9,375 matches
-
enumerând localități românești cucerite de ei din teritoriul eliberat de armata română în confruntările dure cu unitățile hitleriste - lucru nemaiîntâlnit în analele istoriei mondiale. Și încă un lucru semnificativ e faptul că unele unități române care s-au acoperit de glorie pe câmpul de luptă, la încheierea războiului n-au fost admise să defileze pe sub Arcul de Triumf, fiind înlocuite la momentul festiv de unități din cele două divizii române formate pe teritoriu sovietic - cu rol determinant în așa-zisa „democratizare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sfârșitul secolului XIX, s-a construit o moschee pe ruinele unei biserici bizantine. Încă se mai pot vedea rămășițele unui turn elen, ale unei mănăstiri bizantine și ale unui castel al cruciaților. Toate trei. După părerea lui Ahmed, asta constituia gloria Palestinei. Chiar și într-un colț uitat de lume, cum e Beitinul, puteai vedea istoria lumii, strat peste strat. Asta i-a dat o idee. Se întinse după una din cutiile mai noi, una care conținea ultimele descoperiri de pe sit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în afară de o bucată de argilă? Voia să-l blesteme pe Dumnezeu că l-a făcut atât de laș. Ca întotdeauna, a fost prea slab, ferindu-se de pericol și lăsându-i pe ceilalți să treacă peste el în drumul spre glorie. La fel se întâmpla și pe terenul de fotbal, unde Salam nu se lansa niciodată în atac, ci se ținea la distanță, evitând cu grijă contactele dure. Iată că acum acest obicei îl costase o avere. Ahmed va reuși, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că această Meduză a capitalismului are de oferit multe intuiții valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează să o descriu — era Gloria, stenografa, o fâșneață tânără și nerușinată. Mintea ei era îmbâcsită cu concepții greșite și judecăți de valoare de o nemărginită tâmpenie. După ce a făcut niște comentarii obraznice și nesolicitate despre persoana și comportarea mea, l-am luat pe domnul Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era îmbâcsită cu concepții greșite și judecăți de valoare de o nemărginită tâmpenie. După ce a făcut niște comentarii obraznice și nesolicitate despre persoana și comportarea mea, l-am luat pe domnul Gonzalez la o parte și i-am spus că Gloria intenționează să părăsească serviciul, fără preaviz, chiar la sfârșitul zilei respective. Auzind acestea, domnul Gonzalez și-a ieșit din fire și a concediat-o pe Gloria imediat, ca să-și ofere prilejul de a da dovadă de autoritate, fapt care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
l-am luat pe domnul Gonzalez la o parte și i-am spus că Gloria intenționează să părăsească serviciul, fără preaviz, chiar la sfârșitul zilei respective. Auzind acestea, domnul Gonzalez și-a ieșit din fire și a concediat-o pe Gloria imediat, ca să-și ofere prilejul de a da dovadă de autoritate, fapt care am putut să constat că i-a făcut plăcere. În realitate, ceea ce m-a împins să procedez astfel a fost zgomotul înfiorător pe care îl făceau tocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din urmă pe domnul Levy să-și pună inima și sufletul în promovarea firmei. Am reușit, întâmplător, să ajung la un târg foarte avantajos cu domnul Gonzalez: l-am convins că, o dată ce l-am ajutat să reducă cheltuielile cu salariul Gloriei, ar putea să se revanșeze plătindu-mi taxiul spre, și de la birou. Ciorovăiala care a urmat a fost o pată pe o zi de altfel plăcută, dar în cele din urmă am triumfat, explicându-i omului pericolul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toate astea, spuse domnișoara Trixie. Ce se petrece aici la noi? Se întoarse spre Ignatius. Gomez, cine-i persoana aceasta? — Domnișoară Trixie, doar îl cunoști pe domnul Reilly. Lucrează de o săptămână aici la noi. Serios? Am crezut că este Gloria. — Du-te la loc și vezi-ți de cifrele tale, îi spuse domnul Gonzalez. Trebuie să trimitem evidența aceea la bancă înainte de prânz. — O, da. Trebuie să trimitem evidența, fu de acord domnișoara Trixie și porni târșâindu-și picioarele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre înregistrări într-un moment ca acesta? Sunt gata să iau legătura cu avocații mei și să le cer să te dea în judecată pentru că m-ai făcut să mă așez pe taburetul acela obscen. — Te ajutăm să te ridici, Gloria. Domnișoara Trixie luă ceea ce părea să fie poziția ei când urma să se opintească. Desfăcu mult picioarele încălțate în tenișii îndreptați cu vârfurile spre exterior și se lăsă pe vine, ca o dansatoare balineză. — Ridică-te! se răsti Gonzalez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tenișii îndreptați cu vârfurile spre exterior și se lăsă pe vine, ca o dansatoare balineză. — Ridică-te! se răsti Gonzalez la ea. Ai să cazi. — Nu, răspunse ea, cu buzele ei veștede strânse de încordare. Vreau s-o ajut pe Gloria să se ridice. Treci de partea cealaltă, Gomez. O apucăm fiecare de câte un cot. Ignatius urmărea pasiv cum se lăsa pe vine domnul Gonzalez de cealaltă parte a lui. — Vă distribuiți greșit greutatea, le spuse el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poziția aceasta nu vă oferă nici un punct de sprijin. Presupun că ne vom accidenta toți trei. Vă sfătuiesc să încercați stând în picioare. În felul acesta vă veți putea ușor apleca pentru a mă trage în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise. Domnișoara Trixie dădu afirmativ din cap și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
litere aurite cu care să scrie Dumnezeu și Afacerile. Ignatius le avea pregătite și începu să le lipească în partea de jos a crucii. După ce aplică și inscripția, făcu un pas înapoi și îi spuse domnișoarei Trixie: — E gata. — O, Gloria, e minunată, îl lăudă sincer domnișoara Trixie. Ia privește la ea, Gomez. — E foarte frumoasă, spuse domnul Gonzalez, privind crucea cu ochi obosiți. — Și acum registrele, spuse Ignatius aferat. Și apoi mă duc în fabrică. Nu pot tolera nedreptățile sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie îl văzu și-l întrebă: — Ce se întâmplă, Gloria? Ce fac aici oamenii din fabrică? — Fugi cât se mai poate, domnișoară Trixie, îi spuse el, extrem de serios. O, Isus, pace tu-mi dai Când mă ferești de polițai. N-aud ce spui, strigă domnișoara Trixie, apucându-l de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine acolo cu Gomez. Plăcut și liniștit. Dacă asta-i un fel de păcăleală de întâi aprilie, aflați că nu are haz. Privi spre domnul Levy cu ochi urduroși. Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu Gomez. Plăcut și liniștit. Dacă asta-i un fel de păcăleală de întâi aprilie, aflați că nu are haz. Privi spre domnul Levy cu ochi urduroși. Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce-i? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce-i? O singură ființă se poartă omenește cu domnișoara Trixie. O prietenă are și ea. Dar tu ce știi? Ție ce-ți pasă? Levy Pants ar putea fi și pe lună, după cât îți pasă ție. Ai trecut așa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoara Trixie. O prietenă are și ea. Dar tu ce știi? Ție ce-ți pasă? Levy Pants ar putea fi și pe lună, după cât îți pasă ție. Ai trecut așa, din senin, o dată pe acolo și ai dat-o afară... — Gloria, se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știi? Ție ce-ți pasă? Levy Pants ar putea fi și pe lună, după cât îți pasă ție. Ai trecut așa, din senin, o dată pe acolo și ai dat-o afară... — Gloria, se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pasă ție. Ai trecut așa, din senin, o dată pe acolo și ai dat-o afară... — Gloria, se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar nu-mi spune, te rog, ce altceva ai mai făcut la Levy Pants. Nu mai pot îndura! N-am să le spun fetelor despre Gloria. Nici n-ar putea concepe că ai făcut una ca asta! Sunt prea nevinovate. Da, e mai bine să nu le spui, se răsti domnul Levy, furios. Și dacă mai continui cu tâmpeniile astea o să te trezești la San Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de statul în toaletă, înainte ca frigurile să i se înrăutățească în așa măsură, încât să fie nevoie ca sergentul însuși să-l aducă și să-l scoată din closetul acela în fiecare zi. Sperase întotdeauna să se umple de glorie în poliție, dar ce glorie era să mori de pneumonie în toaleta unei autogări? Până și rudele lui ar râde! Și ce vor povesti copiii lui prietenilor de la școală? Agentul Mancuso privi la dalele de pe dușumea. Le vedea ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]