9,472 matches
-
într-o operă ficțională sau non-ficțională, cât despre atitudinea adoptată de destinatar față de aceste propoziții: a le crede efectiv sau a le folosi ca punct de plecare pentru jocurile închipuirii. 3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitarătc "3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitară" Deosebit de interesant ni se pare să urmărim dinamica efectelor produse de acest tip de texte asupra cititorilor din România perioadei comuniste, dat fiind faptul că poezia metatranzitivă (mizând pe o excepțională tehnică a camuflajului, care justifică, credem, și denumirea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fie pentru ceea ce ascund șsubl.n., C.P.ț. Mai mult, ele sunt folosite uneori, sub acoperirea jocului - în mod duplicitar, ingenios, plin de resurse -, în anumite scopuri secrete serioase: bunăoară, în cazul criticării politice indirecte a unui regim totalitar prin intermediul ficțiunii. șibid.subl.ț247 Vom insista mai mult asupra acestor aspecte la momentul potrivit. Până atunci să trecem în revistă câteva repere ale „metatranzitivității” din literatura universală. 3.4 Între cuvinte și lucruritc "3.4 Între cuvinte și lucruri" În tentativa
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pris des choses (De partea lucrurilor, cum inspirat s-a tradus), despre un veritabil „realism poetic” (Picon). Însă ceea ce devine mai semnificativ, până la urmă, este tocmai modul în care „literalitatea” se convertește treptat în opusul său: în „fabulă” și în „ficțiune”. Vom încerca să explicăm pe larg în cele ce urmează modul de funcționare al acestui mecanism în doi timpi (de altfel tentative în acest sens au mai existat, și nu puține), pornind tocmai de la discrepanța dintre un nivel literal, mimetic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rezistă și scapă numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această asumată (jucată?) literalitate. Pe scurt, tocmai onestitatea descriptivă cu care este înfățișat obiectul îl situează, în ultimă instanță, la granița dintre două teritorii: lumea scrisă și lumea nescrisă. Din această cauză
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întrunește caracteristicile „fabulei”264 (aici fabula este pură descriere, nu povestire), nu numai prin morala implicită sau explicită pe care o presupune, în buna tradiție a moraliștilor francezi, ci mai cu seamă prin obstinația cu care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă sursa seninătății, dar și a neliniștii subterane
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
textul scris. Avem de-a face, în fond, cu relația (tensionată) dintre ceea ce Lowell numește „adevărul individual” și „adevărul poemului”. Interesant este mai cu seamă modul în care scriitorul dezamorsează aceste tensiuni. Nu numai că poezia sa biografică nu exclude ficțiunea (nu toate situațiile prezentate în carte ca „reale” sunt și adevărate), dar „adevărul personal”, rememorat și transformat astfel, impune menținerea poemului într-un echilibru, pe linia fină (aproape insesizabilă) care separă eul biografic de eul de hârtie. Multe texte din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avem în vedere și împrejurarea că scriitorul este și un experimentat critic, autor printre altele, al unui studiu despre opera lui Italo Calvino 280, nu vom fi surprinși să găsim și în scrierile sale poetice răsfrângeri ale acestei apetențe pentru „ficțiuni” teoretice. Așa cum se întâmplă de fapt de la Romantism încoace - să ne amintim doar remarca lui Walter Benjamin, conform căreia, pentru scriitorii romantici, „conștiința poeziei devine ea însăși poezie”281 -, întâlnim și în cazul lui Deidier aplecarea către conceptualizarea propriilor demersuri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Caius Dobrescu par greu de contestat, căci, într-adevăr, lirica stănesciană este, aproape fără excepție, nu doar impersonală, ci „entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate”333, însă a echivala - prin recursul la un silogism altminteri admirabil - autoreflexivitatea și delirul imagistic cu ficțiunea propagandistică a „limbii de lemn”, pe criteriul lipsei de aderență la real, poate părea oarecum hazardat. E drept că, în cele mai multe situații, la Nichita Stănescu sinele indistinct și proiecțiile astrale capătă întâietate în fața dreptului la propria imagine, la propria persona
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cămașa în carouri”, „un pahar spălat la chiuvetă”, „un pepene”, „un fier ruginit” se convertesc în indicii ale unor prezențe-absențe, devin ambigue și neliniștitoare, neîncetând să uimească prin misterioasa lor simplitate 339. 4.9 Generația ’80: între „poezia realului” și ficțiunea teoreticătc "4.9 Generația ’80\: între „poezia realului” și ficțiunea teoretică" Odată cu așa-numita generație optzecistă (sau „generația în blugi”, cum a fost supranumită), opțiunea poeților noștri pentru metatranzitivitate devine evidentă. După cum prea bine se cunoaște, între anii 1978 și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un fier ruginit” se convertesc în indicii ale unor prezențe-absențe, devin ambigue și neliniștitoare, neîncetând să uimească prin misterioasa lor simplitate 339. 4.9 Generația ’80: între „poezia realului” și ficțiunea teoreticătc "4.9 Generația ’80\: între „poezia realului” și ficțiunea teoretică" Odată cu așa-numita generație optzecistă (sau „generația în blugi”, cum a fost supranumită), opțiunea poeților noștri pentru metatranzitivitate devine evidentă. După cum prea bine se cunoaște, între anii 1978 și 1985 au loc numeroase debuturi care consacră o metodă nouă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acest capitol (reprezentanții de marcă ai generației ’80 au făcut deja ei înșiși asemenea exerciții)340. În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile lor teoretice sub același regim care se aplică lumilor ficționale. Discutarea „ficțiunii teoretice” s-ar putea dovedi din multe puncte de vedere un exercițiu util și, trebuie precizat, nu implică neapărat o tentativă de a minimaliza demersul lor. E adevărat că aceste texte pot trece drept automistificări conștiente, întrucât au cel mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca să ne dăm seama că, de fapt, în majoritatea textelor „postmodernilor” noștri, cea de-a doua tendință reprezintă mai curând idealul niciodată atins. Chiar și atunci când pleacă de la notațiile cele mai prozaice, realitatea - ca orice alt construct teoretic - rămâne o ficțiune. La acest punct trebuie să reamintim și observația lui Matei Călinescu, utilă în mod particular pentru investigarea „ficțiunii” teoretice a generației ’80. Criticul remarca faptul că, în timp ce standardele compoziției literare moderniste trebuie căutate în poezie, „în caracterul ei independent și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai curând idealul niciodată atins. Chiar și atunci când pleacă de la notațiile cele mai prozaice, realitatea - ca orice alt construct teoretic - rămâne o ficțiune. La acest punct trebuie să reamintim și observația lui Matei Călinescu, utilă în mod particular pentru investigarea „ficțiunii” teoretice a generației ’80. Criticul remarca faptul că, în timp ce standardele compoziției literare moderniste trebuie căutate în poezie, „în caracterul ei independent și autonom, în natura ei divină și, în final, în împotrivirea ei la orice fel de transfer lingvistic”, rezumatul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și autonom, în natura ei divină și, în final, în împotrivirea ei la orice fel de transfer lingvistic”, rezumatul, comentariul, relatarea, fiind considerate incapabile să capteze esența inefabilă a poeziei, standardele compoziției postmoderne ar fi, prin excelență, cele asociate cu ficțiunea și narativul. În consecință, modelul ficțiunii ajunge, în epoca permeabilității și permisivității postmoderne, să se impună deopotrivă în poezie și ca și în teorie. În acest sens - poate numai în acest sens! - putem vorbi despre o reîntoarcere a „realului” în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și, în final, în împotrivirea ei la orice fel de transfer lingvistic”, rezumatul, comentariul, relatarea, fiind considerate incapabile să capteze esența inefabilă a poeziei, standardele compoziției postmoderne ar fi, prin excelență, cele asociate cu ficțiunea și narativul. În consecință, modelul ficțiunii ajunge, în epoca permeabilității și permisivității postmoderne, să se impună deopotrivă în poezie și ca și în teorie. În acest sens - poate numai în acest sens! - putem vorbi despre o reîntoarcere a „realului” în literatura ultimelor decenii, o literatură dominată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
subminează cu discreție. Din acest unghi de vedere, putem demonstra cu ușurință că textelor teoretice ale autorilor noștri optzeciști li se pot aduce nenumărate obiecții, mai puțin aceea că le-ar lipsi o trăsătură relevantă din punctul de vedere al ficțiunii: calitatea de a fi „demne de povestit”, acea tellability, măsurabilă în funcție de manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că teoreticienii cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum orice definiție a ficțiunii care se respectă, nu poate face abstracție de faptul că efectul său asupra lectorului „poate merge de la acela primejdios al unei capcane iluzioniste, la acela, salutar, al unei terapii paradoxale prin minciună”342, nu ne rămâne decât să urmărim, din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj „dintr-o carte celebră” (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta, poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor „neadevărate”, sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. În plus, poemul acesta cu totul atipic depune implicit mărturie despre un adevăr intuit și de filosofi: acela că literatura, ficțiunea în genere, nu reprezintă decât revenirea modificată, transpusă în alt plan, a istoriei reale. Mai exact, ficțiunea se instituie ca un mod - poate singurul - prin care ceea ce odată a fost, revine, părând o clipă din nou a fi, în acel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pura sa reprezentare. În plus, poemul acesta cu totul atipic depune implicit mărturie despre un adevăr intuit și de filosofi: acela că literatura, ficțiunea în genere, nu reprezintă decât revenirea modificată, transpusă în alt plan, a istoriei reale. Mai exact, ficțiunea se instituie ca un mod - poate singurul - prin care ceea ce odată a fost, revine, părând o clipă din nou a fi, în acel no man’s land, unde referentul însuși se transformă într-un soi de spectrum, un mic simulacru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
considerat multă vreme privilegiat, al creatorului. Ceea ce trebuie însă precizat de la bun început este că acest tip special de autoreflexivitate nu se mai restrânge la domeniul strict delimitat al convențiilor textuale, ci pare, dimpotrivă, să sugereze că lumile alternative ale ficțiunii au o existență ipotetică, independentă în bună măsură de texturile din care sunt constituite, că aparțin unei memorii culturale active, în evoluție, care își amalgamează și își reciclează continuu elementele. Tomul complicat, „cu minunății despre evul mediu”, ne trimite cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
recursul la o serie indefinită de puneri în abis: „răsturnările” succesive ale lui mopete ne încurajează să bănuim că scrierea are, de fapt, un statut dublu ficțional. Cu alte cuvinte, „cadrul teatral” prezent în orice act ludic, deci și în ficțiune, este aici ridicat la puterea a doua și, în consecință, relativizat. Procedeul ne duce cu gândul la principiul cutiilor chinezești, la misterul borgesian al Ruinelor circulare și, în genere, la toate acele opere care tematizează însăși posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care caută „să ironizeze și să deconstruiască o lume completă, lineară, deși circumscrisă, monoglotică, organizată ierarhic și atemporală”370, dacă la autorul nostru nu am fi îndreptățiți să bănuim și un alt tip de subversiune, și anume respingerea implicită a ficțiunii ideologice impuse de regimul comunist. Înclinăm să-i dăm dreptate lui Caius Dobrescu, care vedea în demersurile unor autori ca Mircea Ivănescu, Emil Brumaru sau Leonid Dimov o evidentă tentativă de respingere a discursului oficial, osificat și stereotip, impus de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
luptă cu limbajul de lemn și adevăratul efort de a crea un limbaj al persoanei, un limbaj ce recuperează intimitatea și respectul de sine al individului, un limbaj care să poată denumi nu atât originile, cât proximitatea, care să exploreze ficțiunile și utopiile omului particular, adevăratul efort de a controla imaginarul patetic și dizolvant pentru individualitate prin practicile ironiei și autoironiei, l-au făcut însă Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu sau Emil Brumaru 371. Oricare ar fi miza, rămâne însă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
regimurilor comuniste din sud-estul Europei, exploatarea conștientă și deliberată a resurselor „imaginarului mimetic”372 se constituie nu de puține ori ca un tip particular de reacție autodefensivă la stimulii unei realități schizoide. Strategia aceasta valorifică, în parte, virtuțile terapeutice ale ficțiunii (funcțiile sale compensatorii și evazioniste în fața unui real prea puțin satisfăcător sunt binecunoscute!), în parte amintește de acea tehnică a camuflajului pe care o stăpânesc la perfecție și unele specii ale regnului animal, redutabile prin capacitatea lor de a induce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]