5,875 matches
-
au rămas doar trâmbițe, căci aici s-a dovedit originalitatea lui Brummell, aici s-a deosebit el În mod esențial de Richelieu și de aproape toți bărbații pregătiți să seducă. El nu era ceea ce lumea numea libertin. În vreme ce Richelieu Îi imita cam prea mult pe acei cuceritori tătari care-și făceau pat din femei Încolăcite, Brummell n-a avut niciodată asemenea prăzi și trofee ale triumfului. Vanitatea nu i se Îmbiba niciodată cu un sânge arzător. Sirenele, fiicele mării, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ea - „erau semnul unei anume bravuri În această trupă, de neîntâlnit la altele”. Și adaugă: „Colonelul lor avea un aer care-l distingea foarte mult de ceilalți ofițeri, cum i se Întâmplase și cu alte prilejuri, când nu putea fi imitat decât cu greu. Era extraordinar În toate. Mie, care-l găseam un om de spirit, mi-ar fi plăcut Încă de pe atunci să stau de vorbă cu el, Într-atât reputația sa de honnête homme și de bărbat unic mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Abrantès care, rugată de Napoleon să o primească la Raincy pe prințesa de Westphalie, va oferi a doua zi toate plăcerile unei vânători regale, mese Îmbelșugate și un bal fastuos ca În cinstea unor suverani. Orice fashionable va trebui să imite, În sfera lui, această largă Înțelegere a existenței: el va obține cu ușurință rezultate minunate În această direcție dacă nu va obosi să caute mereu, dacă va ști să mențină o rafinată prospețime a detaliilor. Preocuparea asigură farmecul ansamblului, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și printr-o hirotonisire Nazariteană, solemnă sau nu, sunt destinați irevocabil acestora chiar Înainte de a se naște. Nu am nici un temei să presupun că al treilea Jurământ Monastic, cel de castitate, le este rigid impus. În plus, ei par să imite Corporația Filfizonilor prin marele lor principiu de a purta un Costum specific. Dar nu veți găsi În Volumul de față nici o descriere a Costumului Sărmanilor Robi irlandezi, pentru simplul motiv că acesta pare că nu poate fi descris prin intermediul imperfectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a acestei trăiri echivoce se materializează În mască, În coloratura afectivă ce se vădește În grația străvezie ori În tușa violentă a machiajului. Deformarea vieții provine din oroarea de tot ce este natural; „la peinture du visage”, remarcă Baudelaire, nu imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a detaliilor, subliniate de fard. Masca dă contur unui moment-limită din viața estetului, marcând o concentrare simbolică (precum În masca pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o pe Irene Cara3 surprinzător de fals. —E, vezi? zise Bez. Ia hai să-l punem din nou pe Johnny Cash. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu. Prin ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văzut, MM, eu vorbeam cu Bill. — Hugo? MM mătură grupul cu privirea. — Violet s-a supărat și pe bună dreptate, când Marie a ținut morțiș să o compare cu cadavrul de ieri. După aceea, Paul și Tabitha au pus capac imitând, în mare vervă, scena dintre ucigaș și iminenta-i victimă, lucru care, din nu știu ce cauză, se pare că făcut-o pe Violet să cedeze nervos. Totuși, mă îndoiesc că au avut vreo intenție să o supere cu ceea ce am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pomenește încă și în zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am trecut pe dinaintea a patru cârciumi, astaghfirullah! unde se vinde aproape la vedere vin de Málaga, astaghfirullah! și alte băuturi interzise al căror nume nici nu vreau să-l știu“. Cu glas răpăitor și extrem de afectat, tata începu să-l imite pe predicator, împestrițându-și spusele cu nenumărați astaghfirullah! atât de iute șuierați, că erau de-a dreptul de neînțeles, în afară de câțiva, singurii autentici, fără îndoială. Dar, lăsând de-o parte exagerarea asta, vorbele mi se păruseră destul de fidel reproduse: — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amănunte; noi ne mulțumeam să mergem. Ajungând în cartierul acela, spre amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol care adusese vistieriei în anul acela mai mult aur decât întreg orașul Fès. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tot mai mare. M-am alăturat lor, tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după o călătorie la New York. Fiica lui s-a jucat o vreme cu ea și apoi s-a plictisit. Jaafar a dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi imitat-o pe una din maicile de la școală. Dar Maggie se ruga să meargă. A, vrei Betleem? Nu părea s-o creadă. Mergi la Betleem? A, nu dragă, Doamne ferește! Rabinul termină acum de cântat și se băgă în discuție. —Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să trecem prin Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară. Grupul mergea în șir indian pe un coridor lung, pe sub un tavan boltit, nu foarte înalt. Lumina zilei dispăruse acum, exista doar strălucirea portocalie a spoturilor fixate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce vrei să spui, scuză-mă. Poți fi ceva mai explicită? - Acolo, jos... N-ai observat nici un fapt neobișnuit? - Numai unul? Totul era neobișnuit, de la prezența noastră la... - Am spus: un fapt, nu o situație. - Te referi la individul care imita vocea doctorului Wagner? Bineînțeles că am observat. Și? - Ai Înțeles și de ce, presupun. - În primă instanță, nu, am fost prea surprins, deși mi-am propus de o mie de ori să nu mă mai mir de nimic. Bănuiesc că vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îl cheamă pe individ - n-au prea dat rezultate. Sper că nici În seara asta n-au fost mai norocoși. Dacă s-a Întâmplat altfel, totul e pierdut... - Și ce trebuie să fac eu? - Ce-a făcut și el. Să imiți Întocmai glasul doctorului Wagner. Nu există altă soluție. M-am uitat la ea ca la felul paișpe: ce glumă mai era și asta? Tipa vorbea Însă cum nu se poate mai serios. Mă supraestimezi sau ești pe cale s-o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-o iei razna. N-am talent actoricesc, n-am făcut niciodată experimente vocale... - O să faci acum. N-avem de ales. Știu, e foarte greu, dar ai o zi Întreagă la dispoziție și nu e imposibil. Orice voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
confundă, ori e nebun de legat. Morala fiind că, În realitate, putem face nu ceea ce putem, ci ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea lor n-a fost peste măsură de complicată - Încă nu-mi părăsise cortexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
replica mea, aia cu glonțul În ceafă, suna În reluare natural și identic cu versiunea inițială: retrăiam momentul și treaba mergea. Vorbele doctorului Wagner, În schimb, rămâneau artificiale și false, fiindcă pe el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit, dar situându-mă permanent În afara personajului. Fiind altcineva. Aici era greșeala. Trebuia să intru stanislavskian În pielea lui, să gândesc și să simt ca el, să mă așez În postura celui stăpân pe situație, care Își domină interlocutorul, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
niveluri cosmice (lumea de jos, Pământul, Cerul); acolo unde stâlpul pătrunde în Cer se află "Poarta Lumii de sus". Calea Lactee nu este altceva decât imaginea, vizibilă pe Cer, a Stâlpului cosmic. Universul, această lucrare a zeilor, este preluat însă și imitat de către oameni, la scara și după puterile lor. Axis mundi, care se vede pe Cer sub forma Căii Lactee, este prezent în casa de cult sub forma unui stâlp sacru. Acesta este un trunchi de cedru, lung de zece-doisprezece metri, din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atât pentru întreaga comunitate, cât și pentru individ. Este vorba de fapt de asumarea creării "lumii" în care am ales să locuim. Trebuie deci imitată lucrarea zeilor, cosmogonia. Nu este lucru ușor, pentru că există și cosmogonii tragice, sîngeroase: iar pentru că imită gesturile divine, omul trebuie să le repete. Dacă zeii au fost nevoiți să doboare și să sfârtece un Monstru marin ori o Ființă primordială ca să alcătuiască apoi lumea, omul trebuie, la rândul său, să-i imite atunci când își clădește o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tragice, sîngeroase: iar pentru că imită gesturile divine, omul trebuie să le repete. Dacă zeii au fost nevoiți să doboare și să sfârtece un Monstru marin ori o Ființă primordială ca să alcătuiască apoi lumea, omul trebuie, la rândul său, să-i imite atunci când își clădește o lume a lui, o cetate ori o casă. Construcțiile cer așadar jertfe sângeroase sau simbolice, despre care se cuvin spuse câteva cuvinte. Oricare ar fi structura unei societăți tradiționale - fie că este alcătuită din vînători-păstori, din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
șarpelui. Peste țăruș se pune apoi o piatră, Piatra de temelie se găsește astfel chiar în "Centrul Lumii".24 Pe de altă parte însă, actul punerii temeliei repetă actul cosmogonic: înfigînd țărușul în capul Șarpelui spre a-l "pironi", omul imită gestul primordial al lui Soma ori al lui Indra, care, spune Rig Veda, "a lovit Șarpele în adăpostul său" (VI, XVII, 9) și "i-a retezat capul" cu fulgerul (I, LII, 10). Am spus mai înainte că Șarpele este simbolul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]