafat cu acceptul Marii Britanii, al nemților și-al americanilor (principalii distribuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El a trăit destul pentru sine, pentru a-și face o slavă, un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea nației rumânești. De la marele Traian și până
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
zadar în condițiile cu totul precare în care se găseau lăcașurile unităților de învățământ. Haret dă glas lamentațiilor sale atunci când se plânge că pentru majoritatea școlilor "salele de clasă sunt așà de micĭ, în cât pe perețiĭ lor nu e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
e o simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi: égalité, liberté, fraternité, progresul cugetării moderne ne sfătuiește să punem treimea adevărată: dreptate, solidaritate, naționalitate" (p. 45). O dreptate care să țină cont de structura inegală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Bisericii Catolice, la supranatural și la însemnul autorității papale: Regatul umbrelor este paradisul fanteziștilor. Acolo găsesc ei un nemărginit spațiu în care își pot stabili după plac reședința. Aere de ipohondrie, povești de babe sau cu minuni monastice îi aprovizionează destul cu materialele de care au nevoie pentru a o construi. Filosofii trasează planul și, după obiceiul lor, îl modifică sau îl abandonează. Numai Sfântă Romă deține acolo provincii înfloritoare; cele două coroane ale tărâmului invizibil susțin o a treia că
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]