7,018 matches
-
zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o clipa la alta. Ieșiți în sala fetușilor, i-am văzut cum deschiseseră larg ochii și făceau gesturi bizare în borcanele lor verzui. Unul dintre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eram pierduți. Ne-am întors din drum înfruntînd valurile de insecte, care acum erau vioaie și agresive. Era limpede că nu mai roiau la întîmplare, ci se îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
povestea ta minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți, încă de aici miroase a coajă de copac. Am să-ți povestesc niște lucruri petrecute prin anii 1960 sau '61, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos, fluturele. Mereu ieșeam plângând de la Scufița roșie. Puțin mai sus, pe Mihai Bravu, se afla un mare Ferometal de unde se puteau cumpăra tablă, cuie, lanțuri, dar și vaze și pahare pe care erau lipite abțibilduri cu păsări multicolore. Mai încolo, după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
violeți și rodul-pământului erau umbrare pentru forfota haotică a vacilor Domnului. Pădurea mi se părea mie, o fetiță rătăcită pe cărări, singura realitate posibilă. Nu-mi mai aminteam de nimic altceva. Și nici nu simțeam că rătăcesc, încîntată de culorile fluturilor, de gustul zmeurei cu care mă mânjisem toată pe la gură, mergeam voioasă, sărind într-un picior, lăsîndu-mă pe burtă ca să sorb apa ușoară a vreunui izvor cristalin. Aceea era lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în uzină și un savant înhămat la o roabă și un lup oftând trist. Și o fată cedând într-o bucătărie de țară și un film rulând invers și un disc zgâriat pe care se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le croisem și le cususem cu-atîta trudă, și le-am aruncat pe rând în foc. Rochița se ridică imediat în tavan, ca un fluture de flacără și cenușă. Goală, Zizi era jalnică: un trup de cârpă, inform, de care fusese cusut grosolan capul de ipsos. Era murdară, cenușie. Mâinile și picioarele, cilindrice, păreau de plastilină. Am atîrnat-o în ștreang și-am privit-o cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu..." EPILOG În definitiv, în lume nu există decât o singură problemă: cum să răzbați? cum să ajungi la larg? cum să sfărâmi crisalida și să devii fluture? THOMAS MANN ARHITECTUL Emil Popescu era arhitect. Se specializase în proiectarea fabricilor de ulei și se poate spune fără exagerare că oriunde în țară se construise în ultimii cinci-șase ani o fabrică de ulei se cunoștea mâna pricepută și mintea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși nimic. Răsuflă adânc, apoi își lăsă capul pe spate și regăsi cerul. Se acoperise cu stele și începuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu un efort izbuti să râdă. - Vasăzică, spuse, povestea începe de la început. Visez, și când mă voi trezi din vis, are să mi se pară că de-abia atunci încep să visez cu adevărat... Ca în povestea aceea din Ciuang-Tse, cu fluturele... - Ciuang-Tse? repetă în șoaptă Vaian. Povestea cu fluturele lui Ciuang-Tse? - V-am spus-o de atâtea ori, îl întrerupse, dintr-o dată foarte bine dispus. Atunci auzi o voce din fund: - Trimiteți pe cineva s-o anunțe pe Veta! Și strigă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
povestea începe de la început. Visez, și când mă voi trezi din vis, are să mi se pară că de-abia atunci încep să visez cu adevărat... Ca în povestea aceea din Ciuang-Tse, cu fluturele... - Ciuang-Tse? repetă în șoaptă Vaian. Povestea cu fluturele lui Ciuang-Tse? - V-am spus-o de atâtea ori, îl întrerupse, dintr-o dată foarte bine dispus. Atunci auzi o voce din fund: - Trimiteți pe cineva s-o anunțe pe Veta! Și strigă: - Lăsați-o pe Veta în pace! Vă cred
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca în povestea aia cu... cu filozoful chinez, știți care, pentru că v-am spus-o de mai multe ori... - Care filozof chinez, cucoane Dominic? întrebă Vaian. - Vi l-am spus adineaori, răspunse nervos. Îmi scapă acum numele. Povestea aceea cu fluturele... În sfârșit, e prea lungă ca să v-o mai repet încă o dată... Simțea în tot trupul o neînțeleasă oboseală, și o clipă îi fu teamă că are să leșine. Dar poate ar fi mai bine așa, își spuse. Dacă leșin, mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-mi aduc aminte, Vladimir Iconaru: nu-mi aduc aminte să-ți fi vorbit de o colecție de coleoptere. Ți-am spus doar atît: că în această casă, există multe insectare, că există mai ales o foarte bogată colecție de fluturi... - Păcat! Și fluturii sunt frumoși, dar marea mea pasiuni sunt coleopterele... Ieronim își lăsă capul pe spate și-l privi surprins, cercetător. - Interesant, continuă după câteva clipe, și trebuie să recunosc, nu mă așteptam. Dacă aș scrie vreodată un tratat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aminte, Vladimir Iconaru: nu-mi aduc aminte să-ți fi vorbit de o colecție de coleoptere. Ți-am spus doar atît: că în această casă, există multe insectare, că există mai ales o foarte bogată colecție de fluturi... - Păcat! Și fluturii sunt frumoși, dar marea mea pasiuni sunt coleopterele... Ieronim își lăsă capul pe spate și-l privi surprins, cercetător. - Interesant, continuă după câteva clipe, și trebuie să recunosc, nu mă așteptam. Dacă aș scrie vreodată un tratat de morală, ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să discut și cazul dumitale. Căci ești un caz interesant; într-un cuvânt, accepți cu entuziasm condiția de spărgător pentru o colecție de coleoptere, dar eziți, sau mai precis ești turburat de scrupule, când afli că e vorba numai de fluturi... - Nu ezit! protestă Iconaru îmbujorîndu-se. Pentru că de fapt nu e furt. Sunteți rude. E vorba de aceeași familie... Și apoi, adăugă coborând glasul, toți sunt morți. De ce spui toți? - Toți care au trăit în casa asta, generalul și văduva lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a dispărut. S-a reîntors în neant. A lăsat loc altor probleme, unele mai banale, altele, mai precis una din ele, extrem de importantă, capitală. Nu ghicești? Ai făcut să intervină, recunosc, fără voia dumitale ideea morală: diferența dintre coleoptere șl fluturi. - ... Și lepidoptere, preciză Iconaru. Ieronim reaprinse lanterna și, cu grijă, ca să nu-l orbească, îl privi lung. - Să ne grăbim, spuse pornind brusc înainte. Că a început să se facă frig. Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult glasul, și vin să ne caute... Tăcură amândoi, ținîndu-și răsuflarea. - Dacă ne surprinde cineva, începu brusc Ieronim, silindu-se să nu ridice glasul, le spui adevărul. Ne-am întîlnit întîmplător alaltăieri și ți-am vorbit de o colecție de fluturi. Dar ti-am vorbit mai ales de teatru, de tainele artei dramatice. Le spui de uniforme, că venisem hotărât să le iau - poți chiar să precizezi că venisem hotărât să le iau cu împrumut, pentru o săptămână, două, căci cine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și i le așeză pe umeri. - Încă puțină răbdare și, când ajungem la uniforme, le îmbrăcăm... - Dar fluturii? întrebă Iconaru strîngîndu-și una din broboade în jurul gâtului. Când ajungem la fluturi? Câtva timp, Ieronim nu-i răspunse, căutând tot mai nervos și mai repede, dând la o parte rochii de fetițe, șaluri de dantelă, bluze și tricouri de toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și i le așeză pe umeri. - Încă puțină răbdare și, când ajungem la uniforme, le îmbrăcăm... - Dar fluturii? întrebă Iconaru strîngîndu-și una din broboade în jurul gâtului. Când ajungem la fluturi? Câtva timp, Ieronim nu-i răspunse, căutând tot mai nervos și mai repede, dând la o parte rochii de fetițe, șaluri de dantelă, bluze și tricouri de toate culorile. - Cutia cu fluturi, repetă Iconaru. Căci, în ceea ce mă privește, eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
una din broboade în jurul gâtului. Când ajungem la fluturi? Câtva timp, Ieronim nu-i răspunse, căutând tot mai nervos și mai repede, dând la o parte rochii de fetițe, șaluri de dantelă, bluze și tricouri de toate culorile. - Cutia cu fluturi, repetă Iconaru. Căci, în ceea ce mă privește, eu pentru asta am venit... - Mai precis, cutiile cu fluturi, căci sunt multe, foarte multe. Vorbind, Ieronim apucase cu emoție o rochie de mireasă, înălțînd-o cât putu mai sus, în bătaia lanternei, ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai nervos și mai repede, dând la o parte rochii de fetițe, șaluri de dantelă, bluze și tricouri de toate culorile. - Cutia cu fluturi, repetă Iconaru. Căci, în ceea ce mă privește, eu pentru asta am venit... - Mai precis, cutiile cu fluturi, căci sunt multe, foarte multe. Vorbind, Ieronim apucase cu emoție o rochie de mireasă, înălțînd-o cât putu mai sus, în bătaia lanternei, ca s-o poată admira mai bine. - Asta oare a cui o fi fost? se întrebă, curios și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o așeză ca o pelerină pe umeri. Ar fi vrut să mai adauge ceva, dar zări un păianjen negru, uriaș, răsărit parcă atunci de sub ladă și, întinzînd repede piciorul, îl ajunse din urmă și-l strivi. - Mă rog, cutiile cu fluturi, insistă Iconaru. - Sunt jos, într-una din camere. Și nu e niciodată închisă cu cheia... Doar ce îmbrăcăm uniformele de general, ne încingem și cu câte o sabie, dacă le mai găsim la locul lor în dulap - și i-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici o figură cunoscută. Nici nu bănuiam atunci că am să fiu muzicant de meserie, deși cântam la vioară de cinci ani, și curând după aceea descoperisem violoncelul. Dar eram pasionat de științele naturale, îndeosebi de entomologie, în primul rând de fluturi. Și de pasiunea aceasta nu m-am lecuit nici până în ziua de azi. Dar după ce-am citit povestirea de care-ți vorbesc, viața mea a fost schimbată. A trebuit să devin muzicant. Am simțit, am știut că numai arta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seama câtă dreptate ai !... Pe de o parte, nu mi-am putut lega viața de nici una din femeile pe care le-am iubit și care, îți repet, erau toate străine. Pe de altă parte, povestirea aceea m-a smuls dintre fluturii mei și m-a făcut, în cele din urmă, violoncelist; întîi într-un cuartet din Viena și apoi aici, în orchestra Filarmonicii. Dar de ce numai atît? De ce n-am ajuns ce mi se prezicea în tinerețe, ce mi-a prezis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]