7,075 matches
-
obiectele din jurul nostru dar fără să trezească un anumit interes estetic. Pentru că în procesul de contemplație apelăm la imaginație și pentru că opera de artă nu există decât prin intermediul experienței estetice sau a contemplației, atunci ceea ce determină obiectul artistic sunt entitățile imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare, opera are o existență intermitentă ce fluctuează în funcție de prezența sau de absența acțiunilor mentale. Este greu să gândim opera ca o entitate în afara acțiunilor imaginare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
interes estetic. Pentru că în procesul de contemplație apelăm la imaginație și pentru că opera de artă nu există decât prin intermediul experienței estetice sau a contemplației, atunci ceea ce determină obiectul artistic sunt entitățile imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare, opera are o existență intermitentă ce fluctuează în funcție de prezența sau de absența acțiunilor mentale. Este greu să gândim opera ca o entitate în afara acțiunilor imaginare. Dar acest lucru intră în contradicție cu nivelul pre-ontologic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
contemplație apelăm la imaginație și pentru că opera de artă nu există decât prin intermediul experienței estetice sau a contemplației, atunci ceea ce determină obiectul artistic sunt entitățile imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare, opera are o existență intermitentă ce fluctuează în funcție de prezența sau de absența acțiunilor mentale. Este greu să gândim opera ca o entitate în afara acțiunilor imaginare. Dar acest lucru intră în contradicție cu nivelul pre-ontologic al operei, de aceea natura obiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare, opera are o existență intermitentă ce fluctuează în funcție de prezența sau de absența acțiunilor mentale. Este greu să gândim opera ca o entitate în afara acțiunilor imaginare. Dar acest lucru intră în contradicție cu nivelul pre-ontologic al operei, de aceea natura obiectului de artă trebuie să fie alta. În mod obișnuit, opera de artă are un conținut intențional, o semnificație specifică și o proprietate artistică sau estetică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a categoriilor ontologice putem evita situații în care obiectul artei rămâne nedefinibil. Prin urmare, putem spune provizoriu, că în funcție de modul de existență, de perfomare și de interrelaționare a operelor, entitățile sunt împărțite între obiecte naturale (independente de conștiință) și obiecte imaginare (acțiuni imaginare). Dar nici una dintre ele nu poate cuprinde artele precum muzica și pictura întrucât ele, prin modul lor de a exista, necesită ambele tipuri de entități. La nivelul sensului comun, înțelegerea operei de artă variază între referențele termenilor de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologice putem evita situații în care obiectul artei rămâne nedefinibil. Prin urmare, putem spune provizoriu, că în funcție de modul de existență, de perfomare și de interrelaționare a operelor, entitățile sunt împărțite între obiecte naturale (independente de conștiință) și obiecte imaginare (acțiuni imaginare). Dar nici una dintre ele nu poate cuprinde artele precum muzica și pictura întrucât ele, prin modul lor de a exista, necesită ambele tipuri de entități. La nivelul sensului comun, înțelegerea operei de artă variază între referențele termenilor de tip natural
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care le avem despre artă și practicile prin care putem determina tipurile de entități pe care arta le presupune. Interogarea entității obiectului de artă, prin intermediul multiplicității formelor de apariție ale artei, aduce în discuție mai multe tipuri de obiecte: real, imaginar sau abstract. Dar niciun tip de obiect propus până acum nu pare să intre într-o relație corectă cu înțelesurile sensului comun despre artă. Prin urmare, avem de-a face cu un conflict între a produce o ontologie a operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
metafizica fundamentală, pentru a regândi istoricitatea și temporalitatea operei de artă în vederea găsirii unui sistem ontologic deschis. Ontologiile operei de artă, în special cea a lui Ingarden, duc la o diviziune a entităților în obiecte independente de conștiință și obiecte imaginare sau entități care există într-o relație de dependență cu conștiința. Aceste tipuri de obiecte nu pot satisface condițiile de existență ale anumitor arte (pictura și sculptura). În cazul celor două arte nu putem vorbi de obiecte imaginare, întrucât ele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și obiecte imaginare sau entități care există într-o relație de dependență cu conștiința. Aceste tipuri de obiecte nu pot satisface condițiile de existență ale anumitor arte (pictura și sculptura). În cazul celor două arte nu putem vorbi de obiecte imaginare, întrucât ele prezintă o natură fizică, și nici de obiecte independente de conștiință, întrucât concretizarea lor ține de relația cu contemplatorul. În cazul picturii și al sculpturii, obiectul lor este extern conștiinței și poate fi identificat cu anumite obiecte culturale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tipuri de entități ce se află între individualele concrete și obiectele abstracte. În același timp, toate obiectele celor patru arte (literatura, muzica, pictura și sculptura) au o existență dependentă de o anumită intenționalitate umană fără a fi identificate cu creația imaginară a conștiinței individuale sau cu obiectul natural. În cazul literaturii și al muzicii este necesară înțelegerea intervenirii categoriilor determinative în mod temporal, înțelese ca obiecte abstracte dependente de intenționalitatea umană. 3.1. Terminologia ontologiei ingardiene cu privire la opera de artă Sistemul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
necesar în tratarea ontologică a operei de artă. Analiza de față nu va elimina experiența estetică din cadrul construcției sale ontologice. Acest lucru aduce modificări la nivelul ontologic al operei și transpune obiectul într-o dublă natură: reală și ideală sau imaginară 23. Însă, modelul ontologic ingardian ne folosește în special la evidențierea schematismului ontologic al operei de artă literară. Mai mult, terminologia ingardiană clarifică natura obiectului de artă. Pentru Ingarden, ceea ce se constată a fi operă de artă are la bază
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman are inclinație spre miraculos, mistic și magic; noțiuni ontologice caracteristice mitologiei. Dar să nu uităm că imaginarul și iraționalul oferă o mitologie bazată pe puterea expresivă a imaginii, adică oferă ceea ce cuvântul nu reușește. De exemplu, mitul platonician este și o formă mai complexă de a putea reda anumite idei, trebuie să gândim în imagini când ne
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fantasmei, iar pe de altă parte arată ceea ce în realitate nu există. Una trimite la o prezență, iar cealaltă trimite la o absență, disimularea nu afectează realitatea, pe când simularea "repune în cauză diferența dintre adevărat și fals, dintre real și imaginar"4. Reprezentarea este corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate, deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. Pericolul interpretării artei ca momente este acela de a elimina obiectul de artă, arta devenind un spațiu în care ceva se poate întâmpla. Mergând pe această direcție arta este înțeleasă ca trecerea subiectului din starea mundană într-o stare imaginară ce elimină reprezentarea: arta este înțeleasă ca stare meditativă prin care putem experimenta momentul artei - arta devine prezență. Prin momentul artei se depășește subiectivitatea, întrucât afectul este transuman. În Diferență și repetiție, Deleuze analizează arta în termeni ontologici noi. În locul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ea înțeleasă ca facultate creativă. Apropierea creativității de imaginație este explicată și de Collingwood, care înțelege creativitatea ca fiind voluntară, conștientă și non-conceptuală. Creativitatea este interpretată ca un procedeu sentimental de exprimare a trăirilor artistului. Arta predispune de un obiect imaginar ce este specific creației. Ceea ce este creat exprimă sentimentul artistului, un proces de recunoaștere posibil numai prin contemplație. De aceea, produsul final al creației este predispus contemplării. Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care, prin intermediul imaginii lor și al muzicalității, consfințesc artei literare o natura genuină a expresivității. Această expresivitate ține, în principal, de semnificația cuvântului care intră în jocul de semnificații literare, dar și de sunetul compozițiilor lingvistice ce duce la spațiile imaginare sau magice ale literaturii, de exemplu, în cazul operei poetice, rima, posibilă prin sunetele ultimelor silabe ale cuvintelor, oferă muzicalitate și consens întregului construct literar. 1.1.2. Stratul unităților semnificative Unitățile semnificative se formează prin legătura mai multor sunete
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fără să posede anumite caracteristici ale lumii reale. Se creează un alt spațiu ontic unde elemente reprezentate devin existențe ideale. Ingarden identifică situația elementelor reprezentate cu lumea visului, realitatea obiectivităților intră în contrast cu irealitatea obiectivităților (elemente reale transpuse într-un spațiu imaginar) specifice visului. În acest sens putem observa că "nu doar caracterele ontice sunt prezente în mod distinct în lumea reprezentată, ci și că lumea care este visată nu este adevărată, ci doar visată pe jumătate"32. Pot fi reprezentate în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fiind definit de prezențe ambigue ale unor forțe supranaturale. Acest lucru a dus la identificarea unor noi elemente în cadrul textului literar: fantome, personaje și spații mitice, vrăjitoare, vampiri, elfi sau orci. De aceea Tzvetan Todorov interpretează fantasticul ca o inacțiune imaginară față de ceea ce este real. Prin ideea de fantastic literatura este definită de o prezență stranie unde orice fenomen supranatural capătă o explicație logică, sau o prezentă miraculoasă unde fenomenele supranaturale sunt reale. După Todorov fantasticul apare în două moduri diferite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru înțelegerea diferitelor tipuri de opere literare. Magicul din literatură are forța necesară să împingă povestea la o nouă dimensiune, prin această se oferă operei literare o nouă existență ontologică, una magică. Magicul este atât real (Shakespeare, Macbeth), cât și imaginar (J.R.R. Tolkien, Stăpânul inelelor). Ontologia duce la identificarea mai multor tipuri de magic. În primul rând, magicul poate fi considerat ca un talent înnăscut ce se exprimă prin spontaneitatea unui personaj. Apoi, magicul poate fi obținut prin studiu. Pentru a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cea de determinare a operei de artă. În ultimul caz, obiectul poate funcționa ca element compozițional al operei de artă, având însușiri simbolice. Ne aflăm în punctul în care alegem între un concept pur prin sine însuși (obiectul real, obiectul imaginar) și un concept definit de un număr de restricții, specificații și aplicații ce se află la baza unei categorii ontologice. Corelația dintre cele două stări ontologice ale obiectului duce la înțelegerea obiectului operei ca unitate individuală sau, în modernitate, ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțeleasă ca bodegones, se folosesc diferite elemente din viața socială ducând spre reprezentarea unei imagini statice sociale. Sau în arta vedutelor picturale oferă, cu ajutorul imitației, decupaje reale sub imboldul sentimentelor. Autoportretul sau pictura figurativă oferă figuri sociale, mitologice, alegorice sau imaginare. Ele duc la înțelegerea societății și a tradițiilor unui spațiu restrâns. Valoarea și experiența lor estetică transformă natura picturii într-una ideală. Acest lucru se poate observa în Compoziție suprematistă de Kazimir Malevici, ce redă perfecțiunea obiectivă și tehnică, fiind
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Acest lucru se datora puterii de reprezentare pe care fotografia o are, denumită stare pură de reprezentare. În cadrul fotografiei, procedeul de redare a realității este direct, astfel încât obiectul reprezentat nu suferă modificări sau intervenții artistice. Distincția logică dintre ceea ce este imaginar și ceea ce este real dispare: imaginea devine obiect și obiectul devine imagine. Fotografia stârnește o emoție ce este provocată printr-un accent de elemente atmosferice și prin folosirea unor forme sau tonalități vagi. Acestea duc la o melancolie elegiacă. Acest
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
music is a borderline case of the musical work of art". Ian Verstegen, "Arnheim and Ingarden on the Ontology of the Arts", în Gestalt Theory, 2010, vol. 32, nr. 4, pp. 307-322. 23 Putem vorbi de o identificare a naturii imaginare cu natura ideală, întrucât ambele naturi converg natura specială a obiectului de artă. În aplicație, cele două naturi pot diferi doar la nivelul experienței estetice. 24 Termenul de trop poate fi înțeles în două moduri. Primul înțeles îl găsim în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
primele „semne de rătăcire”. Ca să-și înțeleagă mai bine fiul, tatăl va citi jurnalul intim al acestuia și va afla despre prietenia lui cu copiii de țărani, cu slugile și cu alte persoane nedreptățite de bancherul arivist. Galeria de personaje imaginare e îmbogățită cu o serie de personaje reale, istorice, precum Take Ionescu sau Titu Maiorescu, prezentate ironic și tendențios. Dramaturgul V. compune o serie de piese (cele mai multe într-un act) care plătesc, de obicei, tribut propagandei oficiale. Aici apar personaje
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
aberante, „Baricada”, 1991, 10; C. Constantin, „Castelul de papură”, ST, 1991, 8; Mircea Popa, Crepusculul unei lumi, TR, 1991, 44; Constantin Dram, Între alegorie și structură. Clasicism și textualism, CL, 1998, 4; Emil Manu, O carte care prezintă un muzeu imaginar?, VR, 1998, 7-8; Constantin Trandafir, O parabolă a spațiului concentraționar, F, 1998, 9; Constantin Trandafir, Criza romanului?, F, 1998, 10. M. In.
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]