4,937 matches
-
îl încălzesc pe lector. Bărbatul cumsecade e rostit de o femeie, amintind de Yeats (Ales), dar registrul poetic e cu totul altul. Yeats avea o intensitate disperată și o groază profundă în fața pierderii de orice fel. Mole e calm și ironic. Femeia chicotește și născocește vise fiindcă bărbatului ei îi place să le interpreteze. Fac dragoste, au copii, iar aceștia la rândul lor născocesc și ei vise care să fie interpretate de bărbat, explicându-le visele la micul dejun în familie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cap. LV. E drept că nu aderi la niciun curent de bună voie, că ești extrem de independent. Te-ai gândit cum ai descrie "mișcarea Julian Barnes"? Îndrăzneață, curioasă să știe tot, flămândă de afecțiunea cititorilor? Sau poate indiferentă, autonomă, disprețuitor ironică sau distantă (lucru de altfel extrem de neadevărat)? JB. Nu m-am văzut niciodată ca o mișcare cu un singur reprezentant, ori un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să văd situația mult mai concret. Scriu o carte așa cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o carte așa cum vine, și în acel moment uit tot ce am scris înainte. Cărțile mele nu seamănă deloc între ele, fiecare are soluții tehnice diferite, problemele ei proprii tematice și formale. Din pleiada de adjective propusă, recunosc că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. LV. Câmpul tău de bătaie este viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? EF. Sigur că mi-au plăcut enorm și Yeats și Eliot, însă, când am început eu să scriu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. LV. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus" Sister titlu evident ironic. Ai cunoscut-o pe Sylvia Plath? Ruth Fainlight i-a fost prietenă. Erai în cercul lor? E poemul tău un ecou la poemul ei? EF. Pe Ted Hughes l-am cunoscut, pe Sylvia nu. Am scris o biografie a lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un roman de tranziție în această privință. Capitolele de început privesc cele două personaje principale cu un ochi foarte ironic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o folosești ca inspirație pentru tiparele comice pe care îți construiești intriga. În esență, ideea este că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflezi direct, (v. Nice Work), nu reziști tentației de a inventa paralelisme ironice. Bradbury se află exact în aceeași situație. Și el a fost universitar. Ați predat o vreme la Birmingham împreună. Cu ce ochi privești statutul tău de universitar? Ajută la scrisul romanelor? Sau al criticii? DL. Am fost profesor universitar între
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de iubire, care răstoarnă tiparul cunoscut. Începe cu un sfârșit trist și se încheie cu un început fericit. Ultimul meu roman, Last Orders, e destul de clar despre moarte, dar descrie moartea pentru a vorbi de fapt despre viață. În mod ironic, e un roman despre viața care împiedică moartea. Și așa cred că e bine să fie. 23 noiembrie 2000 4.16. George Szirtes: Forma poetică e un respect necesar" LIDIA VIANU: Când mă gândesc la poezia ta îmi vin în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lipsit de apărare. Știi poveștile cu Sindbad ale lui Gyula Krudy? Le-am tradus în engleză. Eroul Sindbad e un amorez care a împlinit trei sute de ani. E și copilul care vrea să-i fie pe plac mamei, și o ironică fantomă îmbătrânită care-și vizitează din nou vechile cuceriri. Încă nu sunt fantomă, sunt doar adult, tată a doi copii care au crescut. Din acest punct de vedere, mi-e destul de clar ce sunt. Limpezimea e de preț, dar profunzimea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ungur, evreu, de exemplu, nu îl presupun în mod automat. Intrate pe poziția N1 și marcate afectiv, ele își măresc forța de evaluare depreciativă. Există și formații adjectivale mai recente, "pseudoeufemistice", care, în realitate, dau întregii construcții o pronunțată tentă ironică 8: Pe bune că, între două rele, mai bine îl alegeați pe "coloratu'" de Vanghelie! (că ați mai ales "colorați": Halaicu, Lis, Flor Pomponiu la sectorul 4) (www.gandul.info, 2007) tuciuriu' de Turcu (poli.tm.ro, 2006). Posibilitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Sensuri dependente de cunoașterea contextului politic și sociocultural De foarte multe ori, mai ales în cazul creațiilor ocazionale, sensul este destul de greu de descifrat în absența cunoașterii contextului. Acest aspect contează foarte mult și pentru decizia în direcția unei interpretări ironice, depreciative sau valorizante: Despre SC TCE 3 Brazi, firma lui Culiță Tărâță, stăpână pe 57.000 de hectare din domeniul public al statului [...] ați mai citit la noi în revistă pe vremea cârnățarului de Remeș (AC, 11, martie 2008, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
cu care le folosești. 1 Mai mult decât atât, s-a spus de cele mai multe ori despre elementul de pe prima poziție că presupune o caracterizare subiectivă a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale unui obiect, care sare în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Parisien, Bulgare, pygmée, amazone, spartiate, béotien, sybarite, etc." 8 Zafiu 2008 include în aceeași categorie și termeni ca brunețiu, ciocolatiu. 9 Vezi Coja (1962: 280). Autorul face o observație pertinentă, conform căreia este aproape imposibil să se utilizeze în mod ironic sau batjocoritor adjective substantivizate care denumesc deficiențe reale ale unei persoane (vezi diferențe între chior și orb, șchiop și olog). Considerăm de aceea că exemplul identificat reprezintă o situație izolată, cu un grad sporit de depreciere. 10 Substantivele de acest
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin cunoașterea de sine și mai ales acceptându-se, P. a scris poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul ironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mâncat o pâine ironică/ tot acolo scrie și gândește/ mirosul complex
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Prin cunoașterea de sine și mai ales acceptându-se, P. a scris poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul ironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mâncat o pâine ironică/ tot acolo scrie și gândește/ mirosul complex al bucătăriei fiind mai aproape/ de adevăratul miros al lumii” ș.a. De la și spre acest centru de greutate pleacă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul ironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mâncat o pâine ironică/ tot acolo scrie și gândește/ mirosul complex al bucătăriei fiind mai aproape/ de adevăratul miros al lumii” ș.a. De la și spre acest centru de greutate pleacă și vin fără excepție metaforele poetului. În Antù (1968) se află rostiri cam în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
altminteri vor fi ploi/ ovalul picăturii/ îl vom trăi și noi/ mai neștiind de nimeni/ mai altfel decât este/ se va uimi pământul/ de faptele aceste.” Apoi totul devine „de neatins, de neatins”, ca în volumul cu același titlu, cadru ironic în care își permite să lanseze o interogație, adică o anchetă cu întrebarea „Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu?”, semn sub care își va strânge poeziile într-o antologie: „Știu vei răspunde că ai stat singur la tine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
căutarea absolutului, lasă în urmă lumea banală destrămată de viciu și desfrâu, se călugărește, pentru a renaște precum pasărea foenix. Daiyu (Mărgăritarul purpuriu) întruchipează frumusețea chineză emblematică. Sensibilă și transpusă în altă lume, părea celor din jur mofturoasă, capricioasă, egoistă, ironică. În realitate, este isteață, plină de gingășie, cu ținută frumoasă, cu talent reflexiv și poetic. Fragilă, părea o pasăre foenix care arde pentru a renaște din propria cenușă, ca și vărul și iubitul ei, Baoyu. Discret sunt creionate favoritele bărbaților
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
death. In order to deepen and nuance the psychological analysis of their behaviours and conducts I outlined some characters from universal literature and from Romanian literature which are treated by the authors with understanding, admiration and compassion but in an ironic and contemptuous way. The Greek and Roman hetaerism was exemplified by Ovidius' work, Amores, and by Lucian de Samoset work, The Courtesans dialogues. As literary characters inspired by real-historical beings I am introducing to readers: Thaïs (Anatole France), Manon Lescaut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
si despre poezie, calitatea fidelității față de obiect ieșind acum cu și mai multă hotărâre în evidență. O elegantă descriptivitate caracterizează manieră de a recenza a lui G., conferindu-i meritul unei atitudini obiective. Scrisul sau este de un intelectualism rafinat, ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
artei noi". Această lucrare polemică, scrisă în strofe de endecasilabe, departe de a îmbrăca forma unui tratat, ia ca model "sermo"-ul horațian. Refuzând în mod deliberat să facă operă academică, din dispreț față de reguli, Lope îi trimite la modul ironic pe ascultătorii săi madrileni și pe ai săi cititori să meargă la lucrarea "foarte doctului Robortello de Udine", adică, prin intermediul lui, la toți comentatorii lui Aristotel. Chiar de la începutul Artei, el vorbește ca om de meserie ce are în spatele lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aplaudă a durat deja mai multe ore. Asta pentru că și spectatorul dumitale parizian este obișnuit să vadă timpul mergând cu un pas diferit pe scenă decât în sală. Iată un fapt pe care nu mi-l puteți nega." Prin intermediul cuvintelor ironice ale Romanticului, Stendhal lasă de înțeles că imaginația publicului suplinește irealismul temporal, căci, în afara momentelor de iluzie perfectă 84, pe care numai un copil le încearcă uneori, spectatorul, știindu-se la teatru, nu așteaptă o reprezentare fidelă a realului. "Gândul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este tragicomedia înălțătoare, lipsită de măsură, spaniolă și sublimă a lui Corneille; nu este tragedia abstractă, plină de amor, ideală și divin de elegiacă a lui Racine; nu este comedia profundă, plină de înțelepciune, de profunzime, dar prea nemilos de ironică a lui Molière; nu este tragedia cu intenție filosofică a lui Voltaire; nu este comedia cu acțiune revoluționară a lui Beaumarchais; nu este mai mult decât toate astea, ci toate astea la un loc; sau, ca să mă exprim mai bine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]