12,214 matches
-
viața lui Inocențiu Micul, Blaj, 1903; Legătura între filosofie și științele experimentale, București, 1907; Biblioteca populară Fundațiunea „I. V. Socec”, București, 1907; Simbolismul. Ch. Baudelaire. Pesimismul d-nei Ackerman sau Influența materialismului asupra literaturii, Craiova, 1912; Din cugetările lui Goethe ca filosof și ca om de știință, Cluj, 1912; Istoria vieții lui Arthur Schopenhauer, cu o scurtă privire asupra filosofiei lui, Craiova, f.a. Traduceri: Vergiliu, Bucolicele și Georgicele, pref. trad., București, 1904; Paul von Heyse, Nerina, Craiova, 1909; Silvio Pellico, Moartea lui
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
natura și originea Sirenelor în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice (1962), Mihai Nasta e prezent cu Tiparele percepției și problema expresiei în tradiția elenică (1979), Stella Petecel punctează câteva ecouri literare ale plasticii agonistice grecești (1979). Dintre filosofii antici, cel mai comentat este Aristotel. Constantin Noica semnează articolele Aristotelismul în Principatele Române în sec. XVII-XVIII (1967) și În marginea unei noi ediții a „Topicelor” lui Aristotel (1970). În studiul Aristotel și Aristofan (1959) D. M. Pippidi subliniază incompatibilitatea
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
redactarea scrisorilor lui Seneca, 1960, Despre redactarea dialogului „De vita beata”, 1963) și Gh. Guțu ( Ideile lui Seneca despre stil, 1960). Marile curente filosofice ale Antichității fac obiectul unor cercetări aplicate: Felicia Vanț, Câteva probleme de lingvistică și gnoseologie la filosofii epicurieni (1960), Zoe Petre, Teoria sofistă a egalității naturale (1963), Ion Banu, Modelul empiric, epicurian, al dialecticii (1974). Revistă de înaltă ținută, S.c. cuprinde numeroase studii în limbile franceză, germană, engleză, rusă și italiană, provenind de la profesori și cercetători
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori, normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte cuvinte, refugiații, exilații, emigranții care n-au încetat să denunțe totalitarismul vor rămâne la fel de necunoscuți ca mai înainte, sacrificați
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
iar Romulus Vulcănescu e prezent cu eseul Stilul horal. Ample și docte contribuții de filosofie au Dumitru Isac ( Caracterul dilematic al cunoașterii filosofice, Lucian Blaga și Marele Anonim, Specificul etnic și cunoașterea filosofică), Traian Morariu, Victor Iancu, Ion Petrovici (Misiunea filosofului), Constantin Micu, D. D. Roșca (Etică intelectuală), Nicolae Găgescu, Gh. V. Găgescu, Florian Nicolau. De artele plastice se ocupă Ion Vlasiu. Cronica traducerilor îi revine lui Ștefan Bezdechi, care se referă și la cartea de știință. Sectorul traducerilor propriu-zise e
SYMPOSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]
-
1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă elemente de filosofie greacă, teologie creștină, asociate cu mitul valah, într-un mixaj ce nu individualizează vocile narative. Altă direcție a preocupărilor lui T. este ilustrată de eseul critic pe marginea textelor
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
indicator mai ușor de reținut datorită definirii mai exacte a punctului de referință, dispar diferențele dintre țările în tranziție și cele dezvoltate. În țări precum SUA, Marea Britanie sau Spania, care au adoptat ca fundament pentru politicile lor de protecție socială filosofii diferite, nivelul acestui indicator este între 1 și 3% din totalul salariaților, comparabil cu cel al Republicii Cehe. De cealaltă parte, în Franța 13,4% dintre salariați sunt recompensați la nivel minimal, procent comparabil cu cel din Latvia (13,6
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Presupunând o acțiune foarte complexă, procesul educativ are importanță în modelarea personalității umane, contribuind la ceea ce filosoful Constantin Noica denumea: “devenirea întru ființă ” a omului. În calitate de cadre didactice, noi urmărim să formăm un univers activ și atitudinal coerent elevilor, în realizarea căruia trebuie acordată întâietate metodelor activizante, în special exercițiilor de tip analitic (de recunoaștere, de grupare
Utilizarea strategiilor activ-participative în activitatea de predare- învăţare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Popinciuc Flaviana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1167]
-
referiri la anxietate și frică se găsesc În scrierile anticilor greci, fără a fi Însă recunoscute direct ca tulburări mentale În care anxietatea să reprezinte trăsătura dominantă. Astfel Hipocrate a descris simptome de natură anxioasă, dar În cadrul melancoliei și isteriei. Filosofii Platon și Aristotel, cu toate că nu au fost preocupați de anxietatea existențială, au descris unele fenomene anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată a trăirilor subiective anxioase, aspecte care
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
a evita formularea unui reproș, fie adresat altora, fie sie Însuși și prin privirea situației frustrante În chip conciliant. Cum putem observa din această clasificare, frustrația primară apare din insatisfacția nevoilor afective. Această părere nu este nouă. Incepând cu vechi filosofii esoterice și până la concepții psihologice moderne a fost dezbătută idea nevoiei umane fundamentale, aceea a Împlinirii afective care oferă individului sentimentul de siguranță a spațiului vital (cuplu, familie, grup social), la toate nivelele existențiale (fizic, psihic, spiritual). Jung descria psihicul
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
psihiatrie” a fost creat și introdus de către J.C. Reil la începutul secolului al XIX-lea pentru a desemna ramura medicinei care se ocupă cu studiul bolilor psihice. Psihiatria ca specialitate medicală este în primul rând opera lui Ph. Pinel, „medicul filosof”. Ea s-a delimitat ca specialitate în sfera medicinei generale, deși la originea sa „medicina mintală” avea încă un pronunțat caracter moral și filozofic. Caracterul „azilar” al psihiatriei este dat de W. Tuke (1792) prin reformarea instituției spitalicești, operă continuată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
științifice Medicina psihosomatică Psihopatologia generală Psihopatologia clinică Psihopatologia nosologică Psihopatologia antropologică și socială Sursele, relațiile interdisciplinare și domeniile psihopatologiei Psihopatologia se naște ulterior constituirii și recunoașterii psihiatriei ca disciplină medicală. Ea își datorește existența, în principal lucrărilor lui Th. Ribot „filosoful psiholog”. Considerată inițial ca o „psihologie patologică” de către acesta, Th. Ribot caută să facă o delimitare între psihologie și metafizică. Studiind bolile psihice, el le considera ca reprezentând „disoluții ale facultăților mintale”. Acest aspect este deosebit de important întrucât el dă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morale și afirmarea sa prin „voința de putere”. Este o concluzie care încheie ideile anterioare ale lui A. Schopenhauer. Epoca medicală a terapiei bolilor psihice este marcată prin trei momente principale. Primul care deschide această serie este Ph. Pinel, „medicul filosof” care introduce „terapia morală” în azilele de alienați. Al doilea moment este reprezentat de F. Mesmer care, recomandând și utilizând „magnetismul animal” în practica terapeutică, inaugurează psihoterapia bazată pe sugestie. Ultima mare personalitate care va exercita o influență covârșitoare în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
el este greu de realizat. Este necesar tactul. 2) Cenzura morală Actele Eului personal sunt normate de conștiința morală. Ea acționează ca un factor cenzurant care însoțește actele Eului. O putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai atât. Conștiința morală este concomitent oglinda
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nimic nu îl preocupă mai mult decât „cursul vieții”, drumul spinos, imprevizibil și prea adesea dureros dintre viață și moarte. Conștient că „destinul nu este în mâna sa”, omul ar putea proceda, strict rațional, într-un singur fel, așa cum observau filosofii existențialiști la jumătatea secolului XX. Adică autosuspendând această suferință zilnică. Majoritatea oamenilor nu recurg însă la decizii raționale sinucigașe, ei perseverează îndurând chinurile vieții cu o măreție și o demnitate fără nici o fundamentare rațională. Ce alimentează acest curaj tragic știe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
29. Despre Pitagora, Școala de la Crotona, pitagoreici și învățământul acusmatic se pot consulta izvoare esențiale precum Porphyrius, Vita Pythagorae; Iamblichos, Vita Pythagorae; Clement din Alexandria, Stromate; Aulus Gellius, Nopțile atice; Platon, Statul; Aristotel, Metafizica; Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor ș.a. Fragmentele pitagoreicilor - între care se disting textul-doctrină Hieros Logos (I(erov" lovgo" = „Discursul sacru”; latinii au numit textul Carmen aureum, „Versurile de aur”) - au fost incluse de Diels-Kranz în vestita lor culegere Die Vorsokratiker (vezi vol. I). Textele identificate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de către un personaj real, marele matematician al Antichității, Pitagora din Samos. Școala sa a fost luată ca model de către Platon pentru edificarea Akademiei sale, care i-a împrumutat deviza (misiunea) și curriculumul. Pitagora s-a prezentat ca mag, șaman și filosof, dar era un om de știință. Modul de viață pitagoreic impus acusmaticilor la Crotona a atribuit confreriei un caracter ezoteric. Altfel curriculumul, învățăturile și tehnicile de cercetare și de instruire - prezentate ca inițieri în mistere și secrete barbare - erau cât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Nestle, Vom Mythos zum Logos. Die Selbstentfaltung des griechischen Denkens von Homer bis auf die Sophistik und Sokrates, Kröner, Stuttgart, 1940, p. 148. b) Despre Prodikos din Keos sursele sunt aceleași; se pot adăuga Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963; Polirom, Iași, 1998; Quintilian, Ars oratoria (trad. rom.: Arta oratoriei, Minerva, București, 1974); informații malițioase și ironii la Aristofan (Cavalerii, Viespile, Pacea) și, bineînțeles, la Platon (Protagoras, Gorgias ș.a.). Exegeze: W. Nestle
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din Leontinoi (484-375 î.Hr.) sursa esențială rămâne dialogul platonic cu același nume. Există însă referințe la Philostratus, Diodor, Aristofan, Pausanias, Quintilian, Aristotel și Pseudo-Aristotel. Fragmente din operă, în culegerea Diel-Kranz, op. cit., și Banu-Piatkowski, op. cit. Exegeze importante: G. Rensi, Figure di filosofi: Ardigò e Gorgia, Guida, Napoli, 1938; K. Joel, Geschichte der antiken Philosophie, Tübingen, 1921; A. Koyré, Études d’histoire de la pensée philosophique, Gallimard, Paris, 1971; L. Robin, La pensée greque et les origines de l’esprit scientifique, La Renaissance du
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îi lipsea, desigur, „iluministului” Hegel!). El i-a determinat pe pescari să arunce peștii în mare, întrucât pentru pitagoreici viața este sacră și supusă metempsihozei. Probabil Pitagora s-a gândit că, poate, într-un pește mic sălășluia spiritul unui mare filosof (vezi Hegel, op. cit., vol. I, pp. 182-183). 37. Vezi A. Delatte, Études sur la littérature pythagoricienne, Champion, Paris, 1915 (capitolul IX: „Le catéchisme des Acousmatiques”), pp. 271-312; vezi și Vie de Pythagore, Mémoires de l’Académie royale de Belgique, Bruxelles
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
platonicul” este chiar „Socrate-cel-real”. Dar, începând cu Aristotel (Metaphysika) și continuând cu numeroși exegeți antici, medievali și moderni, cercetarea operei paideutice a lui Socrate pare să fi fost influențată de anecdotica superficială a lui Diogene Laerțiu (Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, V). Totuși, pot fi găsite intuiții subtile, deși fugare, cu privire la profunzimea gândirii pedagogice a lui Socrate la: W.D. Ross, „The Problem of Socrates”, Procs. of the Classical Association, 30, 1933
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai veche, din 394, relatată de Xenofon (Hellenice, 4, 2, 18-23); dar atunci Theaitetos nu ar fi avut decât aproximativ 20 de ani. 12. Megarianul Terpsion, prietenul lui Eukleides, este un ilustru necunoscut. Se pare că a fost doar un filosof mediocru din școala megariană. Știm însă că atât el, cât și Eukleides se aflau lângă Socrate „în ziua când a băut în închisoare otrava” (vezi „Phaidon”, 57a-59c, în Platon, Opere, traducere de P. Creția, vol. VI, p. 53). 13. Efectul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cunoașterii superlative este întâmpinat cu agresivitate de către apaideusicii peșterii. Ei nu vor să fie dezlegați de ignoranță întrucât se simt bine cu ea. Platon sugerează că cei mai mulți oameni preferă educației lenea intelectuală. Cunoașterea profundă este dificilă, obositoare și neplăcută. Numai filosofii autentici se simt atrași de „paideia solară”. Majoritatea se limitează să-și conducă viața după părere, mulțumindu-se cu căldura și liniștea „grotei ignoranței” în care s-au născut. Mitul platonic este susceptibil de multe interpretări. De aceea, ne putem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Phokion (strategi atenieni), Aristonymos (legislator al cetății Megalopolis din Arcadia), Phornion din Eleea, Eudoxos din Knidos, Aristotel din Stagira, Xenokrates (prim sfetnic al lui Alexandru Macedon) ș.a. 4. În Legile lui Platon (I, 628e-630e) se pot găsi argumentele marelui filosof în favoarea abandonării idealului războinic proclamat de Tyrtaios. O hermeneutică subtilă a fragmentului poate fi găsită la Edouard des Places, „Platon et Tyrtée”, Revue des Études grecques, LV, 1942, pp. 14-24. 5. În Politica (259b și 292b), Platon argumentează că adevărul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
note la Platon, op. cit., p. 459). 15. La Platon, philosophos are înțelesul de phylomathes (fulomaqe" = „iubitor de învățătură”). Philosophoii reprezintă casta superioară, cea mai înaltă în polisul ideal. Similitudinea lor cu brahmanii hinduși este evidentă. Trebuie să subliniem însă că filosofii sunt „făcuți” prin educație și „înnăscuți” datorită sângelui albastru și originii nobile. Ei își câștigă noblețea prin travaliu philomathetic și paideia, nu o primesc de-a gata. 16. Paideia nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]