5,860 matches
-
capului, nu se teme, ci după ce-i vorbește criminalului, se culcă liniștit la loc, arzând intențiile. Un singur moment de deznădejde cunoaște, atunci când, după moartea soției sale, la vârsta de 70 de ani, mai tinerii lui colegi vor și chiar izbutesc pentru o vreme, să-i anuleze opera, adică să-i împrăștie convertiții, să-i distrugă capelele, să-i închidă școlile. Fiica lui însă reușește să realizeze o recuplare a lui la munca ce-l ținea în viață, reînsuflețindul.. - Andrew este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
puțin aceasta era situația până în 1988, ultima dată când am verificat personal) și la Centre Pompidou. După 1989, singurul editor român ce și a mai amintit de C.R.E.L. a fost Mircea Martin, directorul editurii Univers, unde a apărut revista. A izbutit să scoată în 1991 un număr. Din fericire, revista, cu titlul schimbat în Euresis, și-a continuat apariția, în ciuda unor enorme dificultăți financiare. Precizăm că nu suntem interesați personal de a mai relua o muncă ce se lovește de toate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
concluzie. Deloc pe linie și totuși tolerate, uneori cu scrâșniri din dinți. Deoarece, prin inițiative și eforturi proprii, ele se încadrau măcar în parte și în mod involuntar într-o anumită imagine externă, pe care nici o oficină culturală ministerială nu izbutea, nici pe departe, s-o propună cu aceeași eficacitate. Deci, încă o situație profund și inevitabil ambiguă: aceste reviste își realizau, în condiții extrem de dificile, doar vocația și programul inițial. Ele apăreau, totuși, în cadrul unui sistem contestabil și contestat. Deci
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
modus in rebus și altele de același gen, pentru demonstrații mult mai simple. Să ni se dea voie, deci, să observăm fără nici o inhibiție că, într-o cultură, care are, să spunem, o mie de poeți, dar care n-a izbutit încă să realizeze un singur mare Dicționar al limbii române, o singură mare Enciclopedie românească (pe care alții, vecini, din aceeași zonă, le au de mult) și alte asemenea lucrări indispensabile, ceva nu este totuși în ordine. Ne putem dispensa
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
strânge un număr cât mai mare de țărani la București, în ziua deschiderii Camerei. Planul a reușit, după cum tot el relatează: „în ciuda încercărilor din partea puterii executive, de a împiedica numărul mare de țărani să se strângă în oraș, ei au izbutit să intre și seara trecută numeroase grupuri au fost văzute pe străzi, fiecare grup cu conducătorul lui, care le vorbea, informându-i că Puterile europene le-au garantat libertatea de a-și alege domnitorul, dar că boierii se opun, fapt
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
parte, "experiența Șarpelui" îl ajută să lămurească o problemă expusă sistematic în Tratat, și anume irecognoscibilitatea miracolului, camuflarea sacrului în "forme istorice" (sau acel "mister al camuflajului" de care vorbea în Jurnal. "Fără să fi știut, fără să fi vrut, izbutisem să "arăt" în Șarpele ceea ce voi dezvolta mai târziu în lucrările mele de filosofia și istoria religiilor, și anume că, aparent, "sacrul" nu se deosebește de "profan", că fantasticul se camuflează în "real", că Lumea este ceea ce se arată a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Uniforme de general, Maria da Maria spune: "Cântăm pentru îngerii din noi. Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi"294). Fire de artist ("idealul meu a fost, de totdeauna
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
când se interpretează nuvela La țigănci, "esențială este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo, în lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos"334. Mitul nord-american de tip Orfeu și Euridice pe care îl relatează Eliade 335: "un bărbat izbutește să coboare în Infern, unde își reîntâlnește soția moartă de curând. Stăpânul Infernului îi făgăduiește că va putea să-și ducă soția înapoi pe pământ dacă este în stare să vegheze toată noaptea. Dar, de două ori, și chiar după ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
născut în lumea spiritului"351 (cu un termen al lui Eliade, "naștere mistică"). Numele locotenentului de roșiori se interpretează în strânsă legătură cu mitonimele care-l desemnează. Condiția lui de "Don Juan și totodată Adonis" și, în același timp, "ce izbutise să devină prin Upanishade: atman-brahman"352, redau dificultatea personajului de a exista în cele două universuri: "cum să reintegreze lumea aceasta, după ce a devenit spirit pur, atman-brahman și, deci, implicit, după ce a cunoscut accidentul tragic al lui Adonis?"353. Un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Arghirei, ajunge să fie stăpânit de dorința de a cunoaște lumea blajinilor, imagine subterană a începutului unei noi vieți acolo unde duc cărările morții 459: "Or, Iorgu își făcuse părerea că credința aceasta ascunde un adevăr cutremurător și că cine izbutește să-i înțeleagă tâlcul nu numai că află pe unde se poate coborî în lumea Blajinilor, dar înțelege în același timp toate celelalte taine pe care Biserica nu are îngăduința să le dezvăluie"460. În mitologia românească, blajinii sau rohmanii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și au să o caute din nou. Alte șanțuri"508, comoară de esență sacră (căldările de aur sunt redate în planul oniric prin cruci). Locotenentul german aseamănă tragismul neamului românesc cu destinul poetului menit "să tot încerce, și să nu izbutească, dar să încerce, și să nu izbutească, dar să încerce din nou, luând-o de la început"509. Verbul esențial aici este tot "a-și aminti", anamneza periodică ("v-ați amintit și ați luat-o de la început. Și tot așa o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Alte șanțuri"508, comoară de esență sacră (căldările de aur sunt redate în planul oniric prin cruci). Locotenentul german aseamănă tragismul neamului românesc cu destinul poetului menit "să tot încerce, și să nu izbutească, dar să încerce, și să nu izbutească, dar să încerce din nou, luând-o de la început"509. Verbul esențial aici este tot "a-și aminti", anamneza periodică ("v-ați amintit și ați luat-o de la început. Și tot așa o veți lua de la început într-o mie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
633. Într-o lume desacralizată, Iconaru este mesager al credinței simple, dar puternice, un nou Dumitru care crede necondiționat în miracol. Antim, un alt "muzicant de meserie" ca și Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe învățăceii săi, "adică să-i fac să mă întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul Mediu care își dă seama de decăderea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
plasează pe Manolache într-o bogată tipologie a artistului: Leana din În curte la Dionis, ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă..."). Tot ca în La țigănci, desacralizarea mitonimului se realizează prin sufixarea lui639. 4.11. Din nou despre numele sfânt: Incognito la Buchenwald Scrierilor despre funcția spectacolului ("sacerdoțiu epifanic"640), despre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rol îndeplinit în Uniforme de general de către Manole Antim. Fără a face parte din trupa lui Ieronim, este fascinată de ideea acestuia despre spectacol: "numai prin teatru, adică prin spectacol (incluzând, evident, mimul, coregrafia, corul), numai prin spectacol am putea izbuti să arătăm că, deși condiționați și îngrădiți din toate părțile, noi, ca și contemporanii noștri din celelalte țări și continente, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă..."644. Teza lui Ieronim este că într-o situație-limită cum este cea de la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
omorât și pe el, dar dacă ar fi avut timp să proclame soluția, moartea lui ar fi fost doar exemplară, n-ar fi fost tragică... Tragică este moartea mea, reluă, pentru că nu mi-am împlinit misiunea. Un mesager care nu izbutește să transmită mesajul ! Poate am exagerat spunînd că e tragică. Aș spune mai degrabă că este vorba de o moarte tragi-comică. O tragi-comedie a erorilor și confuziilor..."910). Trecerea se realizează în același timp sacru, noaptea de Sânziene; ca în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a fost trimis să distreze zeii, dar, pentru păcatele lor, ajung să cânte oamenilor (Leana) sau să-i învețe pe oameni să cânte (Gavrilescu, Antim Manolache) și renunță atunci când își dau seama că nu izbutesc să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă...". Asemeni unui personaj al său, Adrian care traduce tot ce se întâmplă în jurul său prin mitul personal, o bună parte a operei eliadești este redevabilă mitului meșterului Manole: în Nuntă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii rămân suspendate, fără a putea umple hiatul căscat între gând și gând. Intelectul, cu oricâtă silitoare muncire, nu izbutește să săvârșească ultime sinteze. Prin tensiunea fără soluție dintre "elementele" și "adevărurile" incongruente ale elenismului se pregătește încetul cu încetul terenul pentru dogmă"57. Dogma presupune la originile ei, spune filosoful din Lancrăm, o anume "criză a intelectului", una în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la unul singur. Acest rezultat devine un argument foarte important în favoarea "raționalității" minus-cunoașterii, în sensul că, din moment ce raționalitatea în cunoaștere presupune reductibilitatea iraționalului, este perfect admisibilă și o reducție în sensul minus: "Cum nicăieri cunoașterea în contact cu "lumea" nu izbutește să înlocuiască iraționalul prin "rațional", cum cunoașterea reușește doar să imprime o variație iraționalului, nu știm de ce nu s-ar admite să se imprime iraționalului (...) și variația epistemologică în direcția minus"115. Desigur, aceasta este doar o "raționalizare" principială, minus-cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de bază, reprezintă și un mănunchi de "frâne", care împiedică atingerea pozitivă a non-imediatului sau a misterului. E locul să subliniem, prin urmare, că stilul apare la intersecția a două finalități. De o parte omul crede că prin plăsmuiri stilistice izbutește să întruchipeze, să reveleze misterele, și să depășească astfel efectiv imediatul. Cert, stilul înseamnă o încercare de a depăși imediatul, dar în același timp stilul reprezintă, prin categoriile de temelie, și o frână abătută asupra omului în setea sa de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). 87 Graiul Patriei, p. 99. 88 Imnul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îi luaseră șase luni din viață pentru ceva ce nu-i făcuse ăleia, beșnița dracului ținută-n puf, ci ei! Avea dreptate urâcioasa de Chira că omul ăsta era din alt aluat. Mai încercaseră și alții s-o smotocească, dar izbutise cum-necum să le taie cheful și ei își văzuseră, după aia, de treabă, mai hămăind doar când și când la ea, a dulăi puși mai mult pe lătrat decât pe mușcat. Ea-i înțelegea și nu le purta pică, dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai aveau. Căci norocul se dovedea o zeitate fățarnică, pe care atât și-ar fi dorit s-o poată detrona. Dar un asemenea eșec desăvârșit nu le stătea în puteri. Pur și simplu aveau așa de mult ghinion încât nu izbuteau defel să-l conțină înlăuntrul contururilor unei imagini doveditoare, pe baza căreia să poată trage o concluzie definitivă; revărsarea lui inexorabilă ștergea mereu marginile ce-l deosebeau de noroc. La drept vorbind, nu știau nici ei cât și ce anume
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
marii maeștri ai genului! Bunăoară, Timur Lenk și-a continuat funesta-i campanie destructivă de dincolo de mormânt, prin puterea blestemului: a amenințat posteritatea că profanatorii liniștii sale postume vor avea parte de-o distrugere prin procurație cu mult peste ce izbutise el în timpul vieții. Ei, și ca un făcut, exact în ziua când arheologii sovietici i-au violat mausoleul, s-au pomenit cu invazia hitleristă peste ei. Ce exemplu strălucit de competență nesmintită nici măcar de moarte! − Sincer, mi-e că riscăm
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
golirea ei rapidă și apoi fuga cu motoreta până la pierderea printr-un gang pietonier în trepte pe undeva prin nordul Italiei, pe lângă Bergamo. Frica îl înșfăcase atunci strașnic de viscere, făcându-l să se îndoaie; dar, printr-o autocontriție ascultătoare, izbutise să se slăbească din strânsoare până la dobândirea unui îngust culoar de mișcare înlăuntrul ei. În sufocantul interval, înconjurat de boturile cerberului ce-l năclăiau pregătitor de balele pierzaniei, trăise intensități neegalate. Instinctiv, se lipise hoțește de anchilozantul plumb lichefiat de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]