4,963 matches
-
adevărat că atenția acordată anatomiei a neglijat, oarecum, bolile infecțioase iar clinicienii nu s-au ridicat la înălțimea rezultatelor obținute în Renaștere, de anatomiști. Împreună cu anatomia se dezvoltă chirurgia, urologia, obstetrica, oftalmologia, domenii în care se afirmă Ambroise Paré și discipolii săi Nufer și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul Mercurio. La Viena Paul Dirlewang reușește o operație de cezariană (1559), fiind și specialist în bolile aparatului urinar. Se conturează oarecum noi ramuri ale științelor medicale ca psihiatria și reclamă atenție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lor interinfluențându-se. Ca șef de școală și formator al atâtor clinicieni Sydenham a știut să-i fructifice selectiv pe înaintași și tot selectiv să asimileze curentele științifice și filosofice ale timpului său. Acest spirit electic și exclusivist l-a comunicat discipolilor, ecoul său în secol fiind incontestabil. Ilustrativ este cazul medicului olandez Herman Boerhaave (1668 - 1738). Cunoscător de limbi străine, teologie, filosofie, matematici, chimie, și în primul rând, de medicină, Boerhaave se face cunoscut pe continent și mai departe, ca renumit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din discipolii de onoare ai lui Harvey. Clinician căutat de pacienți, Glisson este un minuțios observator în studiile sale de anatomie, fiziologie și specialist clinician în maladiile hepatice pe care le descrie atent. Studiul său asupra ficatului este funcțional, relevând competență științifică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Istria (Sanctorius, 1561 - 1636) medic și fiziolog, profesor la Universitatea din Padova și despre care am vorbit și la Medicina Renașterii, ca și la medicina care o conectează la sec. XVII. Santorio se distinge în fiziologia generală experimentală, formând mulți discipoli. El folosește instrumente de măsurare cantitativă, precum termometrul (1626), cântarul, inventează hygrometrul și un fel de pulsiometru, întrevăzând sfigmograful. Plecând de la observații asupra funcționalității propriului organism, Santorio creează situații, condiții, în care diversele organe și sisteme, ca și întregul organism
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secolului XIX vor evalua această teorie a semnalelor premonitoare. Desigur că Stahl are critici, între care mai activi sunt senzualiștii englezi, ca neuropatologul William Cullen, care în vindecare, pune accent pe resursele nervoase, pe stimularea lor. Dar Stahl are și discipoli. John Brown (1735 - 1788) susține că excitabilitatea sistemului nervos răspunde la stimulii exteriori și interni care, în funcție de intensitate, pot produce „boli stenice“ și „astenice“, ținând seamă și de sensibilitatea organismului. Concepția lui Brown a avut ecou în Europa, ca și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe animale, de remarcat este cea a anastomozelor realizate la câini. Anvergura creației sale, pasiunea energică pentru atâtea ramuri ale medicinei, spiritul investigator, mută Renașterea la confluența dintre secolul Luminilor și viitorul medicinei moderne (sec. XIX). Un vestit creator de discipoli este, Herman Boerhaave (1668 - 1738) pe care îl cunoaștem din sec. XVII în care a trăit aproape jumătate din viață. Acest medic, cu o formație multilaterală și orientare medicală hippocratică, se remarcă prin studii anatomo-clinice, o atenție deosebită acordând asistenței
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prezentarea la medic. Unele din afirmațiile sale se găsesc și la alți practicieni și teoreticieni, dar stilul său aforistic accentuează originalitatea descoperirilor și interpretărilor sale. Elevii formați de Boerhaave au ajuns în toată Europa, viitori fondatori de școli medicale. Între discipolii săi Gerard van Swieten, este medicul chemat de Maria Thereza, în 1745, să organizeze învățământul medical universitar la Viena. Swieten descrie afazia (1753) și scrie mai multe cărți de farmacologie. în adevăr, medicina din Viena va ajunge foarte cunoscută prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la practica obstetricală, un subcapitol impunând examinarea moașelor necalificate și eliberarea de atestat pentru cele cu experiență, cunoștințe, comportament corespunzător. La Liceul Medico-chirurgical din Cluj se remarcă oculistul și eruditul transilvan Ioan Piuariu- Molnar, autor al tratatului de precepte pentru discipolii chirurgiei, în limba latină: Paraensis ad auditores chirurgiae (1793). Acest erudit, traduce lucrări medicale, scrie, ca și ceilalți corifei ai școlii ardelene, gramatici, dicționare, concepe proiectul unei societăți științifice românești ardelene, luptă să scoată un ziar în limba română și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este obiectivismul observației și experimentului, ale investigației riguroase. Sensibilitatea literară îi face stilul agreabil. Între curiozitățile sale mai greu de înțeles este opoziția sa față de Pasteur și dubitarea microbiologiei, existenței fermenților și germenilor ca ființe vii. Cl. Bernard a format discipoli de seamă și a colaborat cu mari personalități medicale. împreună cu Jean Bourgeois semnează Traité complet de l’anatomie de l’homme, cu schițe ale organelor, țesuturilor cu detalii privind funcțiile acestora. După Bernard viața depinde prioritar de echilibrul mediului interior
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wurzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (1871 - 1878). Dintre discipolii lui Cl. Bernard, anglo americanul Charles-Eduard Brown-Séquard îi continuă opera, căreia îi adaugă descoperirile sale. Debutul și-l face la Paris ajungând apoi profesor de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spațiul românesc, s-au format în acest secol XIX la Universitățile occidentale , predilect pariziene, realizând „concentrarea“ în țară a valorilor, a marilor profesori și clinicieni. Ei vor crea școli, care în deceniile următoare vor „iradia“ și vor forma elevi și discipoli viitori reprezentanți ai medicinei românești.. INTRODUCERE îN MEDICINA SECOLULUI XX CONSIDERAȚII GENERALE Un secol se sfârșește în lumină (XIX) și altul tot în lumină se naște (XX) căci în 1895, fizicianul german Wilhelm Konrad von Röntgen descoperă o nouă sursă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meritul de a fi depășit în chirurgia românească etapa tehnică și de a fi deschis calea chirurgiei fiziologice. Chirurgul este deopotrivă preocupat de tehnica operațională și de fiziologia organelor asupra cărora acționează. Thoma Ionescu contribuie la dezvoltarea chirurgiei românești, prin discipolii săi, care sunt la rândul lor creatori de școli de chirurgie în România între care se disting Ernest Juvara, Amza Jianu, I. Tănăsescu, Iacob Iacobovici,, Iancu Jianu, Victor Gornoiu, Traian Nasta, Nicolae Hortolomei, A. Cosăcescu. La Iași se afirmă V.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nimic altceva după raportul său de călătorie în Virginia. Aflat pe patul de moarte (răpus de un cancer la nas, probabil primul cancer provocat de folosirea excesivă a noii plante aduse de pe continentul american, tutunul) Harriot a cerut prietenilor și discipolilor să-i pună în ordine manuscrisele și lucrările științifice. Lucrul acesta nu s-a întamplat. Un singur volum, tratatul său de algebră, a fost publicat în 1622. Restul lucrărilor s-au rătăcit pentru aproape 150 de ani. Abia la sfârșitul
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
generat iubirea dintre Didona și Enea, Daphne și Apollo. El însuși s-a îndrăgostit de Psyche. Statuia lui era prezentă în gimnazii, locuri de antrenament al tinerilor pentru competiții sportive, de aceea era și patronul relațiilor erotice dintre maeștri și discipoli, fapt cunoscut și practicat drept pederastie. Dionysos este fiul lui Zeus și al Semelei pe care Hera s-a răzbunat și a făcut astfel încât să ardă de vie. Zeus a salvat fătul din pântecele ei, punându-l în coapsa lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un model aristocratic, esențializat exprimat în idealul kalokagathiei (kalos = frumos, agathos = bun, bine), formarea omului frumos și moral. Dominantele educației tinerilor erau: fizică, artistică (prin muzică, poezie, dans), oratorică, intelectuală (citit, scris, calcul matematic). Platon (sec. V-IV î.H.), discipolul lui Socrate, autorul Dialogurilor filosofice, creatorul Academiei ca școală filosofică, Aristotel (sec. IV î.H.), discipolul lui Platon, mintea enciclopedică a antichității, creatorul Liceului, au marcat civilizația și cultura greacă, temelia civilizației și culturii europene, și au contribuit la modelarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și moral. Dominantele educației tinerilor erau: fizică, artistică (prin muzică, poezie, dans), oratorică, intelectuală (citit, scris, calcul matematic). Platon (sec. V-IV î.H.), discipolul lui Socrate, autorul Dialogurilor filosofice, creatorul Academiei ca școală filosofică, Aristotel (sec. IV î.H.), discipolul lui Platon, mintea enciclopedică a antichității, creatorul Liceului, au marcat civilizația și cultura greacă, temelia civilizației și culturii europene, și au contribuit la modelarea concepției despre educație în societatea greacă. Sofiștii Protagoras, Gorgias, Hippias (sec. V î.H.), profesorul de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
într-un gen aparte de poezie poezia saphică. Alții, în special satiricii și comedianții, au ridiculizat-o pentru obscenitate și perversitate. Nu se exclud relațiile dintre maestră și discipole, similare pederastiei, manifestate ca și camaraderie războinică, relație dintre maestru și discipol, dintre adult și tânăr, dintre erast (maestru) și eromen (discipol). Bănuielile și acuzațiile la adresa moravurilor ei și a relațiilor de intimitate cu femei au generat termenul de lesbianism, după numele insulei Lesbos, locul de origine al poetei Sapho. Dincolo de admirații
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
special satiricii și comedianții, au ridiculizat-o pentru obscenitate și perversitate. Nu se exclud relațiile dintre maestră și discipole, similare pederastiei, manifestate ca și camaraderie războinică, relație dintre maestru și discipol, dintre adult și tânăr, dintre erast (maestru) și eromen (discipol). Bănuielile și acuzațiile la adresa moravurilor ei și a relațiilor de intimitate cu femei au generat termenul de lesbianism, după numele insulei Lesbos, locul de origine al poetei Sapho. Dincolo de admirații și retractări, renumele ei s-a răspândit și s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Sparta, dar autoritățile s-au simțit ofensate și au refuzat ajutorul frumoasei hetaire. Mulți bărbați au admirat-o, i-au căutat compania. Un singur eșec erotic răsunător a avut, fiindu-i refuzate avansurile de către filosoful cinic Xenocrates, unul dintre discipolii lui Platon. Phryne l-a cunoscut pe sculptorul Praxiteles (390-335 î.H.), în jurul anului 365, care a făcut o pasiune pentru frumoasa beoțiană, i-a pozat ca model pentru mai multe statui ce o reprezenta pe Aphrodita, cele mai cunoscute
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și creatori moderni, printre care: sculptorul James Pradier (1792- 1852), pictorul și sculptorul Jean Léon Gérome (1824- 1904) ș.a. Arheanassa (sec. V-IV î.H.) Una dintre cunoscutele hetaire, Arheanassa, i-a ținut companie marelui filosof Platon (427-347 î.H.), discipolul lui Socrate, creatorul școlii filosofice Academia, creatorul Dialogurilor, al lucrării Republica, cel care a marcat gândirea filosofică a lumii. Herpyllis (sec. IV î.H.) O altă cunoscută hetairă, Herpyllis, este amintită ca fiind o prietenă spirituală a lui Aristotel (384-322
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
creatorul școlii filosofice Academia, creatorul Dialogurilor, al lucrării Republica, cel care a marcat gândirea filosofică a lumii. Herpyllis (sec. IV î.H.) O altă cunoscută hetairă, Herpyllis, este amintită ca fiind o prietenă spirituală a lui Aristotel (384-322 î.H.), discipolul lui Platon, dascălul lui Alexandru Macedon, filosof și savant ce a cuprins variate domenii: filosofie, logică, etică, politologie, poetică, biologie, chimie, psihologie, fizică. Este creatorul școlii filosofice Liceum și autorul multor lucrări de valoare: Metafisica, Fisica, De anima, Organon, Etica
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i pe generalul lui, Ptolemeu I, viitorul rege al Egiptului, ea însăși a devenit regină, i-a dăruit trei copii, a trăit ultimii ani și a murit ca regină. Lais (sec. IV î.H.) Aristip din Cirene (435-360 î.H.), discipol al lui Socrate, fondatorul școlii filosofice a cirenaicilor, și alte personalități împortante ale timpului au căutat compania hetairei Lais, vestită în Corint. Pictorul Apelles o descoperise la vârsta feciorelnică și i-a prezis că va ajunge o frumusețe a vremii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din Sinope (412-323 î.H.), filosof cinic care, potrivit legendei, locuia într-un butoi iar ziua umbla cu felinarul aprins în căutarea omului adevărat, a ignorat-o. O altă dezamăgire a avut-o cu Xenocrates (ca și Phryne), unul dintre discipolii lui Platon, pe care, cu toată străduința, n-a reușit să-l seducă. Un alt eșec sentimental-erotic a avut frumoasa Lais cu luptătorul Eubates care a refuzat-o pe motivul pregătirii pentru olimpiadă și din fidelitate față de iubita sa. Invingător
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai multor hetaire alese, cu siguranță, pe criterii de frumusețe a spiritului, unele dintre cele mai cunoscute au fost: Leontion, ea însăși cu preocupări filosofice, și Danae, fiica ei. Se spune că filosoful Epicur o poseda pe frumoasa Leontion în fața discipolilor cărora le demonstra principiile modului de a trăi în voluptate și în stare de fericire. Filosofia lui Epicur, epicureismul, avea drept temei necesitatea trăirii fericirii prin cultivarea plăcerilor, ceea ce-l făcea pe practicantul convins să se elibereze de frica de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Registrul onoratelor curtezane, aflat la centrul administrativ al Veneției pe care-l consultau bogații doritori de relații erotice. I-au frecventat salonul oameni importanți ai vremii: bancheri, filosofi, poeți. Spirituala și cultivata curtezană a fost modelul pictorului renascentist Tintoretto (1518-1594), discipolul lui Tizian, care a lăsat posterității un portret al ei. Se spune că a avut o scurtă relație cu regele Franței, Henric al III-lea (1574-1589) care, primind în dar registrul cu renumitele curtezane venețiene, a ales-o pe Veronica
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]