5,715 matches
-
al museo la loro magnifica collezione di arte modernă, ossia opere di Pablo Picasso, Georges Braque, Juan Gris e Fernand Léger. Alla morte del mercante Georges F. Keller al museo furono lasciate în eredità opere di Pierre-Auguste Renoir, Paul Cézanne, Henri Matisse, Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Maurice Utrillo e Salvador Dalí. Altri artiști rappresentati sono: Gustave Coubert, Edouard Manet, Camille Pissarro, Claude Monet, Alfred Sisley, Vincent Van Gogh, Marc Chagall, Vasily Kandinsky.
Kunstmuseum din Berna () [Corola-website/Science/306900_a_308229]
-
înainte de intonarea imnurilor naționale este redat cântecul „Heart of Courage” de Two Steps From Hell. Turneul a fost de asemenea asociat cu cântecul „Seven Nation Army” de The White Stripes, care a fost redat în stadioane după fiecare gol. Trofeul Henri Delaunay a început o călătorie prin orașele gazdă cu șapte săptămâni înainte de începerea competiției. Cu o sută de zile înainte de primul meci, un balon cu aer cald de 35,5 de metri înălțime cu aspectul trofeului a fost lansat din
Campionatul European de Fotbal 2012 () [Corola-website/Science/306916_a_308245]
-
ce i-a displăcut total lui Jules-Albert de Dion. Din acest motiv, Dion, împreună cu alți câțiva opozanți ai lui Dreyfus (printre care Adolphe Clément și Édouard Michelin), a înființat un ziar sportiv rival, pe care l-a denumit "L'Auto". Henri Desgrange a fost angajat ca redactor șef al noului ziar astfel înființat. Acesta fusese un ciclist proeminent și deținea, împreună cu Victor Goddet, velodromul din cadrul arenei Parc des Princes. De Dion îl cunoștea pe Desgrange datorită reputației pe care acesta și-
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Turul Franței a devenit o competiție desfășurată, în principal, între echipe reprezentative naționale. Acest lucru s-a petrecut în defavoarea companiilor ce sponsorizau respectivele echipe. Odată cu eliminarea sponsorilor, costurile aprovizionării și ale cazării cicliștilor au căzut în seama organizatorilor. Ca urmare, Henri Desgrange s-a văzut nevoit să ridice bugetul Turului prin acceptarea publicității înainte de cursă. Procesiunea camioanelor și mașinilor deseori pitoresc colorate a devenit cunoscută sub numele de caravană publicitară. A fost astfel oficializată o situație ce deja apăruse de ceva
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
capul un alt rutier (Julian Dean), dar și pentru că l-a blocat pe ciclistul Tyler Farrar de la echipa Garmin-Transitions. În anul 2011, Alexandr Kolobnev a părăsit competiția după ce a fost testat pozitiv cu hidroclorotiazidă. Primul organizator al Turului a fost Henri Desgrange, deși începutul cursei din 1903 a fost condus de Lefèvre. El urmărea cicliștii cu ajutorul trenului sau al bicicletei. În anul 1936, Desgrange urma să fie supus unei operații de prostată. La acel moment, această afecțiune necesita două intervenții chirurgicale
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
campanie publică de furnizare a unor uniforme mai bune pentru ofițerii vamali francezi. În anul 1939, din cauza tensiunilor ce au precedat cel de-al doilea război mondial, nicio echipă din Italia, Germania și Spania nu a participat în Turul Franței. Henri Desgrange a plănuit organizarea unui Tur în anul 1940, după ce războiul începuse, dar înainte ca Franța să fie invadată. Traseul, aprobat de autoritățile militare, includea parcurgerea unei porțiuni de-a lungul Liniei Maginot. Echipele urmau a fi alcătuite din militari
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
în valoare de 20.000 € fiecare. Cea mai bine plasată echipă (stabilită prin cumularea timpilor celor mai buni trei cicliști din fiecare echipă), la finalul Turului, a încasat 50.000 €. În amintirea fondatorului Turului Franței se oferă premiul special „Souvenir Henri Desgrange” celui care trece primul peste Col du Galibier, acolo unde se regăsește de altfel un monument ridicat în memoria lui Desgrange. În anii în care cățărarea de pe Galibier nu este prevăzută în traseul cursei, premiul se acordă ciclistului care
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
etapa a cărui start a fost dat la Grenoble. Totuși, la vârsta de 67 de ani, ciclistul belgian Philippe Thys (câștigător al Turului în anii 1913, 1914 și 1920) a declarat pentru revista belgiană "Champions et Vedettes" că în 1913, Henri Desgrange l-a rugat să poarte un tricou distinctiv, oferindu-i unul galben. Thys a refuzat, argumentând că purtând acel tricou ar fi devenit mult mai vizibil în pluton și ca atare, mai ușor de atacat de ceilalți cicliști. El
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Patru cicliști au câștigat câte cinci ediții ale Turului Franței: Patru cicliști au câștigat câte trei ediții ale Turului Franței: Șapte cicliști au câștigat Turul Franței "și" Turul Italiei în același an: Cel mai tânăr câștigător al Turului Franței este Henri Cornet, care avea 19 ani în 1904. Următorul pe listă este Romain Maes, cu 21 de ani în 1935. Cel mai în vârstă învingător este Firmin Lambot, ce avea 36 de ani în 1922. Locul doi în acest clasament este
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
avea 19 ani în 1904. Următorul pe listă este Romain Maes, cu 21 de ani în 1935. Cel mai în vârstă învingător este Firmin Lambot, ce avea 36 de ani în 1922. Locul doi în acest clasament este ocupat de Henri Pélissier (1923), de Gino Bartali (1948) și de Cadel Evans (2011), fiecare având la acele momente 34 de ani. Gino Bartali deține și recordul în ceea ce privește cea mai mare distanță în timp între două Tururi câștigate. Între prima și ultima sa
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
consumau alcool și foloseau eter pentru a-și reduce durerile. Odată cu trecerea anilor, performanțele cicliștilor au început să crească și ca atare, Uniunea Ciclistă Internațională împreună cu guvernele țărilor implicate au adoptat politici de combatere a practicilor de dopaj. În 1924, Henri Pélissier și fratele său Charles s-au destăinuit jurnalistului Albert Londres, relatând că pe parcursul carierei au consumat stricnină, cocaină, cloroform, aspirină, „anestezic pentru cai” și alte droguri. Povestea a fost publicată în ziarul "Le Petit Parisien", sub titlul de "Les
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de jumătate de secol la Bagdad), preocupați fiind să obțină favorurile califilor abasizi, însă de asemenea să convingă noii musulmani ne-arabi, ce erau din ce în ce mai numeroși și proveniți din colțuri din ce în ce mai îndepărtate de Arabia. Așa cum spunea până și orientalistul iezuit Henri Lammens, ce poate fi definit oricum mai puțin animat de simpatie pentru islam, "în loc să demolam întreaga construcție a istoriei pioase musulmane, trebuie să ne mulțumim a o demonta piatră cu piatră, pentru a examina mai apoi calitatea materialelor folosite". De
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
de performanță. A început să deseneze la 5 ani, iar la 7 i-a fost publicată prima caricatură într-un ziar local. La 14 ani a publicat în singura revistă umoristică a vremii. La 19 ani a fost descoperit de Henri Coursaget, primul președinte UNESCO. A absolvit Politehnica din Timișoara și Academia de Arte Vizuale din Poitiers, Franța. La Festivalul Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța) a stabilit recordul mondial de rezistență (1.527 de portrete color în zece zile și
Ștefan Popa-Popas () [Corola-website/Science/307925_a_309254]
-
(născut, Jules Fernand Henri Léger) (n. 4 februarie 1881, Argentan, Normandia - d. 17 august 1955, Gif-sur-Yvette) a fost un pictor, grafician și artist decorator francez. A fost printre primii pictori francezi care au expus public lucrări de orientare cubistă, deși el însuși nu este
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
în chimie. Descoperirile sale au condus savanții britanici la determinarea structurii de dublă elice a moleculei de ADN. Descoperirea, în 1895, a razelor X de către Wilhelm Conrad Röntgen (1845 - 1923) și, un an mai târziu, a radioactivității uraniului de către Antoine Henri Becquerel (1852 - 1908), ca ulterior soții Marie (1867 - 1934) și Pierre Curie (1859 - 1906) să descopere noi elemente radioactive, toate acestea deschid un nou domeniu de cercetare. Prima reacție nucleară a fost efectuată în 1919 de către fizicianul englez Ernest Rutherford
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
pentru o expozitie personală. Lista artiștilor asociați de până acuma este: Muzeul expune opere de: Giovanni Bellini, Sandro Botticelli, Georges Braque, Agnolo Bronzino, Annibale Carracci, Caravaggio, Giambattista Pittoni, Paul Cézanne, John Constable, Leonardo da Vinci, Edgar Degas, El Greco, Francisco Goya, Henri Matisse, Michelangelo, Jean-François Millet, Claude Monet, Pablo Picasso, Rembrandt, Pierre-Auguste Renoir, Henri Rousseau, Pieter Paul Rubens, Georges-Pierre Seurat, Jan Steen, Tintoretto, Tiziano, William Turner, Vincent Van Gogh, Jacob Van Ruisdael și Diego Velázquez. Atentă selecție de tablouri promovată chiar de la
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
expune opere de: Giovanni Bellini, Sandro Botticelli, Georges Braque, Agnolo Bronzino, Annibale Carracci, Caravaggio, Giambattista Pittoni, Paul Cézanne, John Constable, Leonardo da Vinci, Edgar Degas, El Greco, Francisco Goya, Henri Matisse, Michelangelo, Jean-François Millet, Claude Monet, Pablo Picasso, Rembrandt, Pierre-Auguste Renoir, Henri Rousseau, Pieter Paul Rubens, Georges-Pierre Seurat, Jan Steen, Tintoretto, Tiziano, William Turner, Vincent Van Gogh, Jacob Van Ruisdael și Diego Velázquez. Atentă selecție de tablouri promovată chiar de la început de către Eastlake permite Galeriei Naționale să parcurgă întreaga istorie a artei
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
acolo veteranului lider comunist pe care îl respecta, și-a împărtășit opiniile în scris, fiind atacat pentru aceasta atât de tabăra de extremă dreapta, (Pamfil Șeicaru calificându-l în "Curentul" drept slugă a lui Racovski), cât și de tabăra comunistă - (Henri Barbusse în Franța, și Alexandru Sahia în patrie, acesta din urmă suspectându-l de a fi fost de asemenea în solda lui Troțki și a lui Racovski). La 4 februarie 1988, în perioada Glasnost -ului, Rakovski a fost reabilitat alături de
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
crearea a 50 km de benzi speciale de autobuz până în 2030, în special pe segmentele aglomerate (peste căl./h), dar și pentru facilitarea transportului intermodal. Pe lângă liniile obișnuite de autobuz, există și două linii expres ce fac legătura cu Aeroportul Henri Coandă. Cele două linii pornesc de la Gara de Nord, respectiv Piața Unirii și necesită plata unui tarif special, de până la 3,5 lei pe călătorie. Dintre cele două linii, linia 783 funcționează 24 de ore pe zi, asigurând și transportul de noapte
Regia Autonomă de TranSport București () [Corola-website/Science/303085_a_304414]
-
iar Carol este, în sfârșit, pe deplin satisfăcut. În vis, un înger îi apare și îi cere să ajute orașul Imphe, atacat de păgâni. Carol se lamentează și își deplânge soarta, dar se face robul supus al voinței lui Dumnezeu. Henri Monin a descoperit în 1832 un poem numit "La Chanson de Roland" în biblioteca regelui. Francisque Michel a publicat o primă ediție a textului în 1837, care era bazată pe un alt manuscris păstrat la biblioteca din Oxford, în Anglia
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Din București pornesc 6 din cele 8 magistrale feroviare ale CFR, respectiv: Alte linii sunt 901 (București - Pitești - Slatina - Craiova), 902 (București - Giurgiu și mai departe către Bulgaria) și 801 (București - Oltenița). În București existau în 2016 două aeroporturi funcționale: Henri Coandă și Aurel Vlaicu. În apropierea orașului se află și Aerodromul Clinceni, care este însă folosit doar pentru zboruri de agrement. Aeroportul Otopeni (Henri Coandă) este principala poartă aeriană a capitalei dar și a țări. De aici pleacă și sosesc
TranSport în București () [Corola-website/Science/303214_a_304543]
-
mai departe către Bulgaria) și 801 (București - Oltenița). În București existau în 2016 două aeroporturi funcționale: Henri Coandă și Aurel Vlaicu. În apropierea orașului se află și Aerodromul Clinceni, care este însă folosit doar pentru zboruri de agrement. Aeroportul Otopeni (Henri Coandă) este principala poartă aeriană a capitalei dar și a țări. De aici pleacă și sosesc zilnic curse către Arad, Bacău, Baia Mare, Cluj Napoca, Constanța, Iași, Satu Mare, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara dar și spre Chișinău precum și numeroase alte aeroporturi din Europa
TranSport în București () [Corola-website/Science/303214_a_304543]
-
și a țări. De aici pleacă și sosesc zilnic curse către Arad, Bacău, Baia Mare, Cluj Napoca, Constanța, Iași, Satu Mare, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara dar și spre Chișinău precum și numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia și Africa. În anul 2015 Aeroportul Henri Coandă a fost folosit de 9.274.629 de pasageri, iar în 2016 traficul a depășit 10 milioane de pasageri. Inaugurat în anul 1920, Aeroportul Băneasa (Aurel Vlaicu) a fost principalul aeroport din capitala României până la înființarea Aeroportului Internațional Otopeni
TranSport în București () [Corola-website/Science/303214_a_304543]
-
care nu a rămas nimic - ar fi fost dărâmat în sec. X. O a doua construcție s-a ridicat în sec. XII. Ea a fost asediată și distrusă de Philippe Auguste (1188 ?) care era în război cu ducele de Aquitania, Henri II Plantagenêt. Castelul actual datează din sec. XV, cu adăugiri în Renaștere. El a aparținut amiralului de Culant (1360 - 1444), lui Sully (1599 - 1621) și apoi prințului de Condé. Pe timpul Frondei, Mazarin a pus să se distrugă zidurile de apărare
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
un caracter de improvizație care nu serveau la demonstrarea ideilor sale, și a propus organizarea Muzeului Satului Românesc din București. La înfăptuirea și concretizarea acestei idei și-a adus contribuția un grup de mari specialiști care au coordonat cercetările monografice: Henri H. Stahl, Victor Ion Popa, Mihai Pop, Mac Constantinescu, Traian Herseni etc.. Preocupat de găsirea unui teren potrivit pentru organizarea viitorului muzeu, profesorul Dimitrie Gusti și colaboratorii săi apropiați au acceptat propunerea primăriei Municipiului București de a-l organiza în
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]