5,331 matches
-
instaurează ierarhii, ceea ce înseamnă raporturi de subordonare, adică de putere. Îmi va reține atenția orice sistem axiologic care începe prin a recunoaște că înscăunarea lui înseamnă și instituirea unor raporturi ce dau seama de o anumită așezare a puterii. * Atenția exagerată față de gramatică, atunci când este desfășurată în dauna sensului, constituie o formă de privilegiere a formei față de fond. Uneori criticile acerbe ale formei expresiei izvorăsc doar din interesul profesioniștilor limbii pentru apărarea domeniului lor de activitate, justificându-și astfel opțiunile de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
epocă; or, majoritățile sunt schimbătoare, secolul XX fiind un exemplu trist în acest sens. * Dorința oamenilor de sens al existenței este un motor al umanității ce poate conduce lesne și la dezastre. Semn că pretenția de maturitate a omenirii este exagerată, progresul fiind relativ la ceea ce alegem să considerăm drept vârfuri. * Modalitatea ideală a scrisului este transa; a scrie, în sens tare, înseamnă a da frâu liber ideilor care te stăpânesc, deseori fără să ți-o arate. Este forma bună a unui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu carne, ei bine, eram și eu în stare să-i ofer așa ceva. Ca să evit un embargo sexual cu efecte devastatoare, chiar în acea dimineață m-am mobilizat și i-am fiert niște ouă. Mi-am dat seama că am exagerat cu fiertul abia când le-am scăpat pe jos: au sărit pe gresia din bucătărie ca mingile de ping-pong... Ouăle tari se obțin relativ ușor, în domeniul ouălor cleioase v-am spus că nu mă bag, dar vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că nu-ți place, nu mai cumpăram produsul X!“ Aici puteți să faceți botic și să plângeți un pic; față de el plasați-vă neapărat în poziția semiprofil spate, ca să creadă că vă ascundeți lacrimile, e mai de efect. Totuși, nu exagerați, nu vreți să vi se scurgă tot machiajul pe față; după acest truc el trebuie să vă îmbrățișeze tandru, cuprins de remușcări, nu să fie nevoit să vă aducă sulul de prosoape de hârtie. Situația standard expusă mai sus - o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
visez. Mă simțeam de parcă îmi pusese Dumnezeu mâna-n cap... Din când în când se întrerupea din povestit și cerea confirmarea colegilor, așezați la câteva mese distanță, iar aceștia zâmbeau până la molarii din aur masiv și-l aprobau respectuos. Nu exagerase cu nimic, m-am convins cu propriile papile gustative chiar în acea seară... Eu - nemâncată și în căutarea unui extraterestru; el - destul de arătos, dominant ca un super-CEO, orientat spre arta culinară și teribil de convingător... Ce-ați fi făcut în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
trece scandalul cu vederea: îl dăduseră pe toate posturile TV și la toate edițiile de știri din acea zi, cu transmisii în direct din fața vilei... Mă bătuse atât de crunt, încât televiziunile își trimiseseră pe teren corespondenții de război... Polițiștii exagerau din nou: numărul zece avea un IQ de geniu, două MBA-uri, era un suflet ales, mă venera, doar atunci când bea își pierdea controlul. I-am angajat un avocat foarte bun - mă apărase pe mine în necazul cu numărul opt
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
practicând o măsură sau o autocenzură excesivă și riguroasă față de propria sa persoană. Spre deosebire de modestie, timiditatea poate fi socotită ca o „maladie stranie” (Alaină. Ea este o retragere În sine, tendința de a evita contactele exterioare, expunerea În public, prudența exagerată față de evenimentele periculoase sau obstacole. P. Janet o consideră „o boală a conduitei sociale”. Timidul este o persoană ștearsă ca prezență, suspicioasă și temătoare. Umilința este forma de autodepreciere, de „aplecare la pământ” (lat. humilis = care este la pământ, Înjosit
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale, și anume: deschidere către celălalt, sinceritate În relații, dăruire, bunăvoință și toleranță, sprijin reciproc, respect, valorizarea celuilalt. Se poate spune, În concluzie, că prietenia este, În esența ei, un sentiment moral care leagă două persoane. Din acest motiv, este exagerat sau chiar nepotrivit să se vorbească despre prietenia dintre grupuri, prietenie dintre popoare etc. Prietenia este o relație interindividuală și nu una intergrupală. Între grupurile umane, Între popoare, pot exista relații de colaborare, de respect, de ajutor, de asociere, de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
multiple alergii și/sau multiple eșecuri în autorealizare. Indicatori comportamentali ai abuzului asupra copilului: precauție în contactele cu adulții, lipsa încrederii, disconfort provocat de contactul fizic sau relații intime și resimțirea acestora ca amenințări; îngrijorare față de plânsul altor copii, grija exagerată față de frați; extreme comportamentale, ca agresivitate sau retragere; comportament exagerat condescendent, pasiv, apatic; agresivitate extremă, ură sau hiperactivitate; stimă de sine scăzută, subapreciere, lipsa încrederii și comportament autodistructiv; modificări ponderale masive; teama de a merge acasă, frica față de părinți; caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur, cu alte sentimente și atitudini. Unii l-au evocat ca făcînd parte din peisaj, prezență statornică, indicînd drept loc favorit al său o bancă așezată sub o salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică (aflată nu departe de casa sa) altminteri decît majoritatea băcăuanilor. Aceștia căutau aglomerația, forfota intensă. Fiecare voia să vadă și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
definea, sarcastic, Macedonski. Scris sau rostit, el apare din ce în ce mai mult ca un termen negativ, virulent, acuzator, propriu îndeosebi celor revoltați, prin care se exprimă nemulțumirea, ostilitatea, disprețul atît față de mentalitățile și moravurile învechite, cît și de cele contemporane, cînd sînt exagerate. Orice ineleganță, orice revendicare sau tendință excesivă, orice vine în contrast cu „normalul” e taxat de „barbar”. Arghezi depista „barbaria” în „pornirea [modernă, brutală n. m.] de a deprecia prin analiză, de a dizolva, de a strîmba pirostiile lumii”, de a-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în straturile de jos ale populației. Eminescu pare să fi gustat balurile de la distanță, pentru aspectul lor feeric, în schimb, Iacob Negruzzi le-a frecventat cu asiduitate. O dată, cînd era la studii în Germania, chiar se învinuiește de a fi exagerat cu ele: „Carnavalul e pe terminate. Balurile se succed cu repeziciune, m-am săturat de atîta dans. N-am mai fost de mult cu capul limpede. Aceste petreceri numeroase ucid mintea”4). Aduse din străinătate, carnavalul și balul pătrund, din ce în ce mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe urmă, cînd spasmul a dispărut,/își udă-n parfum o batistă - / O pune pe gură, și tristă/ Ea șterge un ftizic sărut”.13) Bărbații - inclusiv poetul, care „relatează” clinic toate gesturile - nu prea aveau atare reticențe, iar unora preocupările exagerate pentru „igienă” le inspirau aversiune. Umoristul G. Ranetti a înfățișat o astfel de atitudine în schița „Curățenie de primăvară” din volumul Matache Pisălog: „Nu mai e de răbdat - se plînge personajul de nevastă-sa - , îmi scoate mereu ochii cu higiena
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu-i singura dovadă) îl cunoștea par coeur: „Florile roșii muriră/ Flori de gherghine în vînt;/ Vise în stoluri răsfiră/ Pale tristeți pe mormînt”8). Despre plumb Plumb e un titlu norocos, care a contribuit la individualizarea unei cariere literare. Exagerînd doar puțin, aș spune: a și salvat-o. Mă îndoiesc că situația lui Bacovia în cadrul poeziei romînești ar fi fost aceeași dacă își intitula volumul de debut Ego, cum intenționase, sau altminteri. Titlul de Plumb l-a dat el ori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
chiar și invitația de a vorbi la Radio. Aflu, din Ionel Jianu (între teatru și literatură, 2004, p. 122123) că Arghezi, Mihai Codreanu, Philippide și alții au vorbit cu 25 de ani înaintea lui! De fapt, folosind cuvîntul „a vorbit”, exagerez: el doar a citit versuri. N-a formulat opinii, n-a făcut evocări, n-a relatat cum lucrează, nu și-a flatat și nu și-a mustrat cititorii. Deși difuzat de Radio, n-a avut, cred, niciodată, senzația comunicării prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pînă ce paiațele din Botoșani își ridică boarfele și pleacă"118. G. Călinescu merge mai departe: "îl duse la Ipotești, unde îl ținu desbrăcat, pînă ce fu încredințat că trupa teatrală a plecat"119. Cu aceste pretinse precizări, s-au exagerat faptele atît de mult, încît dorința poetului de a revedea Ipoteștiul, după o absență de trei ani a fost pur și simplu anulată. Să presupunem că poetul a fost ținut dezbrăcat de tot și bătut ca hoții de cai. Oare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care la 30 mai erau întorși la Iași, "starea sa pare a fi destul de desperată, totuși medicii nu-l consideră ca pierdut". De aceea și Emilia Humpel, în scrisoarea trimisă fratelui ei, Titu Maiorescu, a arătat că unele lucruri sunt exagerate și că "nebuna de soru-sa alarmase toată lumea, prin telegramele ei exaltate"278. Vorbele Emiliei Humpel nu trebuie luate întru totul în nume de rău, pentru că ea s-a dovedit, în multe ocazii, prietenă adevărată lui Eminescu, mai ales în anii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poate surveni, prin urmare, decât dacă, odată cu vindecarea organică, traumatismul psihic a fost redus la minimum fie printr-un act de prevenire, fie printr-unul de tratament. Medicul de astăzi prezintă, însă, tendința de a se ocupa - datorită unui spirit exagerat de imparțialitate obiectivă, științifică - mai mult de leziunile organice și nu de bolnav și nevoile sale. În acest sens, tot mai mulți autori subliniază faptul că tehnicizarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor investigatorii a minimalizat dezideratul etico-moral al medicinii, creând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
El ignora întregul lanț de procese nervose și psihice care leagă stimulentul cu reacția de răsnuns”. Sub influența concepției behevioriste, unii cercetători ai frustrației (cum ar fi, de exemplu, J. Dollard, L. Doob, O.H. Mowrer, R.R. Sears etc.) au exagerat rolul „situației frustrante” și al „răspunsurilor comportamentale” la frustrare, susținând existența unei laturi mecanice directe intre agentul frustrant și reacția de răspuns a subiectului frustraț: cunoașterea stimului trebuie să ducă la prevederea reacției care-i va urma, sau dacă reacția
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai mult spre respectarea „statutului” și a „autorității”, decât spre întreținerea unor relații de colaborare și decizii colective, aceste persoane tind să amplifice probleme și să ia decizii doar în conformitate cu niște valori și principii care sunt considerate infailibile. Atitudinea pozitivă exagerată față de propriile trăiri afective, constată la unele persoane, determină un voluntarism afectiv, asociat cu tendința desconsiderării trăirile afective ale semenilor și asimilarea psihică și morală a acestora la propriile trebuințe, interese și pasiuni. Ori relațiile interpersonale principale (juste) implică dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
important îl are, prin urmare, stabilirea realistă a nivelului de aspirație, fapt care poate fi realizat printr-o bună cunoaștere a posibilităților și posibilităților proprii. Cunoașterea obiectivă de sine ne ajută să evităm situațiile în care nivelul de aspirație este exagerat de înalt, capacitățile proprii neputând face față acestui individ. Acei subiecți care nu-și conștientizează decalajul real între nivelul aspirațiilor și posibilitățile psihologice proprii de realizare, ajung, drept consecință a aspirației rupte de realitate, să ceară / să pretindă mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei și societății, sau că sunt vinovați de nereușitele (eventual nenorocirile) membrilor familiilor lor. Învinovățindu-se în mod exagerat pentru o serie de greșeli comise în trecutul lor, — în general minore, sau în legătură cu care nu sunt în realitate vinovați, — astfel de persoane cer insistent să li se aplice pedeapsa cuvenită, iar atunci când apreciază că puniția / pedeapsa venită din partea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reacțiile și stările sufletești ale publicului, — la alte persoane, inteligența analitică nu anulează intimidarea ei, dimpotrivă, o amplifică. La aceste persoane hipersensibile și susceptibile, emoția domină inteligența, spiritul lor critic concentrându-se în mod exagerat asupra motivului intimidării, căruia îi exagerează importanța. Este știut astfel că pe omul foarte impresionabil și sugestibil, dialogul mut cu publicul îl înspăimântă, deoarece, indiferent de situația reală, el își reprezintă cu teamă o eventuală reacție negativă din partea acestuia. Introspectarea profundă și repetată creează, uneori, un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și un cointreau, lăsându-mă mai departe pradă frământării din mine”. (op. cit., pp. 137-138). Capitolul VIII Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate „Eul” individual se află uneori într-o dublă dificultate: fie de a trăi sub stresul unui sentiment exagerat de autovinovăție, de culpabilitate, fie de a nu putea realiza acest sentiment în împrejurările în care se impune acest lucru și în care majoritatea oamenilor îl realizează. Vom urmări, în continuare, condițiile care determină și întrețin aceste două situații extreme
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa cea mai bogată a sentimentului exagerat de culpabilitate, care va avea o acțiune stresantă din personalității copilului, credea că trebuie căutată nu numai în influențele exercitate de formele de educație instituționalizate (realizate prin intermediul școlii, al mass-mediei), dar și în influențele puternice pe care le exercită asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]