5,440 matches
-
timp minimală ca ora sau minutul; măsurătorile lor se bazau doar pe urmărirea cu ochii, pe calculele de triangulație și pe măsurarea umbrelor. Prin repetarea calculelor, prin “statistică”, prin transmiterea regulată a rezultatelor, mayașii corectau datele empirice scoase dintr-o geometrie a spațiului destul de sumară. Civilizația maya era strâns legată de porumb, mayașii ajungând chiar să-l venereze (considerau că omul este născut din porumb). Preocupările astronomice ale mayașilor, care le depășeau pe cele necesare pentru întocmirea unui calendar agrar, dezvăluie
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
n. 3 aprilie 1917 - d. 22 iulie 1997) a fost un matematician moldovean, doctor habilitat, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Între anii 1947-1953, prof. a fost șef al Catedrei de Algebră și Geometrie din cadrul Universității de Stat a Moldovei. El a contribuit substanțial la dezvoltarea învățământului matematic din RSS Moldovenească și la dirijarea cercetării în domeniul matematicii la Institutul de Matematică al Academiei de Științe a Moldovei. A fost autor a 2 monografii
Vladimir Andrunachievici () [Corola-website/Science/311070_a_312399]
-
Profesorii i-au remarcat talentul matematic remarcabil și au propus părinților să-l îndrume către Universitatea din Cambridge. În 1849 obține licența în avocatură. Însă nu neglijează matematica, astfel că, numit repetitor la Trinity College, realizează descoperiri interesante în domeniul geometriei. Se întâlnește cu James Joseph Sylvester (care era nu numai avocat, ci și matematician) și între ei se poartă diverse discuții pe teme matematice. În perioada 1849 - 1863, Cayley este profesor la Universitatea Cambridge. Cayley a vizitat Italia. Cunoștea bine
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
și limbile clasice și moderne. În 1864 s-a căsătorit. În 1881 a fost invitat la Baltimore, unde, timp de o jumătate de an, a ținut cursuri speciale. A fost membru al Royal Society. A adus contribuții importante la dezvoltarea geometriei descriptive, algebrei, teoriei funcțiilor și teoriei invarianților, teoriei matricelor și a determinanților. Astfel, în 1841 a introdus notația modernă a determinanților, iar în 1844 a introdus determinanții speciali, noțiunile de determinanți strâmbi și strâmb simetrici, dându-le aplicații în algebră
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
descriptive, algebrei, teoriei funcțiilor și teoriei invarianților, teoriei matricelor și a determinanților. Astfel, în 1841 a introdus notația modernă a determinanților, iar în 1844 a introdus determinanții speciali, noțiunile de determinanți strâmbi și strâmb simetrici, dându-le aplicații în algebră, geometrie și analiză matematică. În 1858 a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor. A aplicat teoria invarianților la studiul proprietăților generale ale determinanților. A utilizat determinanții pentru scrierea ecuației planului care trece prin trei puncte în spațiu (geometrie analitică). Cayley
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
în algebră, geometrie și analiză matematică. În 1858 a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor. A aplicat teoria invarianților la studiul proprietăților generale ale determinanților. A utilizat determinanții pentru scrierea ecuației planului care trece prin trei puncte în spațiu (geometrie analitică). Cayley a ajuns la concepția unei geometrii "n"-dimensionale. Începând cu anul 1854 s-a ocupat de teoria grupurilor, aplicând teoria grupurilor abstracte la cuaternioni, iar în 1878 a utilizat graficele multicolore, pentru a scoate în evidență proprietățile din
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor. A aplicat teoria invarianților la studiul proprietăților generale ale determinanților. A utilizat determinanții pentru scrierea ecuației planului care trece prin trei puncte în spațiu (geometrie analitică). Cayley a ajuns la concepția unei geometrii "n"-dimensionale. Începând cu anul 1854 s-a ocupat de teoria grupurilor, aplicând teoria grupurilor abstracte la cuaternioni, iar în 1878 a utilizat graficele multicolore, pentru a scoate în evidență proprietățile din teoria grupurilor. Mai mult, a propus o generalizare
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
graficele multicolore, pentru a scoate în evidență proprietățile din teoria grupurilor. Mai mult, a propus o generalizare a teoriei cuaternionilor, care la rândul lor reprezintă o generalizare a numerelor complexe. Aprofundând cercetările lui János Bolyai și Nikolai Lobacevski relativ la fondarea geometriei neeuclidiene, Cayley a creat o geometrie proprie ("tip Cayley"). Cayley a introdus calculul tensorial, a cercetat curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic ("tip Cayley") pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul român
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
evidență proprietățile din teoria grupurilor. Mai mult, a propus o generalizare a teoriei cuaternionilor, care la rândul lor reprezintă o generalizare a numerelor complexe. Aprofundând cercetările lui János Bolyai și Nikolai Lobacevski relativ la fondarea geometriei neeuclidiene, Cayley a creat o geometrie proprie ("tip Cayley"). Cayley a introdus calculul tensorial, a cercetat curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic ("tip Cayley") pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul român Gheorghe Călugăreanu în 1945. A extins
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
la sistemul de hexagoane. A cercetat analitic problema lui Malfatti pentru suprafețe de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a ținut o serie de conferințe la Universitatea Johns Hopkins. Conceptul de geometrie cayleyană reprezintă o sinteză a geometriei euclidiene și ne-euclidiene. De geometria lui Cayley s-a ocupat Alexandru V. Nicolescu în 1963. Lucrările lui Cayley au fost publicate de către Universitatea Cambridge în perioada 1889 - 1898, în 13 volume. Cercetările sale
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
analitic problema lui Malfatti pentru suprafețe de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a ținut o serie de conferințe la Universitatea Johns Hopkins. Conceptul de geometrie cayleyană reprezintă o sinteză a geometriei euclidiene și ne-euclidiene. De geometria lui Cayley s-a ocupat Alexandru V. Nicolescu în 1963. Lucrările lui Cayley au fost publicate de către Universitatea Cambridge în perioada 1889 - 1898, în 13 volume. Cercetările sale au fost publicate în 966 memorii
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a ținut o serie de conferințe la Universitatea Johns Hopkins. Conceptul de geometrie cayleyană reprezintă o sinteză a geometriei euclidiene și ne-euclidiene. De geometria lui Cayley s-a ocupat Alexandru V. Nicolescu în 1963. Lucrările lui Cayley au fost publicate de către Universitatea Cambridge în perioada 1889 - 1898, în 13 volume. Cercetările sale au fost publicate în 966 memorii.
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea algebrei și geometriei euclidiene. Munca sa a avut influențe asupra geometriei analitice, analizei matematice, și cartografiei. Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale lui Descartes. În partea a doua a "Discursului asupra metodei", Descartes introduce ideea nouă a
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea algebrei și geometriei euclidiene. Munca sa a avut influențe asupra geometriei analitice, analizei matematice, și cartografiei. Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale lui Descartes. În partea a doua a "Discursului asupra metodei", Descartes introduce ideea nouă a specificării poziției unui punct sau obiect de pe o
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
fizică prin care integralele de drum trebuie să fie invariante la transformările de coordonate . Această proprietate este necesară pentru echivalența formulării integralelor de drum cu teoria Schrödinger. Ca și o alternativă la teoria stringurilor, Kleinert a folosit analogia completă între geometria non-Euclideană și geometria cristalelor cu defecte pentru a construi un model al universului numit World Crystal sau cristal Planck-Kleinert ce prezintă, la distanțe de ordinul lungimii lui Planck, o fizică chiar diferită decât cea din teoria stringurilor. În acest model
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
integralele de drum trebuie să fie invariante la transformările de coordonate . Această proprietate este necesară pentru echivalența formulării integralelor de drum cu teoria Schrödinger. Ca și o alternativă la teoria stringurilor, Kleinert a folosit analogia completă între geometria non-Euclideană și geometria cristalelor cu defecte pentru a construi un model al universului numit World Crystal sau cristal Planck-Kleinert ce prezintă, la distanțe de ordinul lungimii lui Planck, o fizică chiar diferită decât cea din teoria stringurilor. În acest model, materia creează defecte
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
fost cunoscut încă din antichitate, iar din secolul XIX a primit numele de "Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur". Prima definiție clară a numărului a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca sistem deductiv formalizat. Asemenea numere nesfârșite i-au intrigat pe oameni încă din antichitate. Se spune că atunci când Hippasus din Metapontum a descoperit, în secolul V î.Hr., că Φ este un număr care nu este nici întreg (ex:1
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
În geometrie, teorema sinusurilor este o teoremă care stabilește relația dintre valorile laturilor unui triunghi și sinusurile unghiurilor dintre ele. Dacă laturile unui triunghi au lungimile "a", "b" și "c", iar unghiurile care se opun acestora sunt "A", "B" și "C", atunci
Teorema sinusurilor () [Corola-website/Science/311920_a_313249]
-
și Spania prin intermediul maurilor care, la rândul lor, au deprins acest meșteșug de la perși. Denumirea de "azulejo" derivă de la cuvântul arab: الزليج ("al zulayj") : Zellige, însemnând „piatră mică”. Acesta orgine explică puternică influență arabă în multe plăci pictate: încrucișarea curbiliniilor, geometria și motivele florale. Orașul spaniol Sevilia a devenit principalul centru al industriei ceramicii Hispano-Moresque, folosind tehinici vechi de "cuerda seca" ('sfoară uscată') și "cuenca". Începuturile "azulejos" din Portugalia în secolul al XV-lea, au fost cu țigle de coardă uscată
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Mai tarziu va acuză retorica de faptul că ar deturnă sufletul de la învățăturile care o purifica (precum filozofia), pentru că se concentrează asupra superficialei expresii orale. Marinus (succesorul lui Proclus la direcția "Școlii neoplatoniciene din Atena") devine mentorul sau de matematică (geometrie, aritmetică și alte științe considerate propedeutice filozofiei epocii). În filozofie, Damascius urmează cursurile lui Zenodot, ""scumpul elev"" al lui Proclus, care ""investise în el cele mai mari speranțe"" și care i-a succedat la direcția Academiei după Marinus. Forță dialectica
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
Topologia este o ramură a matematicii, mai precis o extensie a geometriei care studiază deformările spațiului prin transformări continue. În cadrul Sistemelor Geografice Informaționale termenul poate fi definit ca “știința și matematica relațiilor utilizate pentru validarea geometriei entităților vectoriale și pentru o serie de operații cum ar fi analiza de rețea și de
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
Topologia este o ramură a matematicii, mai precis o extensie a geometriei care studiază deformările spațiului prin transformări continue. În cadrul Sistemelor Geografice Informaționale termenul poate fi definit ca “știința și matematica relațiilor utilizate pentru validarea geometriei entităților vectoriale și pentru o serie de operații cum ar fi analiza de rețea și de vecinătate” . În sens mai larg, topologia descrie relațiile spațiale existente între obiecte folosind seturi de reguli pentru a observa cum entitățile vectoriale (puncte, linii
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
și pentru o serie de operații cum ar fi analiza de rețea și de vecinătate” . În sens mai larg, topologia descrie relațiile spațiale existente între obiecte folosind seturi de reguli pentru a observa cum entitățile vectoriale (puncte, linii, poligoane) împărtășesc geometria și spațiul. Termenul "topologie" provine din contracția substantivelor grecești "topos" (τóπος) și "logos" (λóγος) care semnifică "loc", respectiv "studiu". Așadar, topologie înseamnă literal "studiul locului". Alte denumiri folosite anterior: "geometria situs", "analysis situs", unde "situs" înseamnă "loc" în latină. Topologia
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
pentru a observa cum entitățile vectoriale (puncte, linii, poligoane) împărtășesc geometria și spațiul. Termenul "topologie" provine din contracția substantivelor grecești "topos" (τóπος) și "logos" (λóγος) care semnifică "loc", respectiv "studiu". Așadar, topologie înseamnă literal "studiul locului". Alte denumiri folosite anterior: "geometria situs", "analysis situs", unde "situs" înseamnă "loc" în latină. Topologia se deosebește de geometria euclidiană prin modul de considerare a echivalenței dintre obiecte. În geometria euclidiană, două obiecte sunt echivalente dacă sa pot transforma unul în celălalt prin izometrii - transformări
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
topologie" provine din contracția substantivelor grecești "topos" (τóπος) și "logos" (λóγος) care semnifică "loc", respectiv "studiu". Așadar, topologie înseamnă literal "studiul locului". Alte denumiri folosite anterior: "geometria situs", "analysis situs", unde "situs" înseamnă "loc" în latină. Topologia se deosebește de geometria euclidiană prin modul de considerare a echivalenței dintre obiecte. În geometria euclidiană, două obiecte sunt echivalente dacă sa pot transforma unul în celălalt prin izometrii - transformări care păstrează valoarea unghiurilor, lungimilor, ariilor și volumelor. În 1736, matematicianul Leonhard Euler a
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]