5,266 matches
-
scria ? — Nu te face că nu știi, atâta te rog, nu mă minți chiar în față ! Jur pe ce-am mai sfânt că nu știu ce Dumnezeu era ieri scris pe pereții de la Grand... — Ce putea să scrie, nu e greu de ghicit oricum, ia folosește-ți mintea. — Zi- mi, omule, ce scria, facem ghicitori ? Și calmează-te, lasă-mă să-ți iau un vin, să te mai domolești. N-am nevoie, n-auzi ? — Ce scria, domnule, așa important ? — Păi, ce putea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în dimineața aceea. Iar în timp ce își bea cafeaua, fredona. Nu repeta, ca de obicei, o oră sau două închis în camera lui, ci fredona ca un îndrăgostit tot soiul de melodii. De-ale lui, de-ale altora, nu le puteai ghici. A stat la masa din curte și a băut cafele după cafele și i-a mai povestit, printre cântecele lui, tot felul de noutăți doamnei Apostolescu. Unde are să plece prin străinătate, ce muzee o să mai vadă, ce expoziții noi sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se așteptase la ceea ce a urmat. Este adevărat, unii bărbați se trezesc deodată în fața geloziei și atunci se transformă, se deschid și sparg barierele ce țin ascunse sentimentele. Dar Cristi nu era un bărbat obișnuit, un om simplu, ușor de ghicit și cucerit. El a simțit atunci că sentimentul puternic de gelozie pe care-l desco- perise nu avea nimic de a face cu dragostea. Ci cu vorbele maică -sii, acelea despre bărbați care doar vor să posede femei îndrăgostite de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și mândru de a-i fi supraviețuit dictatorului, arta cinică a politicii: poți afirma orice cu condiția să „rămâi În joc”, poți face orice sau aproape orice cu condiția să nu crezi În nimic. Dovedind că ești „flexibil” și că ghicești cu un ceas, cu o secundă mai devreme, ceea ce vor ceilalți - aceia de care depinde prezentul tău. Dacă dl Iliescu ar fi dorit „să-și rămână credincios lui Însuși!”, ar fi trebuit, după 22 decembrie ’89 - mai bine zis Înainte de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avea un nume și că era oarecum cunoscut. Când m-am interesat În jur, la adulții acelei vremi - eu aveam În jur de cincisprezece ani! -, cineva care avea autoritate și trecea drept „foarte inteligent” printre alții de rangul lui, ați ghicit, era unul dintre profesorii mei de liceu, căruia am avut imprudența de a-i face această „confesiune” În legătură cu ciudatul personaj care mă locuiește, m-a sfătuit să-mi temperez halucinațiile, altfel riscam să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realitate, a Probabilului. Am specificat: „adulții adevărați, reali”, deoarece există unii adulți, În genere marginali sociali Într-o formă sau alta, care nu pot sau nu voiesc a părăsi Încântătoarea și poetica - fantastic de libera! - categorie a posibilului niciodată! Ați ghicit, ei sunt poeții, blânzi nebuni, marii visători, dar și cei mai practici, sau cei care luptă pentru brevetarea „visurilor lor tehnice”, inventatorii de obiecte mai mult sau mai puțin necesare sau fanteziste! Apoi, se’nțelege, din aceeași categorie a „Întârziaților
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prestigios și a-mi face bune relații În lumea literară și editorială, nu am găsit o altă temă mai „interesantă” decât, pe parcursul a vreo mie de pagini de foi bătute la mașină, să Încerc să-mi „descriu” boala - sangvinitatea. Ați ghicit, textul a devenit romanul Drumul la zid, un roman atipic românesc; și nu numai prin problematică, dar și prin stilul oarecum arid și prin focalizarea, pe tot parcursul imens al textului, asupra unui singur personaj principal - eu, care din tinerețe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zis: „Bună, Bret.“ Mi-am ridicat privirea, uitându-mă la fața femeii: trasă, 40, vag spaniolă, păr negru lins, un zâmbet strâmb. Ținând în mâini un vraf de dosare și cărți, stătea răbdătoare în timp ce mă uitam la ea, încercând să ghicesc cine era. Mi-a luat un minut până mi-am dat seama. - A, doamnă doctor Fahjita. Ce mai faceți? am zis ușurat. A făcut o mică pauză. - Sunt doctor Fe-hay-da. - Doctor Fe-hay-da, am imitat-o. Da, ce mai faceți? - Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cutiile pline pe jumătate cu haine pe care scria ARMATA SALVĂRII și am înghițit în sec, încercând să-mi înving senzația de panică atât de familiară. Am înțeles că această scenă fusese atât de bine repetată, încât puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar dincolo de dezgust, furie. Păru să-mi observe suspiciunile când m-am pomenit uitându-mă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doar teamă, zise Miller. Apoi notă ceva în carnețel. Pretinde că ești la un interviu, șopti scriitorul. Ai fost la mii de interviuri. Pretinde că e un alt interviu. Zâmbește la jurnalist. Spune-i ce cămașă drăguță poartă. Brusc, am ghicit unde bătea Miller. - Am avut probleme cu alcoolul și...și probleme cu drogurile...dar nu cred că există vreo legătură...și... În momentul acel totul se nărui. - Știi ce? Cred că am făcut o greșeală. Poate n-au fost decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eram amețit rău. Ultimele lui cuvinte au fost: „Păi, poate ne mai vedem?“ Am traversat strada și am intrat într-un magazine de delicatese unde am cumpărat ziarul Post pentru că acum îmi citeam (și pe cel al lui Robby) horoscopul (ghicește în zațul de cafea, evită tragediile, ignoră pentagramele, descifrează aluziile, reconciliază-te cu viitorul, posibilă blazare, incursiuni lunatice). Și în timp ce m-am târât anevoie spre apartament m-am oprit în mijlocul străzii și m-am întors pe loc. Cineva cântase în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plecat la o plimbare nocturnă prin Lisabona, iar lui Andrei Bodiu i și-au rătăcit bagajele la Amsterdam și, evident, într-o astfel de stare de spirit, i-a pierit cheful de petrecere... VITALIE CIOBANU: Încerc să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din masa omogenă a convivilor. Primele clipe de derută, când nu cunoști pe nimeni și te învălui instinctiv într-un cordon de protecție, pentru că la rândul tău ești privit, iscodit, analizat cu aviditate. Nelly Möller este prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propunându-mi-se „servicii sexuale de neuitat”. Nu scapi prea simplu de ofertele deocheate, pretextând oboseala sau vreo migrenă rebelă. Plasatoarea de fete revine cu detalii sau cu scuze în cazul în care, întâmplător și, firește, involuntar, nu ți-a ghicit gusturile în materie de amor. E o piață diversificată, policromă, cea a sexului contra cost în acest stabiliment purtând un nume cu rezonanțe revoluționare - nu ți se cere decât să marșezi cu încredere, să te lași în grija gazdelor prevenitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier” (ce a devenit apoi, destul de repede, „scutierul” președintelui Stancu și apoi, ați ghicit, „scutierul” Celuilalt președinte!...Ă, pe scurt, mi-au „șoptit”, inculat ideea „luării” revistei! Dar... lupta pentru supremația revistei a fost mai dramatică, mai complicată, mai plină de surprize decât mă așteptam. Și eu, ca și cei care am intrat în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce strigă în pustie [...]. (Matei, III, 1-3) Marea Moartă la amiază, văzută dinspre deșertul Iudeii. Ea însăși pare un deșert lichid ori mai degrabă vâscos nici urmă de pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o năframă. Ioan Botezătorul a trecut, se pare, prin această comunitate de neprihăniți trăitori departe de semenii lor, obsedați de curăție și de băi rituale. Vedere de ansamblu splendidă, călătorie un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cât mult, cât se poate de mult aplecați înnainte. Dacă într-o companie nu găsește oamenii aplecați înnainte, cum îi place lui, e în stare să facă moarte de om. Cum moarte de om nu poate face, îi vine rău. Ghicindu-i gradații gustul, cum îl văd apropiindu-se dau ordine să se aplece toată lumea așa înnainte, cu palmele îndărăt încât să pară că toți stau gata să cadă cu fața la pământ. "Așa, așa, zice domnul maior; așa îmi place, bine, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sultanul urmărea doar înlocuirea lui Ștefan cu fratele său Alexandru. Dar, din motive nelămurite, Alexandru fusese ucis, încât nu se mai punea problema înlocuirii lui Ștefan cel Mare cu un pretendent, ci ocuparea țării. Planurile sultanului sunt, după cum se poate ghici din zvonurile care circulau în Polonia și Ungaria, în 1475, mult mai vaste. Pentru a ajunge în inima Europei, trebuia ocolită cetatea Belgradului, care se dovedise că nu poate fi cucerită cu mijloacele de asediu de care dispuneau turcii în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
răzișoare,/ Dă-mi 9 răzișoare:/ Cu 3 să mă îmbrac,/ Cu 3 să mă încalț,/ Cu 3 mai sus să mănalț” (Păltiniș - Botoșani), „Luna-n chept ț-oi așaza;/ Nici așa nu te-oi lasa,/ Pi cal galbân teoi încăleca,/ Ghici de aur în mânî ț-oi da” (Slobozia Blăneasa - Galați). În basme, ursita ideală trebuie să fie definită de spectrul metalului nobil prin tot ceea ce o definește: podoaba capilară, pasărea ei devin factori declanșatori ai căutării inițiatice. Simpla găsire a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la doar o friptură, față de cina copioasă servită la Madrid la un preț acceptabil chiar și pentru buzunarele noastre sărăcăcioase. Plecam din Madrid cu un zbor peruan mai ieftin și cu dorința de a revedea această minunată metropolă. Paul, parcă ghicindu-mi gândurile, îmi zise: Întoarce-te tot pe aici, poate ai mai mult timp, să putem vizita și alte locuri memorabile. Avionul era un Jumbo, mi se părea imens, fiind și etajat. Obosit cum eram și fără o varietate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Apoi am adormit, deși golurile de aer ne mai scuturau din când în când. La apariția zorilor, intrasem deja pe teritoriul Spaniei și mi-am reluat postul de admirator al peisajului terestru. Încercam să-mi amintesc numele munților Andaluziei. Să ghicesc dacă orașul pe care îl distingeam era Cadiz sau Sevilla, dacă survolam munții Toledo sau Sierra Morena. În aeroportul madrilen, eram așteptat de bunul meu amic, Paul Moldoveanu, cu care am plecat, imediat ce mi-am recuperat bagajele, spre ambasadă. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
populații este bogată, harnică și prolifică, și că limba română este vorbită peste tot în Basarabia.[...] Este, așadar, inutil și fără sens să facem caz de argumentele nefondate, invocate de anumite publicații rusești, al căror scop și tendințe ușor de ghicit concordă cu intențiile și scopurile urmărite vreme de un secol, cu o rară perseverență, de regimul țarist: deznaționalizarea, cu orice preț, a elementelor etnice eterogene din Imperiu. Apreciind la justa valoare marea importanță a elementului românesc drept factor economic, regimul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
limitat la propriul punct de vedere, unul sarcastic. Sunt mai multe tipuri de olteni, ardeleni și moldoveni decât cunoaște omul din popor, știi bine asta. Pe Fănuș Neagu (o sală de la Hotelul "Jiul" din Craiova e botezată cu numele său, ghici de ce!) îl citeam în famata "Luceafărul" sub conducerea poetului Fruntelată, un oltean șef, da! și eram încântat pe atunci de volutele stilului său. Mai târziu a sombrat în autopastișă și în redundanță stilistică, plus că nu mai avea farmec, devenise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În loc să crească. De aceea sunt atâtea rele, că-i slabă credința În Dumnezeu. Se spune că acel orb care L-a vindecat Domnul Iisus când L-au judecat și el era pe acolo și L-a lovit pe Domnul spunând: „ghicește cine te-a lovit!“ Vedeți ce ușor se uită binele la unii? Și azi câți mai recunosc binele? Și Iuda și-a dat seama că a vândut Sângele Nevinovat! A mers și le-a aruncat cei 30 de arginți la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
românești, anii `50 au coincis cu activitatea sovromurilor și înființarea Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS). Funcționa un astfel de cerc și în cadrul Atelierelor Nicolina, mai mereu pus la colț pentru activitatea lipsită de vervă. Vinovații se ghicesc ușor. De obicei, membrii Comitetului de Partid nu se îngrijeau de buna funcționare a cercului. În limbajul Partidului, corecția răsuna astfel: „Abia în cadrul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice am ajutat ARLUS de a populariza prin gazetele de perete metodele înaintate de lucru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Florica, pe care, în ini ma lui, nu mai credea s-o regăsească în ființă. [Chiar în acea zi el reveni la București, aducând numai patru, cinci obiecte.]( Ediția I, 1937, p. 16.) Se stăpânise înaintea mamei ca să nu-i ghicească durerea și îi spusese că trebuie să vină în oraș. Dânsa protestă, dar cedă insistențelor lui și a doua zi sosiră două automobile ca s-o aducă. Se auzea bubuitul tunurilor pe valea Dâmboviței. Mama, convinsă că se va re
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]