6,099 matches
-
cu antet...neapărat cu antet... nu uita asta... Și încă o dată la doisprezece noaptea, ca să-mi spună: Să nu-l lăsați pe Bukovski singur. S-ar fi smuls mereu, din propria suferință, din propriul coșmar, un chin față de care chinurile iadului sunt nimic, pentru a sări în ajutorul altcuiva. Indiferența morală era în ochii ei, păcat de neiertat. În ce o privește, nu mai voia să trăiască. Nu sunt singura căreia i-a spus "Să nu mă plângi. Pentru mine moartea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sens, Vasile Paraschiv a fost internat la Urlați, apoi la Voila (Câmpina, județul Prahova) și Săpoca (județul Buzău), printre bolnavi cronici, incurabili, fiind tratat abuziv inclusiv farmaceutic. Imaginea cea mai impresionantă din memoriile sale este aceea a spitalului de la Săpoca, „iadul pe pământ”, cum îl numește Vasile Paraschiv: făpturi umane dezarticulate, murdare, rănite, trăind în comun aproape în stare de nuditate, jelind sau, dimpotrivă, practicând pasul de defilare în chip autist, fiind biciuite atunci când erau dezorientate în chip animalic, alcătuind o
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
2007, la Colocviul Tinerilor Scriitori Cluj a fost votat de colegii de generație ca fiind cel mai popular tânăr scriitor. A tradus în 2007 prima antologie în limba română a poeziilor lui Charles Bukowski, Dragostea e un câine venit din iad (Poliromă și pregătește, pentru aceeași editură, o antologie din poeziile lui Seamus Heaney. A fost invitat de scriitoarea Herta Müller la Literaturfestival Berlin, 2007, și, la recomandarea lui Mircea Cărtărescu, a obținut o bursă la Akademie Solitude, 2008. A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
oferă în Întâlnirea un proces al infernului totalitar, ca loc de unde nu există scăpare. Sau, mai știi? Dacă Ulise s-a rătăcit în drumul spre Itaca, cel puțin un Telemah se află în căutarea lui... Drumul către Rai trece prin Iad Bogdan Romaniuc Fost boxer, Radu Aldulescu este în prezent unul dintre cei mai originali romancieri din literatura română contemporană. Aldulescu este singurul scriitor român cu un scenariu premiat la Festivalul de la Veneția: scenariul filmului Terminus Paradis, regizat de Lucian Pintilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
te vindeci, pare a spune Aldulescu, ci să înveți să trăiești cu boala pe care o ai. Drumul către viață este totul, deși călătoria pare dintru început sortită eșecului. În cărțile lui Radu Aldulescu, drumul către Rai trece întotdeauna prin Iad: „Nu reușeam încă să întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și încercând să citesc, da, o istorie de o amplitudine monstruoasă, o istorie atotcuprinzătoare, trei pași în sus și trei pași în jos, astfel dădeam târcoale unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
vătămătoare pe care Coranul o interzice dar o promite totuși celor care vor ajunge în grădinile cerești. Este fructul interzis așa cum strugurele, mai mult decât mărul, reprezintă fructul cunoștinței din care Adam și Eva au mâncat încălcând porunca. Raiul și iadul. Cartea lui Jean-François Gautier ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura complexă a vinului: băutură misterioasă rezultată în urma acțiunii unor microorganisme foarte vivace, al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât Răul din tine, cel capabil să ucidă în orice clipă, chiar acum... Poți elimina din gândirea ta „critică“ orice filtru pentru a te insera fără opreliști într-un iad creat special pentru tine: temerile lui Benedikt sunt ale tale, stai liniștit. Șoarecii pe care-i vânează noaptea sunt chiar pornirile pe care le ai câteodată noaptea, singur, în mijlocul străzii, când nu știi de ce dracu ai ajuns unde te afli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de Roma și trecerea la ortodoxie care căpătase contur odată cu definitivarea schismei la 1054. O serie de cuvinte de origine slavă folosite în practica liturgică stau mărturie acestei etape, ca de exemplu: utrenie, moliftă, slavă, blagoslovenie, duhovnic, vlădică, clopot, rai, iad, coșciug etc. Influența bulgară se menține și după căderea sub bizantini a imperiului bulgar. Prima mitropolie românească - a Ungrovlahiei - se înființează în 135 sub domnia voievodului Nicolae Alexandru Basarab, subordonată bineînțeles patriarhiei Constantinopolului, sub păstorirea mitropolitului grec Cristopulo din Vitzina
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să se mai corecteze, dădu din mână știind că cine trebuie o să înțeleagă“. Ar fi un element comun între Metamorfoza și Moartea lui Ivan Ilici: ambele personaje văd, în cele din urmă, moartea ca pe o ușurare, o eliberare din Iadul de a nu fi înțeles și de a fi privit ca un monstru. Pentru că, dacă Ivan Ilici gândește că cine trebuie să înțeleagă va înțelege, el e la fel de conștient de faptul că nimeni nu va înțelege. Nimeni nu poate înțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
înjurături familiare: "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei Văcarescu, bănuită de a fi imaginat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să se zăvorască porțile și dublează străjile. Apoi spune: "N-are pe unde scăpa, Că nu-i Ucigă-l Crucea". Atunci Roșul saltă sub pinteni și scoate foc pe nări; potcoavele fac brazdă pe pietre, ca un plugar venit din iad; gura i se umple de spume; dintr-o săritură, străbate curtea. Corbea o apucă pe mama lui și o ridică pe crupa calului. Atunci o ia prin curte la pas, ca și cum ar măsura arena, se oprește, se uită la zidul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită publicului, tuleiele și baticurile de preerie, cămăși de cowboi și outsideri, fără machiaj, fără ruj, părinți care cred că ai lor copii vor merge în iad și adolescenți care cred că părinții lor oricum nu vor ajunge în rai decât aiurea. BUCUREȘTI FAR WEST Postul meu de radio preferat Daniel CRISTEA-ENACHE Din Militarii frumoasei noastre Capitale și până la Durău nu faci decât zece ore cu mașina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
-mi de soție! E fermecător să-ți îmbobinezi viitoarea nevastă în rânduri infinite de epistolă zgubilitică și dezarmant de sinceră... Se ține minte, face bine când totul devine un soi de rutină domestico-senzuală, cu bucătăria în rai, cu dormitorul în iadul tuturor desfătărilor... Să revin... Mi-am descoperit niște file disparate și... disperate, de pe la vreo 16 ani, unde mă văitam foarte serios că mă descompun... Ce substanțe pure oi fi având eu pe atunci în mine, stricate brusc, de mă descompuneam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
față de pericolele la care mă expun dacă mă apropii de granița interzisă. Din momentul în care am învățat cuvântul și am acceptat - vrând-nevrând - că, pentru a fi considerat un profesionist, trebuie să te ții de termenele-limită, am uneori senzația că iadul e făcut din ele, că nu există cuvânt mai terifiant care poate să te aducă până în pragul panicii. Deadline-ul e mai înfricoșător și mai implacabil chiar decât însăși moartea (măcar acesteia nu-i cunoști termenul-limită). De o slujbă cu program
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
a paradisului (îndemnat și de exemplul lui Berdiaev, care nu concepea raiul fără pisica lui), le oferise șansa de a ajunge într-o supra-lume făcută după chipul și inima lui Valeriu Cristea. „Paradisul e pavat nu cu intenții bune, ca iadul, ci cu trăiri și ființe bune (...) el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești.“ Prietenii cu blană nu puteau lipsi din acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Din punctul lor de vedere, bunurile personale nu trebuie să te împiedice în atingerea idealurilor spirituale. În Doctrina Nanak, Dumnezeu nu apare în formă umană, dar este suveran atotputernic și transcendent, atât creator cât și distrugător; în realitate, Raiul și Iadul nu există în această lume, ci doar dincolo de ea. Pentru un Sikh adevărat, cuvântul (Shabad) este singurul loc sfânt și apa râului sfânt, iar meditația trăită într-o viață de adevăr trebuie să fie singurul pelerinaj. Stând pe jos pe
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Ivan Turbincă al lor. Nefericitul personaj era un oarecare muritor, bețiv și trișor. Reușește să păcălească diavolul, ținându-l captiv cu ajutorul unei cruci într-un arbore. După moartea sa, vicleanul Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad. Și-a asumat cea mai nefericită condiție, cea a unui veritabil Jidov Rătăcitor. De atunci rătăcește în straniul ținut atemporal dintre rai și iad, luminându-și drumul cu o torță protejată de dovleac. O dată pe an, în 31 octombrie, ajunge
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
un arbore. După moartea sa, vicleanul Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad. Și-a asumat cea mai nefericită condiție, cea a unui veritabil Jidov Rătăcitor. De atunci rătăcește în straniul ținut atemporal dintre rai și iad, luminându-și drumul cu o torță protejată de dovleac. O dată pe an, în 31 octombrie, ajunge și pe pământ căutând liniște, pace și odihnă. Mai târziu, grație unui îndelung proces de aculturație, sărbătoarea celtică a morților a fost creștinată. Spiritul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
nivelului de trai este inevitabilă”. Mai exact, conform unui alt articol „costul călătoriilor s-a triplat în Iugoslavia”. Articolul intitulat „Țărănimea muncitoare din Iugoslavia în lanțul robiei fasciste a clicii lui Tito” prezintă o atmosferă ce ar putea contura impresia „iadului pe pamant”. Autorul relatează despre comisii fiscale ce controlează satele, inventarul agricol complet depășit, „jefuirea țărănimii muncitoare și propășirea gospodăriilor chiaburești” etc. De-a dreptul înfiorător sunt etichetate, prin comparație, prețurile produselor. De exemplu, un kilogram de cuie reprezintă contravaloarea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
unei ierarhii și al unor relații de putere bine stabilite. Dezvoltarea anormală a raporturilor de forță în interiorul închisorii a fost demonstrată științific de Phillip Zimbardo în experimentul menționat. Definirea pușcăriei ca o prefigurare temporară pe pămînt a pedepselor veșnice ale iadului a fost făcută de scriitori celebri, precum Miguel de Cervantes, Victor Hugo, Alexandre Dumas, Feodor Dostoievski, Oscar Wilde, Tudor Arghezi sau de o serie de foști deținuți politici. Chiar dacă au variat condițiile de detenție de la o epocă la alta, rămîne
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și PSD consideră că pușcăria are rolul de a-i teroriza într-o asemenea măsură pe deținuți încît, o dată eliberați, să facă tot posibilul ca înapoi să nu se mai întoarcă, pentru a nu mai trece încă o dată prin chinurile iadului, întruchipat de instituție. Al cincelea tip e angajatul "bun", uman și lipsit de brutalitate. E patern, bonom, alintat uneori "bunicuța". El e astfel tocmai ca deținuții să simtă și mai apăsat diferența. E considerat fraier pentru că nu dă din coate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
declin Era o podgorie, poate un han. și poate visam, dar cred că priveam Două glezne-n adânc, două albe chemări, și-un cântec de fată-n adânc auzeam și plânsetul vinului curs în căldări. Afară era o căldură de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
un han. și poate visam, dar cred că priveam Două glezne-n adânc, două albe chemări, și-un cântec de fată-n adânc auzeam și plânsetul vinului curs în căldări. Afară era o căldură de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
au ajuns în apropierea dispozitivului de apărare al aeroportului și au oprit mașinile, urmând să meargă militarii să primească muniție, un criminal iresponsabil, identificat în persoana căpitanului Zorilă I., a tras o rafală de armă automată, constituind semnalul de "coborârea iadului pe pământ", după cum se exprima un supravețuitor, omorând peste 50 de militari, în frunte cu comandantul lor colonelul Pătraș și rănind alte câteva zeci de oameni. Se spune că fostul comandant al Aviației Militare, Iosf Rus, care solicitase sprijinul câtorva
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
părăsită, nu puteau lăsa așa două mașini de scris, desigur, va veni cineva și mă voi lămuri. Dacă aș putea dormi!... Nu, frigul era mult prea mare, tremuram fără oprire, dinții îmi clănțăneau. Noapte grea, noapte de pomină, noapte de iad... Nu vroiam să mă uit la ceas, mi-era teamă că timpul mi se va părea că trece și mai încet. Cred că totuși, într-un târziu, am ațipit, desigur, oboseala nervoasă a biruit, dar n-a durat mult. Era
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]