KorAP: Find »[drukola/base=gunoi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...195 196 197 ...445 >

11,105 matches

Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586

mai poate să aibă de a face cu toți oamenii oarecare, pentru că corabia vieții e ancorată de o răspundere, așa că nu-și mai poate permite prea multe. O femeie de afaceri trebuie să țină rahatul de câine și grămezile de gunoi departe de viața ei. (Mariedl e tot mai neliniștită și începe să tragă linii pe podea cu încălțările ei de lemn.) GRETE: Da, și Grete știe că acum curățenia o să trebuiască să fie afirmată și mai aprig. Ca stăpână a

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
trupul nu vrea să te asculte, iar omul din tine nu vrea nici atât să mă asculte. Numai eu trebuie să ascult mereu marea morală, cum că viața ta va fi smulsă din rostul ei și aruncată într-un morman de gunoi. Dacă ar fi să se vină în ajutorul tău, atunci ar trebui să fie hăcuite toate părțile rele din tine. Atunci ar fi ca și cum te-ai omorâ pe de-a-ntregul, pentru că existența îți este de sus până jos îndesată cu

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
viață de artist colorată, atunci pot să mă lipsesc de imaginea felului ăsta de viață. Și acum ar fi cel mai nimerit dacă te-ai duce până în bucătărie și ai usca tacâmurile din bufet. Și, după aceea, găleata plină de gunoi așteaptă atenția ta, ca să o însoțești până în curte. Iar eu susțin cu tărie opinia că ar fi tare bine pentru tine să-ți îndeplinești repede și cooperativ sarcinile, așa cum face un om ascultător. HERRMANN: Dacă domnul Proprietar apare la ușă

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
la cele mai dureroase dintre dureri acolo jos, unde o să ți se taie, iar și iar, sexul care tot crește și crește. Nu te vei mai putea umili decât pe tine. O să însoțești tacâmurile șterse în bufet iar găleata cu gunoi o să-ți arate cine ești, atunci când o vei preda lăzii de gunoi comune. (Herrmann se duce cu teamă în bucătărie și începe să șteargă tacâmurile cu energie. Doamna Wurm se așază alături și urmărește ce face) Bagă de seamă ce

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
taie, iar și iar, sexul care tot crește și crește. Nu te vei mai putea umili decât pe tine. O să însoțești tacâmurile șterse în bufet iar găleata cu gunoi o să-ți arate cine ești, atunci când o vei preda lăzii de gunoi comune. (Herrmann se duce cu teamă în bucătărie și începe să șteargă tacâmurile cu energie. Doamna Wurm se așază alături și urmărește ce face) Bagă de seamă ce faci cu ceașca aia de cafea, din ea și-a băut tatăl

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
O să-i putem examina locuința. Se poate că e făcută praf și dintr-o dată dispusă la tot și la toate. Poate că moartea a și încheiat cu ea un contract. DOAMNA KOVACIC: Că ea vrea să arunce toate cadourile la gunoi, aste e cu siguranță pentru noi o cursă de șoareci, dar Kovacicii nu sunt în nici un chip șoareci. Că ea nu-și dorește nimic, nu înseamnă decât că ea își dorește totul. Și probabil își dorește un buchet vesel de

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
din ce în ce mai obraznic... Fie ca o molimă. (Ia o înghițitură mare din sticla de cognac de alături) O tânără ființă feminină... o bucată râvnită de carne omenească... un refuz cât viața de lung... o permanentă și plină de reproșuri curățire a gunoiului, ura față de oameni, stăpânul oamenilor, o preacurvită fără pețitor... un fanatism anorganic. Tot ce a fost de valoare s-a sinucis destul de repede. Toate posibilitățile iscusite nu mai au timp să se lase descoperite, să-mi ofere ajutorul, să împlinească

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
ca ăla de care ai în gură. (Cârcimăreasa se duce fără un cuvânt la Karli și îi arde o palmă... Pentru că a râs, Herta primește și ea o palmă) CÂRCIUMAREASA: Acu' pe loc te scuzi față de domnu' Schweindi, coș de gunoi putrezit ce ești. Predai acum pe loc la domnu' Schweini o cerere de scuză, că altfel nu mai pui picioarele tale murdare niciodată în localul meu. KARLI: Scuzați pentru obrăznicie, d-le Schweindi... HASI: Domnul Anticrist își cere scuze, Schweindi

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
o jigodie veritabilă, dacă un Bot de Jigodie începe să prezică din bot ce va fi și va fi aruncat la fiare vechi chiar de prezicere și storcoșit în ultima rămășiță a Chiar-Nimicului! ... Sub capcul de plumb în stratul de gunoi, gata pentru odihna veșnică, asta ar fi o chestie cinstită (furios) Lucrurile nu se supun lor însele, Nici eu nu mă supun mie însumi, Botului de jigodie îi vine ceva la acoperiș, Că tre' să bage de seamă Când o

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
furios) Lucrurile nu se supun lor însele, Nici eu nu mă supun mie însumi, Botului de jigodie îi vine ceva la acoperiș, Că tre' să bage de seamă Când o fi să fie ca scândura să simtă datoria (Aduce din gunoi o scândură, și își prelucrează cu ea căpățâna. În timpul ăsta râde, până când în cele din urmă scândura se rupe; apoi începe să se jeluiască, să mârâie și să se zvârcolească) Iată că iar se tânguie vocea botului de câine Înăuntru

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
porcii în fiecare zi, dacă țeava de eșapament vrea să rămână acasă. Nimic nu ține cu noi. Peste tot e cineva cu cineva, numai la noi patria halește ceea ce ar trebui să fie chiar ea însăși. (o vreme scormonește printre gunoaie și apoi pleacă resemnat mai departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
cu voce prefăcută) El zace pe spate Ziua-i sus la Dumnezeu Și suge la scroafangolănită Și în rest nu-l place nimeni Că nu poate nici măcar vorbi Și se vaită și pute Peste sate-ntregi ca o groapă de gunoaie. Și iar le vâră-n mână copiilor obezi parale Și zaharuri și cele mai bune mușcături Și numai ce deodată trebuie Sepp să-și lovească iarăși corpul La piciorul cel beteag La cancerul de sămânță La carnea de la cap Că

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
scobită ... (vrea să-și scobească ochii și să-i tragă afară, în cele din urmă se trage de limba scoasă afară) Cine știe Așa un președinte își aruncă chiloții Poate chiar de două ori pe zi Și la groapa de gunoi toată Țara Dacă se apucă odată să asude Cine știe Dacă un președinte veritabil poate să existe Căruia să-i poți smulge o aripă de la plămân Căruia să-i poți înfige o coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
ailaltă. Toate ierbarele au parte astăzi de o cultură modernă. Numai tu te prăpădești de o boală leneșă, de care azi nu se mai poate prăpădi nimeni. Nici măcar o țeavă de eșapament n-ai fost în stare să arunci la gunoi în întreaga ta viață. Dar mașina mea nu mai are nevoie de tine. Mașina mea și cu mine, nu mai avem nevoie de tine de loc. (iese) SEPP BOTDEJIGODIE: Azi e nevoie de o jertfă, Azi este vremea amigdalelor primejdioase

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
Și pe urmă la craniu Se scrijelește un rânjet la final. (dispare în gaura de la beci și umple sticla) ... Cap de porc sau cap de câine Aceasta-i întrebarea aici O căpățână de câine smulsă Scoate aburi din mormanul de gunoi Cum ar fi arătat pe capul câinelui Botul smuls Pentru că-i cald Înlăuntrul Vieții Limba Ca o cârpă pleoștită, la piept Și sub gât, nu mai e nimic Nici o burtă Nici o nevoie sub burtă de acum Nici o naștere la nimereală

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
amuzant. (EL împinge cu grijă sticla cu tărie mai departe de el. EL-VEHICULUL se repede în scenă, umple o sticlă plată și i-o vâră în buzunar. EL se ridică și aruncă sticla cu tărie aproape goală în containerul de gunoi.) EA: Te ferești ca un om bolnav să faci ceea ce ai putea să faci. Te înstrăinezi de tine, dacă o să reorganizezi așa-numita lume, cu toate că lumea trebuia dintotdeauna răsreorganizată. Nesiguranța ta este nesiguranța tuturor Dictatorilor și Ucigașilor conștienți de misiunea

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
de flori. EA privește neatentă florile și le trântește pe masă. EL-VEHICULUL aruncă buchetul de flori în chiuvetă. Se îmbracă ca EA și începe să mănânce florile. EL se ridică smulge din fața VEHICULULUI-EA buchetul și îl îndeasă în lada de gunoi. EA-VEHICUL se transformă în EL-VEHICUL și calcă în picioare plantele furios și le înfundă mai adânc în ladă. Apoi iese.) EL: A fost necesar? EA: Nu, dar posibil. EL: Știți că sunt convins, că știți, că eu nu v-aș

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
respinge, absența spirituală, lenea molipsitoare de afară. EL: Clarificarea se naște din sindromul tandreței prin încheierea căsătoriei între porc și cocină. Cocina de porci este un cuvânt existențial ca o pledoarie împotriva oricărui lucru dintre oameni în sine. Și în gunoi scormonește spintecătorul, acela deci, care se oferă și desface tot, pentru că poate să aștepte. Tu știi cum e, că trebuie să existe morți, și în felul ăsta tu eliberezi toate resturile unei urmări în acidul esteticii tale. EA: Ca întotdeauna

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
mea și sper că nu va apărea pe acolo nici un om. Și halele de rebuturi sunt bineînțeles cele mai tainice gospodării de bunuri. EA: Acum vorbirea poate să se dizolve. Mult străucitorul prospect este mărunțit pentru a fi aruncat la gunoi. Eu am încetat să vă mai observ. Nu mă mai privește nimic. Realitatea se naște ca o muzică, și eu sunt cu perseverență amuzicală. EL: Desțelenirea a început să putrezească. Unicul aliment, și anume putreziciunea ca lipsă de speranță, a

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
anume unul sub forma curiozității, dar un ansamblu fără sens, și deșeul ca o frumoasă dovadă. O priveliște ruginită, un pachet de lapte strivit și o fiară fără miros, moartă. EL: Totul ca o condiție a privirii care atârnă. Aburii gunoiului care interzic privirea dau indicații, care sugerează toate promisiunile care se află în exterior și provoacă matrița străduinței, urmările corecte, care dintr-un posibil ucigaș fac un ucigaș de mase umane. EA: Toate posibilele prinderi ar trebui să poată să

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
în scaun): Botul fiarei sincronizate Îl mai punem odată la loc Moțurile legate ale cozii Căpățâni cusute Și un copil mort Cu o însemnătate târziu roșcată Omorâm ceea ce avem nevoie COMPOZITORUL (pune mâinile pe umerii idiotului): Epilog cu zgomot de gunoi O bășină saturată Un Isus de o sută douăzeci de kile gata de luptă Și încă unul la fiecare zi rotundă Vin și cântă, mor un pic Ne învață pe noi restul muzicii universale Ne învață să crăpăm un pic

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa de multe vorbe, și eu nu cânt, eu sunt vorbită. MECENA: Sunt rar martorul unei limbi din afara sângelui, dar sunt impresionat. Gunoiul se arată ca fiind aur într-unul care a stors sângele din el din bucurie pentru viața ca experiență. ȚĂRANUL: Vorbirea răsconstruită o aveți deja, voi cei din cultura înaltă la cer. Cuvintele au părăsit lucrurile și lanțurile care le

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
din univers, care în el însuși nu există. Cutia de rezonanță aparent moartă, este... între urechi... în legătură cu adevărata sărăcie. Trebuie să știi să îți placi... în legătură cu veritabila sărăcie, tocmai... cu cutiile de rezonanță dintre urechi. Cadavre, prietene, este numai micul gunoi de pe podea. Este cu siguranță ceva care nu a căzut prăbușindu-se pe jos, posibil dintr-un motiv real. Nici un motiv, prietene, ca să nu ne aplecăm. COMPOZITORUL: Trebuie din nou să-mi prefac vocea. Numai cu vocea schimbată mai pot

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
bancheta patului cu fire croșetate, fratele lui Mariedl și mama sunt pe saltea. TATĂL LUI MARIEDL: Putrezește lipsa de viață în plăpânde rupturi din sine. Cine ne-a legat oare atât de cu grijă? Mariedl aburește ca o grămadă de gunoi pe care o ținem permanent sub observație. Cine oare ne-a legat? Uterul matern puțind a cancer ațoșeste în găurile proaspăt învechite ale mantalei de aer a lumii. Cine ne-a legat cu atâta grijă oare? Fiul își fierbe viața

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
ar fi fost dacă firele ar fi fost mai strâns legate de sfârcurile sânilor mei, că altfel cancerul meu uterin o să devină și cancer mamar în căsoiul cărnii mele. FRATELE LUI MARIEDL: Mi se fâlfâie cine se face că-i gunoi de hrană și că suferă bine și cine are voie să fie numai fânul animalului de suferință. Principalul e să doară. MARIEDL: Imbuibate sunt autostrăzile arteriale ale sângelui care trebuie să poată aproviziona războiul omenesc. Totul este fără întrerupere acum

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]