51,126 matches
-
ludic, combinînd două proze excep ționale, despărțite de un secol, Întreb și eu, ca intertex tualistul : „ De ce, nene Anghelache, fierbe copilul În mămăligă?”... S-a vorbit mult despre strigătul celebrelor trei surori cehoviene, „La Moscova!”. De la Începutul piesei, pînă-n 24 finalul ei, Olga, Mașa și Irina nu visează altceva decît să se reîntoarcă În Capitală. Nimeni Însă nu s-a Întrebat, ucigător de simplu : de ce n-o fac? În fond, nu le leagă nimic de orașul de provincie În care vegetează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că Harpagon deturnează vocația erotică, spre ban. Și că Molière Îl critică, firește, pentru asta. Dar, continuă teatrologul, nu e aici și un gest de măreție? Pasiunea - oricare ar fi obiectul ei - nu poate stîrni și admirație? Nu cumva În final, Harpagon e un om Împlinit? De meditat... Un director de teatru mic, Îmi povestește cum au murit actorii vîrstnici din instituție : din ceea ce-mi spune, după ce mă Înfior oleacă, deduc că-n orașele mărunte parcă și disparițiile artiștilor au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
distribuții ), laconice amintiri din copilărie (Vaslui) , apoi amintiri din Conservator, un film al ascensiunii artistei, o trecere În revistă a marilor sale creații scenice. Întîlniri epocale, ecouri În rîndul publicului, opinii ale criticii. Evenimente istorice dramatice. Jocuri de culise dezagreabile. Finalul este trist, Aglae Pruteanu suferind pe motiv de pensionare prematură și, În ultimele rînduri, chiar privind oarecum /senină, resemnată, drumul ineluctabil „care duce la liniște eternă”. O calitate a acestor amintiri (Începute, timid, În 1915 și redactate, efectiv, după 1918
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cîteva emoții de acest fel. Și cînd mi s-a făcut silă de cei din teatru, care erau ...mai cenzori decît cenzorii oficiali!... Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii lui Durrenmatt. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi studenților, la curs. Marile spirite...ce fac?!... Scriu tîrziu despre destul de comentatul volum al lui Andrei Șerban, O biografie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
kilometri distanță. Dar coincidențele de acest fel mă bucură, sincer, fiindcă-mi confirmă plauzibilitatea viziunii personale... Fiindcă tot am pomenit un titlu shakespearean : ce idee Îmi vine Într-o seară, vorbind cu un discipol Întru teatru? Revizorul adevărat, revizorul din finalul piesei lui Gogol, este un fel de Fortinbras : găsește lumea moartă, ori doar nebună, În frunte cu Primarul, familia lui și subalternii . Din Revizorul, se poate cădea lesne În Jurnalul unui nebun!... De Încercat, cînd va apare ocazia. Mai ales
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
găsește lumea moartă, ori doar nebună, În frunte cu Primarul, familia lui și subalternii . Din Revizorul, se poate cădea lesne În Jurnalul unui nebun!... De Încercat, cînd va apare ocazia. Mai ales că și montarea mea cu Căsătoria, propunea, În final, moartea lui Podkolesin și nebunia Agafiei... Într-un ziar văd un bar făcut din...cărți - de către un fost medicinist care nu mai are nevoie de tomurile uriașe de anatomie & fiziologie. Îmi place ideea. Și fiindcă-mi și amintește de un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că autorul desenului a avut geniala idee să pună și trilul respectiv, care-a ieșit din colivie, Într-o altă colivie mai mică, cu care nota muzicală plutește spre cer ...Să evadezi dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În prima secvență un om vesel, care agită, pe mîna dreaptă, o păpușă. În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan cumulează, În cadrul spectacolului Egoistul (după Anouilh
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
avea la Început forma unei imense burți, din care vor țîșni, Într-o naștere violentă, Arlechini și Pantaloni, Smeraldine și Tartaglii, În formă de ouă sau larve.[...] Cortina se va transforma În păpușă uria șă, În deșert sau lac. În final ea dispare cu tot cu per sonaje”. Am văzut spectacolul : Într-adevăr, elementul scenografic funcționa impecabil. Ca fapt divers, și Într-o montare a mea din 1982 - reluată În 1995 (Crăiasa fără cusur) , se folosea cortina-născătoare. De la o vreme, am șansa de-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
convins că e mereu pîndit de ghinion. Nu putea rezista multă vreme În limita normalității. Egofilia-i cerea să redemonstreze, Într-una, oriunde s-ar afla, că el e un caz. A fost. Din copilăria Începută la Soroca, pînă la finalul Încă suspect, petrecut, cam devreme, În Capitala Franței. Autorul nu iubește nuanțele : Între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
partea lor”remarcă Ionesco. Asta nu-nseamnă că nu pot fi create, pe scenă, mo mente conflictuale remarcabile, și fără cuvînt... Platon considera filosofia ca o pregătire pentru moarte. Dar teatrul nu face și el același lucru - poate, mai subtil? Finalurile din tragedia greacă, moartea lui Hamlet, sfîrșitul Ofeliei și al Dezdemonei, dispariția Heddei Gabler, moartea lui Treplev sau a Wendlei Bergman, nu ne pregă tesc...of ...exact?! Dodi Bălănescu povestește În cartea dedicată lui Miluță că directorul Emil Serghie Îi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu un ...cocoș ! Hm... Cu riscul de-a părea un Învechit, declar cu mîna pe pipă că niciodată În viață nu i-am spus cuiva I love you! Nici măcar unei englezoaice ! Da’ nu vă luați după mine, că-s atipic... Finalul unei cronici din revista Tribuna, semnată de Laszlo Alexandru, mi se pare amuzant : „Eugen Simion scrie frumos. Dar Eugen Simion nu scrie bine.” Tot e ceva ! Unii scriu și rău și urît!... ...Dar ce-aflai de la cunoscutul G. Deleuze ? Că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atingerea... În fine, citesc recent că-n Capitală , la un teatru deschis la parterul unui bloc oarecare, se aruncă pe scenă (și mai scapă și spre public), Într-una, cu muștar, ketchup, pufuleți, pepeni, chipsuri, suc etc. Cronicarul recomandă, În finalul articolului „luați-vă locuri cît mai În spate!”. Mă rog... Ideea nu-i nouă și nici nu cred că poți fi atent la mesajul unei reprezentații, cînd trebuie să te ferești de jetul tubului de muștar care e Îndreptat spre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios - la Cum vă place n-au scos un sunet, pe parcursul desfășurării spectacolului. Nu schițau măcar un zîmbet, pe față! Trupa era consternată - cum să joci co medie, fără să rîdă publicul?! La final Însă, nu mai puteau fi opriți din aplauze...Spaniolii, dimpotrivă, se plimbau prin sală, vorbeau la telefonul mobil, dar ...dădeau senzația că trăiesc povestea, alături de interpreți. Despre români, Richard Cant a afirmat, măgulitor, că suntem un public subtil și rafinat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nedreaptă și numirea? Fiindcă un for care te demite, dacă e să fie incorect, am putea presupune că e incorect și cînd te instalează! Și nu cu mult timp În urmă, un director din Ardeal, care e contestat la fiecare final de stagiune, clama :”N-o să plec cînd vor ei, o să plec cînd vreau eu!”. Dar afirmația este puerilă, fiindcă omul ...nu va dori niciodată să plece!... Despre unii actori, aud des, observația „parcă nu știe românește!”. Pentru ei ar fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata aia de sînge? Ori ne-am sinucide, precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cuviincios și calm, În țara lor, toți au Înfățișare de oa meni”. Oare o să am șansa ca viitorul să mă arunce-n tre cut? În ACEST trecut!... Amicul Horia Gârbea, Într-un eseu dedicat pa trupezilor literaturii face ...ordine În finalul schiței Bubico : „Era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, nu Bubico!”. Corect! Elisabeta Lăsconi (nume cvasi-necunoscut oamenilor de teatru) spune În rubrica ei din Adevărul literar..., că perechea românească a dramei lui Lessing Nathan Înțeleptul nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un nou obraz, peste al lor : cică celebrul interpret al lui Arlecchino s-ar fi simțit, fără mască, „ de parcă ar fi fost complet dezbrăcat”; obrăzarul deci, era aici mai important decît costumul! Și a doua : Își mai aminteau spectatorii, la final, adevăratul chip al actorului? Se pare că doar o mică parte ; chipul real al lui Arlecchino rămînea ...cel al măștii...Neloială concurență, nu?! Și fiindcă tot am vorbit despre V.I.Popa ; după ce am urmărit, pe scena teatrului care-i poartă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spectacole! La Început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s a plictisit să-l asculte, de zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor( genial
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s a plictisit să-l asculte, de zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor( genial, Într-o scenă În care asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scriitori de teatru, regizori, actori, scenografi, muzicieni, coregrafi. CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei. Teatrul e conflict. Biserica - Împăcare. Numai mona hul de la Rohia, repet, lăcrima În finalul Scrisorii pierdute, crezînd că Nae Cațavencu se Împacă cu Tipătescu, În timp ce polițaiul strigă Muzica!... Găsesc printre miile-mi de fișe care tind să măngroape, În camera de lucru, una care sună utopic : un (Încă) tînăr regizor anunță că va realiza
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
top al intensității suferinței, la Cehov! Oricum, este uimitor faptul că a reușit să trăiască totuși, patruzecișipatru de ani, Într-o continuă & diversă hărțuială. Ar fi multe fraze interesante, de citat, În cele peste 350 de pagini ale cărții. Aleg finalul vieții lui Cehov, care este teribil - ca eveniment și ca frumusețe a descrierii :”...’De mult n-am mai băut șampanie!’ Și-a golit paharul și s-a Întors pe partea stîngă. După cîteva clipe, nu mai res pira. Trecuse din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
neană Maria Zankovețkaia, căreia i-a promis chiar că-i va scrie un rol, Într-o viitoare piesă! Sigură, dar efemeră, a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia - cea care a intrat, peste noapte, În Pescărușul și care, spre finalul vieții dramaturgului, Îl căuta avidă de continuarea relației lor, Într-o localitate Însorită. Era prea tîrziu, Anton Pavlovici fiind grav bolnav și, În plus, În etapa exclusivă Knipper („ultima pagină” a vieții lui)... În noiembrie 1895, Îi scrie lui Suvorin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ceva de ani, femeile sunt superbe. După aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat, intrigată, cu cine și fac femeile cele uriașe, fetele lor superbe?”), scrie Marta Pe treu. Finalul contribuției ei este revelator pentru importanța călătoriei :” Poate că Bulgakov n-a fost prezent la Moscova, la Întîlnirea cu mine. Dar maestrul și Margareta sa, precum și Woland, care a făcut luminile, cu siguranță, da”... Excelent și jurnalul lui Virgil Mihaiu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
orășel neștiut de nimeni, exista o elevă căreia i se interzicea să vadă cum trece acce leratul...”( p.161). Ingenios găsită și comparația cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Și justă observația că Ionesco nu distruge limbajul, ci clișeele lui . În final, la fel de interesante sunt dialogurile cu practicieni care au montat Ionesco, precum și un jurnal de repetiții la piesele scurte reprezentate pe scena Odeonului. Se spune că o carte fără erori - măcar de culegere! - devine monstruoasă : nici volumul de față nu este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]