19,706 matches
-
la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât mi te-am imaginat trăind Într-un vid intelectual și emoțional. Ferește-te de impulsul de a clasifica oamenii În tipuri fixe: vei descoperi că În tinerețea lor vor persista sâcâitor În obiceiul de a sări dintr-o categorie În alta și că, lipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strada aceea... Era un bulevard larg, mărginit pe ambele părți de clădiri albe identice, cu geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor, un groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În atmosfera veselă a apartamentului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aproape, Încât ulterior chiar putea s-o numească. Își amintește că strigase: „Am nevoie de un prost! Of, trimite-mi un prost!“ Asta o făcea Înspre gardul Întunecat din fața lui, din umbrele căruia veneau pașii, târșâindu-se... târșâindu-se... Își imagina că „ prost “ și „bun“ se combinaseră cumva prin asociația de idei anterioară. Când a strigat astfel, n-a fost deloc un act de voință. Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe stradă. Strigase aproape din instrinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de Învătăcei și de oaspeți, dintre care jumătate habar n-aveau că era vorba de o farsă, ci credeau că Burne și Fred sunt doi studenți de viață care și-au invitat prietena la o distracție studențească. Ne putem ușor imagina ce simțea Phyllis În timp ce era purtată, ca la paradă, prin fața tribunelor Princeton și Harvard, ocupate de zeci de foști sclavi sentimentali ai ei. Încerca să meargă cu un pas Înaintea băieților, Încerca să rămână cu un pas În urmă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
permanent pentru ideile tale, vei găsi pe pământ o reluare continuă a ambițiilor. Amory, am descoperit dintr-o dată că sunt bătrân. Ca toți bătrânii, visez uneori și vreau să-ți povestesc despre visele mele. Mi-a făcut plăcere să-mi imaginez că ești fiul meu, că, poate, În tinerețe am intrat În transă și te-am zămislit, fără să-mi amintesc ceva la deșteptare... Este vorba, Amory, de instinctul patern: celibatul este mai profund decât straturile de carne... Uneori Îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vitralii și echiparea seminarului teologic. Avocatul meu, domnul Barton, Îmi scrie că miile mele de dolari sunt investite În cea mai mare parte În liniile de tramvai și că numitele Tramvaie Urbane pierd bani, din cauză că biletul costă numai cinci cenți. Imaginează-ți un stat de plată care dă trei sute cinncizeci de dolari pe lună unui muncitor care nu știe nici să scrie, nici să citească! Totuși, eu cred În astfel de investiții, chiar dacă mi-a fost dat să văd cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fim fericiți. ROSALIND: Dawson zice c-o să Învăț să-l iubesc. (AMORY, cu capul În palme, nu mișcă. Parcă viața s-a scurs din el.) ROSALIND: Iubitule! Iubitule! Nu mă pot lega de tine, dar nu pot nici să-mi imaginez viața fără tine. AMORY: Rosalind, ne călcăm unul pe altul pe nervi. Adevărul este că suntem amândoi tensionați, că săptămâna asta... (Are o voce bizar de bătrână. Ea vine la el și, luându-i capul În palme, Îl sărută.) ROSALIND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bine să recuperez timpul pierdut, doamnă Lawrence, a spus el ambiguu la sosire. — Monsignor a fost aici chiar săptămâna trecută, a anunțat cu regret doamna Lawrence. Era foarte nerăbdător să te vadă, dar ți-a uitat adresa acasă. Și-a imaginat, poate, că m-am lăsat cucerit de bolșevism? a Întrebat curios Amory. — O, trece prin clipe foarte grele. — De ce? — Din cauza Republicii Irlandeze. Crede că-i lipsită de demnitate. — Și? — S-a dus la Boston ca să-l Întâmpine pe președintele irlandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a terminat, umflată, cu o ultimă săptămână caniculară, iar Amory, cuprins de un nou val de neliniște, și-a dat seama că trecuseră doar cinci luni de la ultima Întâlnire cu Rosalind. Totuși Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a sosit o scrisoare de la Monsignor Darcy, care, evident, Îi găsise până la urmă adresa: Dragul meu băiat, Ultima ta scrisoare a fost suficientă ca să-mi fac griji În privința ta. Nu era deloc scrisă În stilul tău. Citind printre rânduri, Îmi imaginez că logodna cu fata aceea Îți produce nefericire și văd că ți-ai pierdut tot elanul romanțios pe care-l aveai Înainte de război. Comiți o mare eroare crezând că poți fi romantic fără ajutorul religiei. Uneori Îmi spun că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deed foreborne?“ Oficial au făcut cunoștință după două zile, iar mătușa lui i-a povestit istoria fetei. Existau doi Ramilly: bătrânul domn Ramilly și nepoata sa, Eleanor. Ea trăise În Franța cu o mamă neastâmpărată, pe care Amory și-o imagina semănând ca două picături de apă cu a sa, iar după moartea ei venise În America, să locuiască În Maryland. Prima dată locuise la un unchi celibatar din Baltimore, unde insistase să-și facă intrarea În societate de la șaptesprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întreba, și pe al celui ce răspundea: Întrebare: Ei, cum stăm? Răspuns: Am circa douăzeci și patru de dolari, proprietate personală. Î.: Mai ai și proprietatea de la Lake Geneva. R.: Dar intenționez s-o păstrez. Î.: Vei putea trăi? R.: Nu-mi imaginez că n-aș putea. În cărți lumea câștigă bani și am descoperit că pot face oricând ceea ce fac oamenii din cărți. De fapt, sunt singurele lucruri la care mă pricep. Î.: Fii mai precis. R.: Nu știu ce-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șoptesc secrete sumbre nebunilor din continentul acela negru de pe Lună...? Amory a zâmbit ușor. - Te cufunzi prea tare În tine Însuți, a auzit pe cineva șoptind. Iar apoi: - Ieși În lume și lucrează ceva. - Nu-ți mai bate capul... Își imagină un posibil comentariu viitor despre sine: - Da, da. Probabil că am fost egoist În tinerețe, dar am aflat repede că o prea intensă preocupare față de propria-mi persoană mă face morbid. Deodată l-a cuprins o dorință irezistibilă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Lasă, dragă, că s-a stricat robinetul în lipsa ta. I-a lipsit și casei un bărbat, nu numai mie! Doamna Popa îi dăduse lecția de tact a vieții ei cu o naturalețe îngrijorătoare. Femeia asta era mai periculoasă decât își imaginase Popa vreodată. Și acum scoate din frigider... sfinte Doamne! o sticlă de șampanie! Domnul Popa nu mai băuse șampanie de la Revelionul la care i-a băgat mâna Marianei pe sub fustă, de față cu Mișu și cu doamna Popa, care cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine. Mariana, sfâșiindu-și rochia, încerca disperată să se zbată din brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la spectacol, dar probabil că s-ar fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al lui Jerry. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Cred că am întâlnit marea dragoste. Imaginează-ți că cea mai frumoasă femeie din lume e fericită să împartă cu mine până și ciuperca de la picior. Apropo, dacă cumva e ereditară, să nu te iei după incompetentul de doctor a cărui nevastă mi-a tâmpit nevasta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
monolog scurt și dramatic la față de scenă; îmi plăcea, aveam un costum negru de stofă, cizme lungi de piele, arătam și eu a om și spuneam vorbele cu patos, cred că cineva a și scris câteva cuvinte despre asta - vă imaginați ce mândru am fost. Curios, nu-mi amintesc cum a murit spectacolul. De fapt lucrurile astea nici nu vrei să ți le amintești, spectacolele mor singure, ca elefanții, nu le jelește nimeni, te pomenești că s-au dus și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sinea mea, o resping cu hotărâre. M-a chinuit toată adolescența nebunia infinitului, idee care nu stă în picioare, căci trăim într-o lume extrem de finită, care are un început și un sfârșit; și este aproape imposibil să-ți poți imagina infinitul, fie și sub forma unui finit ale cărui margini este tare greu să le poți vedea. Mă uitam la cerul înstelat și admiram Carul Mare, Carul Mic, toate acele certitudini pe care astrologia ni le-a oferit de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dar asta nu trebuie s‑o facă sub nici o formă, altfel lumea o să creadă imediat că‑și poate permite cu ea orice. Trucul ei constă tocmai în afișarea durității ăsteia à la Jean Seberg. Îl dorește pe Hans și își imaginează cum este, mai exact cum va fi peste puțin timp. În pantaloni scurți l‑a mai văzut la WAT și la fotbal. Fără nimic pe el trebuie să fie și mai atractiv. E ca un animal sălbatic, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În privire trebuie să se vadă supunere, dar static, jocul de grimase succesive n‑are rost fiindcă asta nu‑i cameră de luat vederi, ci doar un aparat de fotografiat. Te rog, concentrează‑te, Gretl. Un subchiriaș intră în cameră, imaginează‑ți următoarea situație: își surprinde gazda încă tânără (ceea ce nu‑i cazul tău, firește) singură, în timp ce‑și face toaleta, și o privește în așa fel, încât aceasta știe imediat ce urmează și că de‑acum n‑o mai scapă nici bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el chiar se lipsește cu bună știință de orice punct de sprijin, de‑aia e așa puternic, fiindcă nu‑i pasă de nimic. Hans spune că, pentru el, progresul profesional e totuși important. Anna: Cel mai bine e să‑ți imaginezi că nu mai există nimeni în afară de tine. Atunci n‑o să te măsori cu alții, ci doar cu tine însuți. Așa fac și eu, de pildă. E a treia oară când mâna Annei, acum încleiată cu gumă, o pornește la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adevărat decât pe el, pe Rainer. Chiar dacă el pleacă acum, gândurile ei or să rămână cu el și or să‑l însoțească, motiv pentru care ar putea să rămână aici de la bun început. Hans ar face bine să nu‑și imagineze lucruri care nu sunt. Da, da, da’ acum vezi‑ți de‑ale tale (Sophie). Sunt întru totul de acord cu Sophie (Hans). Ajutor! (Anna). (Ce se aude: cârc, cârc). Luați și câte o ciocolată cu voi, spune Sophie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să spun, o ființă umană nevoită să-și anihileze personalitatea emană, mi se pare că emană, un erotism straniu. Cred că are legătură cu starea de supunere totală față de cineva. Era o temă de discuție profundă. Încercam să mi-l imaginez pe Monkey Îmbrăcat În uniforma de băiat de serviciu, asemănătoare cu pe care-o poartă membrii unei fanfare militare. Supunerea dă naștere unui erotism straniu. Aveam impresia că Înțeleg oarecum ce voia să spună. În cazul ăsta, de ce anume este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]