6,831 matches
-
o propune este următoarea: "mitul este un mod de a regândi lumea, o formă specifică de a retrăi spiritual existența umană în lume, de a înțelege ființa omenească în proiecție cosmică, fie când această proiecție reflectă un univers finit sau infinit, dar deschis și insondabil, fie când se limitează la un univers închis, terestru, social".123 Mitul este matricea culturii, căci în aria lui s-au născut filozofia, religia, artele și chiar știința, rămânându-i tributare și după ce au devenit preocupări
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
multiplicare sau slăbire, prin intermediul unuia sau mai multor evenimente, ori prin trecerea de la un cod (astronomic, biologic, animalier, sociologic etc.) la altul. [...] Fiecare mitologie, constituită prin opoziție față de cele ce-o înconjoară, reflectă până la urmă una dintre realizările combinării virtual infinite a unui număr redus de structuri mentale." în Pierre Bonte și Michel Izard, op. cit., p. 441. 25 James Hollis, Tracking the Gods: the Place of Myth in Modern Life. Studies in Jungian Psychology, pp. 17-23. 26 Andrew von Hendy, The
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
experiențe care sunt adecvate meditației asupra misterului sursei propriei tale ființe, mai spune autorul. ibidem, p. 207. În aceeași notă lirică, mai adaugă: "mitul inspiră realizarea posibilității perfecțiunii tale, deplinătatea puterii tale și pogorârea luminii solare asupra lumii", miturile fiind infinite prin revelația lor. Ibid., p. 183. Nu e de mirare că Robert Segal îl numea "cel mai mare evanghelist al mitului", predicând aneantizarea omului în eventualitatea pierderii dimensiunii mitice (sensurile mitului rămân aceleași, cunoscute de către primitivi și redescoperite de către moderni
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
contextului, p. 54. 269 Ibidem, p. 65. 270 Ibid., p. 88. 271 Ibid., p. 80. Pe de altă parte, definirea termenilor înainte de începerea unei dezbateri ar presupune definirea termenilor prin care definim acești termeni, ceea ce ar duce la o regresie infinită, mai spune Popper, amintind și poziția lui Quiné, conform căruia "relativitatea ontologică a limbajului" face ca indiferent de adevărul unui enunț, să existe posibilitatea ca anumite enunțuri clare într-o limbă să nu poată fi traduse, căci "două limbi diferite
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
amenințând cu sacrificarea personajului în cauză (cum s-a întâmplat cu al treilea Flash, Wally West, care risca să îl urmeze în moarte pe al doilea, Barry Allen, dispărut în marele eveniment DC al anilor '80, adică seria Crisis on Infinite Earths, prin care s-a reordonat universul DC, reglându-se inconsecvențele în continuitate apărute de-a lungul unei jumătăți de secol). 682 Cf. Comic Book Confidential. Janette Kahn afirmă că "lumea este împărțită între fanii lui Batman și cei ai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumii noi, Depusă, ca balsam, pe gând și rană. Va fi alături cupa-nveninată, Iar Decebal va învia, sublim, Spre a ne spune să ne veselim Și să începem viața ne-ntinată. Cu răsăritul încrustat în minte Am să devin un urlet infinit, Atât de bucuros că te-am găsit, Abandonând cutume și cuvinte. 15 iulie 2011 Cântecul nebunului Am căutat în mine subterfugii, Nu le-am găsit nici când am tras cu tunul, Pe-o tablă caroiată sunt nebunul Ce-și caută
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
îngână de inimă albastră la ora când cade cerul peste mine ca să mă învelească în pasteluri nu vă mint am o nouă pasiune fac obiecte de cult din țambal acordeon sau vioară iar sufletul primește cântece fără perdea spre amețire infinită 18 septembrie 2011 Celor fără chip fiindcă se tem de ei înșiși unii oameni nu privesc oglinzile în fiecare zi își sufocă sufletele cu o pernă a ipocriziei apoi se strecoară printre ceilalți zâmbesc strâmb fac glume răsuflate socializează de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Dar într-un vers rămâne moartea densă Și din metaforă extragem vinul. Peste imense mese neștiute Un Blaga trist amenință postumii Cu marea dramă din corola lumii, Iar visele se reculeg, pierdute. Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te ști alături Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun prin așternuturi, Eu fericit
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Să te găsesc, să nu te pierd vreodată, O dulce taină, smulsă din uitare, Uimit de o iubire-așa de mare Să mă reinventez încă o dată. Să te jertfesc unei iubiri precise, Aceea căutată și dorită, Hrănită de-o putere infinită, Ferită de emoții indecise. Să te întorc la mal ca pe barcă Sortită să refuze orizontul, Apoi să devenim liman și portul În care s-a născut încă o arcă. Să te aduc ofrandă gurii mele Și să te sorb
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
doar în afară, în structurarea activităților, în stabilirea unui orar de activitate, cu importanța lui, ci și înăuntru, unde are loc de fapt o „regăsire“ de sine. Timpul fizic, orizontal, e limitat la 24 de ore, dar cel vertical este infinit și etern, ca și sufletul care vrea să se cunoască prin scris. În acest sens, el este o sursă de energie nesfârșită. Dacă reușești să ai câteva momente de trăire în ființă, de timp vertical, pe zi, te poți considera
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
se cunoască prin scris. În acest sens, el este o sursă de energie nesfârșită. Dacă reușești să ai câteva momente de trăire în ființă, de timp vertical, pe zi, te poți considera bogat și extrem de norocos - ai accesat o resursă infinită, ai intrat în contact cu eternitatea. Shams al Tabrizi, dervișul care a fost maestrul lui Rumi, unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, numește asta „am un Alif“ - adică un moment cu Dumnezeu. În limbaj scriitoricesc, eu traduc asta
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
cămin, în care a trebuit să cunosc mașinăria greoaie, butaforică, obscenă, mașina de tocat carne făcută din carne a lume-infern-purgatoriu-paradisului sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața mea, pe vremea aceea, când nu distingeam între mocirlă și lumină, în locul acela
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor, femeia generică, infinită, fără însușiri, ea nu era decât o învălmășeală de aburi otrăviți: poftă, spaimă, rușine, nebunie, viitor de neconceput. Totul în tine, nimic în afară, de parcă pulpele, sânii și buzele fetelor nu ar fi fost decât semnele declanșatorii ale femeii interioare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac, cu infinita construcție, ne înfruntam în tăcere. Făcusem primii pași pe scara înghiocată când poarta centrală, sus, în capul treptelor, s-a deschis lent și o femeie a început să coboare încet, cu o mână pe balustradă. Am înghețat. Era Lulu. Urcam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
patru ani când umbla vorba despre copilul ei, i-a fost luat imediat după naștere, nu știu ce s-a ales de el, sunt convins însă că nu poate fi mama ta! și părintele îmi vorbește apoi cu glasul lui blând despre infinita dragoste a lui Dumnezeu față de noi, copiii lui, despre pieptul încăpător al Maicii Domnului la care au loc toți orfanii și toți cei cu iubire către Fiul ei sfânt despre, mie îmi răsună în urechi clinchetul dulce al clopoțeilor argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câteva ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-e frică! Mă reașez pe patul tare de lemn și văd cu infinită duioșie cum flăcările joacă vesele pe tavanul de piatră și mi-amintesc limpede cum în diminețile reci de iarnă din copilărie, când zăpada urca până la ferestre, se trezea tata mai repede să facă focul și mă trezeau bubuiturile flăcărilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu când, nu voi fi în stare să trec singur peste, hai recunoaște că asta ți-ai dorit, n-ai făcut nimic ca s-o oprești, de un an de zile nici un semn de viață, te poți complace acum în infinita durere pe care ți-ai provocat-o cu bună-știință și nu-ți rămâne decât să faci totul ca să ajungi la Paris, Boris, îi scriu lui Boris să mă cheme în Italia, după ce obțin viza, de la Florența până la Paris pot ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
proprietatea că, a cui? a lui sierpinski, silabisește el, curba lui sierpinski, așa se numește în limbajul de programare, nici eu nu știu prea multe, mărturisește Radu dar, curba asta are proprietatea că la infinit este o curbă de lungime infinită delimitată însă de o suprafață de arie finită, Ce dovadă mai bună vrei a existenței lui Dumnezeu, infinitul delimitat de om, finitul, nu-i o chestie tare?! Radu mai apasă niște butoane, culorile se schimbă, sunt mai multe nivele, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tuns de mâinile ei, rușinat la gândul că părintele Dumitru numai văzându-mă tuns și va înțelege totul, curba asta are proprietatea, mă străduiesc să înțeleg din caietul lui Theo despre curba, că la infinit este o curbă de lungime infinită, delimitată însă de o suprafață de arie finită, îi citesc și Dianei, o întreb, ce crezi, dar ea nu crede nimic, nici ea nu înțelege, dar i se pare că Dumnezeu e mult mai aproape de noi decât infinitul, cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi, cea de-a doua, cea cosmologică, pleacă propriu-zis de la experiență, mișcări peste tastatură ale lui Radu, mouse-ul și ecranul se schimbă, dispare dovada ontologică, o aplicație ar putea fi curba lui Hilbert, asta e o curbă continuă de lungime infinită care se generează într-un pătrat, e adică o funcție, și mintea mea se blochează iarăși la cuvintele neînțelese ale lui Radu, e o adevărată gnoză ceea ce face el, sunt și aici ca și dincolo mai multe nivele, creativitatea artistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama niciodată că editorul lor nu a fost cu adevărat... Abia atunci Lisa și-a dat seama că plângea. Nu lacrimi de furie și de criză, ci de tristețe pură și dulce, pe care era incapabilă să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea cu fiecare suspin. Sunt doar câteva spectacole de modă stupide, îi spunea mintea. Dar nu se putea opri din plâns și o amintire, care nu avea legătură cu nimic, i s-a înfiripat în minte. O amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
universal... însă fluxul esențial pozitiv fiind mai puternic, a rezistat invincibil și viața a reapărut chiar acolo unde i s-ar fi pus obstacole. Prin valea incertă a umbrelor din această lume, este important să știm că lumina este întotdeauna infinită și ne urmează alături, desupra, în față și pretutindeni. Este important să rămânem alerți, puternici și atenți la semnele apariției întunericului... și să ne concentrăm la fluxul universal de lumină, să purtăm o ramură din raze ca o sabie care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dispari! Nu vezi că mergi degeaba spre răsărit?... N-o să ajungi acolo niciodată! I-am răspuns fără să mă opresc din drum: Asta crezi tu, dar eu am ajuns deja în multe locuri și chiar dincolo de orizont... am văzut arborele infinit și știu că tu nu ai nici o putere în fața luminii... așa că mai bine te întorci de unde ai venit, că nu ai dreptate... ceea ce este bine, este bine. Iar ce nu este bine, evident se destramă și dispare când apare soarele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]