5,695 matches
-
n-are o temelie doctrinară clară și sigură. După Dionisie Areopagitul și Sf. Grigorie Palama ființa dumnezeiască rămâne ascunsă și inaccesibilă. Numai manifestările ei iradiază spre făptură și numai de ele se poate aceasta împărtăși. Una dintre ele este harul dumnezeiesc, văzut de la o anumită înălțime ca lumină. Dar harul izvorăște din ființa dumnezeiască, nu e creat; el este în raport cu ființa dumnezeiască, cum e cugetarea și iubirea în raport cu ființa omului din care emană. Deosebirea stă doar în faptul că harul e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Grigorie Palama ființa dumnezeiască rămâne ascunsă și inaccesibilă. Numai manifestările ei iradiază spre făptură și numai de ele se poate aceasta împărtăși. Una dintre ele este harul dumnezeiesc, văzut de la o anumită înălțime ca lumină. Dar harul izvorăște din ființa dumnezeiască, nu e creat; el este în raport cu ființa dumnezeiască, cum e cugetarea și iubirea în raport cu ființa omului din care emană. Deosebirea stă doar în faptul că harul e efect, iar ființa izvor, raport ce nu se poate inversa; numai ființa are
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Numai manifestările ei iradiază spre făptură și numai de ele se poate aceasta împărtăși. Una dintre ele este harul dumnezeiesc, văzut de la o anumită înălțime ca lumină. Dar harul izvorăște din ființa dumnezeiască, nu e creat; el este în raport cu ființa dumnezeiască, cum e cugetarea și iubirea în raport cu ființa omului din care emană. Deosebirea stă doar în faptul că harul e efect, iar ființa izvor, raport ce nu se poate inversa; numai ființa are consistență de sine. Dar când vezi lumina bunătății
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cum e cugetarea și iubirea în raport cu ființa omului din care emană. Deosebirea stă doar în faptul că harul e efect, iar ființa izvor, raport ce nu se poate inversa; numai ființa are consistență de sine. Dar când vezi lumina bunătății dumnezeiești și ești cuprins de ea, ești îmbrățișat în realitate de subiectul dumnezeiesc, așa cum când învălui pe cineva în iubirea și bucuria mea, sunt eu însumi subiectul acestei atențiuni și îmbrățișări, ființa mea rămânând totuși, ca izvor al acestor efuziuni, dincolo de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stă doar în faptul că harul e efect, iar ființa izvor, raport ce nu se poate inversa; numai ființa are consistență de sine. Dar când vezi lumina bunătății dumnezeiești și ești cuprins de ea, ești îmbrățișat în realitate de subiectul dumnezeiesc, așa cum când învălui pe cineva în iubirea și bucuria mea, sunt eu însumi subiectul acestei atențiuni și îmbrățișări, ființa mea rămânând totuși, ca izvor al acestor efuziuni, dincolo de ele. O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gândului la Iisus Hristos se vorbește când se stabilesc în prealabil condițiile fundamentale ale acestei vieți. Dionisie Areopagitul vorbește de Hristos în cărțile despre cele două ierarhii, iar isihaștii arată că numai prin Hristos se poate ajunge la vederea luminii dumnezeiești, prin importanța covârșitoare ce o dau așa-numitei rugăciuni a inimii sau a lui Iisus, a cărei esență constă tocmai în permanenta fixare a gândului la Iisus Hristos. Nichifor Crainic dă și dânsul un loc de frunte rugăciunii lui Iisus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dă și dânsul un loc de frunte rugăciunii lui Iisus în mistică. Curios este, de altfel, că acești critici catolici care îi reproșează misticii ortodoxe că lipsește Hristos din ea, o acuză că așteaptă înălțarea spiritului pe culmile vederii luminii dumnezeiești de la o facilă repetare a unei scurte rugăciuni către Iisus. Uită însă că eroismul încordărilor ascetice și al vieții de rugăciune e realizat în spiritualitatea ortodoxă într-un grad care nu e nici pe departe atins, sau cerut măcar, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neapărată pentru adevărata viață mistică este, după Nichifor Crainic și după toată tradiția ortodoxă, participarea la viața liturgică a Bisericii. E adevărat că omul care, în urma unor îndelungate eforturi de purificare prin asceză și rugăciune, se ridică până la vederea luminii dumnezeiești, depășește înfățișările materiale și vizibile ale simboalelor liturgice. Dar le depășește înălțându-se din mijlocul lor, cu ajutorul lor și în direcția ce-o arată ele, cum te-ai ridica pe treptele unei scări până ieși din zona stăpânită de gravitație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și desăvârșirea sau unirea. Faza purificării cuprinde îndeosebi silințele ascetice ale omului. Accentul principal cade pe lucrarea voinței omenești. Iluminarea se clasează la mijloc între asceză și mistică, accentul căzând atât pe lucrarea voinței omenești, cât și pe colaborarea harului dumnezeiesc. Faza desăvârșirii sau a îndumnezeirii se plasează în sectorul misticii propriu-zise, unde accentul este pe voința dumnezeiască, omul aflându-se în această fază într-o stare de pasivitate primitoare (Curs cit. pg. 160). Credincios concepției sale că viața mistică se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voinței omenești. Iluminarea se clasează la mijloc între asceză și mistică, accentul căzând atât pe lucrarea voinței omenești, cât și pe colaborarea harului dumnezeiesc. Faza desăvârșirii sau a îndumnezeirii se plasează în sectorul misticii propriu-zise, unde accentul este pe voința dumnezeiască, omul aflându-se în această fază într-o stare de pasivitate primitoare (Curs cit. pg. 160). Credincios concepției sale că viața mistică se dezvoltă în conexiune cu cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Faza a treia, culminantă, este unirea mistică, „participarea harică și personală la viața intimă și tainică a lui Dumnezeu”, e „transfigurarea trupului nostru din omenesc în duhovnicesc”, a naturii noastre „din creată în divină”. E inundarea ființei noastre de lumina dumnezeiască a Taborului. „Lumina taborică e centrul de atracție al acțiunii și al contemplației ortodoxe” (Op. cit. pg. 218). Faza aceasta se întemeiază pe dumnezeiasca Euharistie, fiind o asimilare simțită a ființei noastre în corpul mistic al lui Iisus Hristos, participarea la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din omenesc în duhovnicesc”, a naturii noastre „din creată în divină”. E inundarea ființei noastre de lumina dumnezeiască a Taborului. „Lumina taborică e centrul de atracție al acțiunii și al contemplației ortodoxe” (Op. cit. pg. 218). Faza aceasta se întemeiază pe dumnezeiasca Euharistie, fiind o asimilare simțită a ființei noastre în corpul mistic al lui Iisus Hristos, participarea la dumnezeire prin omenitatea Fiului lui Dumnezeu. Prezența intimă 18 Nichifor Crainic a lui Dumnezeu în noi produce în noi starea de contemplație. De
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și 3) a somnului puterilor. În etapa a doua se cuprind rugăciunile: 1) unirii, 2) extazului și 3) căsătoriei duhovnicești. În etapa a doua nu mai ostenește omul să-și ude el ogorul sufletului, ci acesta e plouat de harul dumnezeiesc cu o mare abundență. În prima etapă „prezența divină e profund simțită, dar nu e văzută”, în a doua e și văzută. în special unirea e ca o dulce scufundare în Dumnezeu, cu încetarea activității tuturor facultăților sufletești. Este o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o categorie psihologică, ci de una de dincolo de suflet. Dacă interpretăm bine cuvintele de mai sus și altele asemenea, între acest eu profund și inteligența supranaturalizată există următoarea trăsătură de conciliere: inteligența în înălțarea ce-o încearcă sub forța harului dumnezeiesc transcende psihologicul, ajunge până la intersecția între făptură și Dumnezeu, temelia ei, pe care ea o vede acum lămurit. Iar la această intersecție este însăși rădăcina eului, scăldată și deci întreținută de puterea dumnezeiască. Astfel îl vedem pe același Nichifor Crainic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înălțarea ce-o încearcă sub forța harului dumnezeiesc transcende psihologicul, ajunge până la intersecția între făptură și Dumnezeu, temelia ei, pe care ea o vede acum lămurit. Iar la această intersecție este însăși rădăcina eului, scăldată și deci întreținută de puterea dumnezeiască. Astfel îl vedem pe același Nichifor Crainic, care s-a pronunțat atât de des că nu există rațiune umană universală, ale cărei adevăruri să fie acceptate de toți, deci o rațiune umană care să nu greșească,apărând această rațiune când
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pulverizatului spirit omenesc” (Modul teandric). Expunerea aceasta nu a putut reda, firește, decât extrem de schematic bogăția de idei și armonia superbă a concepției teologice a lui Nichifor Crainic. Mintea sa aplecată asupra acestui teren de cugetare a captat din paradisul dumnezeiesc, închis în ortodoxie, mari fascicule de raze pe care le-a răspândit cu efuziune pe orizontul nostru de înțelegere și de simțire, luminându-l sărbătorește și încălzindu-l. Nu știu cum, dar impresia care m-a covârșit de câte ori am pătruns în lumea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Creștinismul e înainte de toate persoana divinumană a Mântuitorului. În misterul acestei persoane unice, în care se asociază cele două naturi, Dumnezeu nu e numai în afară de cosmos, dar și înlăuntrul lui, iar cosmosul participă astfel, cu natura lui proprie, la viața dumnezeiască. În creștinism, răul nu se suprimă radical, ci în măsura în care omul, ca făptură liberă, se asociază la lucrarea lui Dumnezeu în lume. Recunoașterea lumii în Iisus Hristos înseamnă recrearea ei în har. De obicei, rolul Mântuitorului în lume se înțelege fragmentar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tălmăcească. Există o tragedie a cunoașterii omenești și ea stă în varietatea religiilor naturale și a sistemelor filosofice. Dar pentru cine admite principiul relevat al creației, lumea apare în dependență de Dumnezeu și sensul ei strălucește dincolo de marginile ei în dumnezeiescul artist care l-a imprimat în operă. Cosmosul e expresia în timp și spațiu a gândirii lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și modul de reintegrare a noastră în sensul lui e modul creștin de a lucra, adică modul teandric. Universul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păgâni pălesc cu totul. Ea poate face, în lipsă de argumente, martiri cu miile, cu sutele de mii, cu milioanele, cum a făcut. Pe Iisus Hristos, Logosul lumii, nu-l poate nimeni doborî. Când un altar se pustiește aici, lumina dumnezeiască aprinde dincolo sumedenii de altare, care au fost stinse cu secole mai înainte de același duh al pustiirii. Ne gândim îndeosebi la Rusia și la Franța. Oricum însă, câtă vreme există aiurea curente ostile creștinismului, posibilitatea adversarilor, aici, e dată în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
După planul și instrucțiunile amănunțite ale Domnului își construiește Noe corabia. Moise ridică altarul de jertfă, cortul și orânduiește întregul cult după aceleași instrucțiuni, care nu scapă nici un odor, nici un vas, nici un veșmânt și nici un mobilier. Dumnezeu „umple cu duh dumnezeiesc” pe meșterii Betabeel și Oholiab, învățându-i știința de a lucra aurul, argintul și arama, de a șlefui nestematele, de a sculpta în lemn, de a pregăti mirul și odăjdiile, într-un cuvânt, de a măiestri în toate chipurile artei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
descoperit de Dumnezeu regelui David. Astfel, după doctrina biblică, toate însușirile spiritului omenesc, ce se pot exercita în domeniul filosofic, științific, literar, artistic, meșteșugăresc, adică toate facultățile creatoare de cultură și de civilizație, ne apar inspirate și îndrumate de puterea dumnezeiască. Vechea credință a neamurilor, credință care se afundă până în monoteismul primordial, de unde strălucește atât de limpede și de convingătoare, că nu omul singur, ci omul în colaborare călăuzită de Dumnezeu s-a ridicat mai presus de natură prin plăsmuirile culturale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și ca o disciplină a întregii vieți omenești: „Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, în numele meu să-l faceți!” Și dacă însăși activitățile fiziologice, care nu disting pe om de celelalte făpturi, sunt supuse acestei discipline dumnezeiești, cu atât mai mult activitățile superioare, prin care spiritul se afirmă biruitor al naturii. Din raportul genetic dintre religie și cultură se desfac, în chip logic, acele consecințe, pe care le numim răspunderi morale pe seama creatorilor de cultură. Și tocmai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceasta atingem acel abis al libertății ontologice, care e însăși rădăcina spiritului creat. în creștinism, armonia sau dezacordul dintre religie și cultură, care dă conținutul coexistenței lui istorice, se desfășoară între cele două extreme, care sunt: libertatea omului și harul dumnezeiesc. În mod natural, omul e înzestrat cu diferite aptitudini sau daruri de a face și de a crea. În virtutea libertății ontologice, el le poate mânui sau îndruma încotro voiește. E incontestabil că el poate să se manifeste ca poet, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a crea. În virtutea libertății ontologice, el le poate mânui sau îndruma încotro voiește. E incontestabil că el poate să se manifeste ca poet, ca artist plastic, ca muzician, ca filosof și ca savant, făcând abstracție de creștinism sau de harul dumnezeiesc. Căci una e harul și alta e chipul lui Dumnezeu în om. Chipul lui Dumnezeu e o pecetie naturală întipărită în adâncul ființei noastre și l reprezintă îndeosebi spiritul nostru. El e puterea care pune în mișcare aptitudinile naturale de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]