6,115 matches
-
juridic necesar...”. Am învățat, astfel, după primele anchete, că acestea nu sunt deloc spectaculoase, ci de multe ori lasă în urmă dezamăgire sau tristețe. Și am mai învățat că nu prea aveam discernământ politic și juridic... Capitolul IV COMPLOTURI ȘI LEGIONARI ÎN 1971 Încă în primele luni de școală aflasem că Securitatea avea date în competență și cunoașterea, prevenirea și contracararea acțiunilor și manifestărilor cu caracter fascist, în special legionar, iar apoi am studiat atât istoria mișcării legionare, cât și modalitățile
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
nu prea aveam discernământ politic și juridic... Capitolul IV COMPLOTURI ȘI LEGIONARI ÎN 1971 Încă în primele luni de școală aflasem că Securitatea avea date în competență și cunoașterea, prevenirea și contracararea acțiunilor și manifestărilor cu caracter fascist, în special legionar, iar apoi am studiat atât istoria mișcării legionare, cât și modalitățile în care au acționat - după scoaterea ei în afara legii - și încă acționau foști lideri ori simpli membri ai acesteia. Dar, în timpul școlii, am avut serioase rezerve în legătură cu actualitatea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ai acesteia. Dar, în timpul școlii, am avut serioase rezerve în legătură cu actualitatea unor asemenea activități clandestine, iar faptul că, înainte de a li se pronunța o sentință, inculpații declarau, în ultimul cuvânt în fața instanței, că au fost, sunt și rămân legionari mi se părea de domeniul fabulației. Și, tot în școală, ni s-au ținut prelegeri despre grupări ilegale care apăreau ici-colo și complotau împotriva „orânduirii socialiste”, ceea ce, iarăși, mi se părea de domeniul trecutului îndepărtat. Încă mai credeam în lozinca
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Cuzismul, legionarismul nu ne-au atins - ce ce: programul cuziștilor, cel Într-un punct, unic: „Jos Jâdanii!”? - cât de mai-jos să ajungă jâdanul nostru, dughenarul din sat, care mânca o zi din trei, ca să ajungă copiilor - una din două? ; lozinca legionarilor: „Omul și pogonul”? - dar la noi era pământ destul, nu se măsura cu pogonul. Vom fi fost noi, Basarabenii Înapoiați, analfabeți, când ne-am unit cu România Mare, dar știam: programul Sfatului Țării, cel care fusese votat și, În parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fasciști." (Scânteia, 1944, nr. 1) Odată stabilit acest lucru, erau identificați acești dușmani ai poporului. Aceștia erau identificați peste tot: în universități, în tipografii, în uzine, în armată. Spicuim din articole: "Acțiunea de demascare și de lichidare a hitleriștilor și legionarilor din Universitate. Demascarea hitleriștilor din rândurile ceferiștilor tipografi. Fasciștii de la Uzinele Mărgineanca trebuie înlăturați. Purificarea și democratizarea armatei!" (Scânteia, 1944, nr. 1-12) Așadar, se poate spune că, în prima perioadă, textele din Scânteia respectă exigența interesului, pentru că prezintă acele evenimente
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Viteazu. Consecința nebuniei sale a fost condamnarea unui întreg popor la foame și frig, în numele unei iluzorii „epoci de aur”. Noii „salvatori” reactivează simbolurile vechi: pe vârful dealului copilăriei mele, Arcaci, este plantată o cruce uriașă, în locul aceleia pusă de legionari și distrusă de comuniști. Este repus pe soclu I. Antonescu, „conducătorul” care vorbea despre el la persoana a treia („Mareșalul Antonescu a hotărât să...”), plasându-se singur în galeria marilor figuri ale istoriei naționale. Grandomania sa militaristă l-a făcut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției. În plus, în text ca și în iconografia anexată, puteau să apară (Doamne ferește!) figuri de țărăniști, cuziști, legionari! În timp ce așteptam ca „șeful” să ia o decizie (era primăvara lui 1986), primesc un telefon de la Radu T. Constantinescu. Îmi semnala că în revista Cronica apăruse o evocare semnată Aurel Leon, de fapt, reproducerea aproape întocmai a unui episod hazliu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Viteazu. Consecința nebuniei sale a fost condamnarea unui întreg popor la foame și frig, în numele unei iluzorii „epoci de aur”. Noii „salvatori” reactivează simbolurile vechi: pe vârful dealului copilăriei mele, Arcaci, este plantată o cruce uriașă, în locul aceleia pusă de legionari și distrusă de comuniști. Este repus pe soclu I. Antonescu, „conducătorul” care vorbea despre el la persoana a treia („Mareșalul Antonescu a hotărât să...”), plasându-se singur în galeria marilor figuri ale istoriei naționale. Grandomania sa militaristă l-a făcut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției. În plus, în text ca și în iconografia anexată, puteau să apară (Doamne ferește!) figuri de țărăniști, cuziști, legionari! În timp ce așteptam ca „șeful” să ia o decizie (era primăvara lui 1986), primesc un telefon de la Radu T. Constantinescu. Îmi semnala că în revista Cronica apăruse o evocare semnată Aurel Leon, de fapt, reproducerea aproape întocmai a unui episod hazliu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cercurile mai largi ale Basarabiei. În prezent, este unul din cei mai reprezentativi pentru ridicarea și purificarea conștiinței religioase, culturale și naționale a populației din Basarabia.” (1943) Spre sfârșitul anului 1948 pr. V. Țepordei este arestat și Întemnițat Împreună cu temerarii legionari dar și cu deținuți de drept comun. O contribuție nocivă prin declarații false au avut-o reclamanți din rândul minorităților care nu participau la ostilitățile pe câmpul de luptă. În Închisori mai era și situația Încarcerării delincvenților de drept comun
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici unde lucrezi tu? îl întreb. - Sediul Legiunii. - Tu ești legionar? - Da. - De cînd? - Din septembrie. - Și de când ești șofer? - Mai de mult. - Bravo, măi Gheorghe! Știa oare Gheorghe unde intrase? În sat nu-l auzisem că i-ar fi plăcut așa ceva. Uite că intrase! Eram curios să văd sediul și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cum să nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat și ne dădu drumul. Era o clădire mare, care se curba după curbura străzii. Străbăturăm lungi coridoare, de asemenea curbate ca și pereții, întîlnirăm legionari liniștiți, în cămăși verzi, care intrau și ieșeau din birouri. Gheorghe intră și el, fără să bată, pe o ușă. Nu-mi spusese să aștept afară, așa că intrai și eu. Gheorghe salută familiar, cu un mic gest "de la inimă la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
asta și ridici lăzi de muniție. Și îi întinse o hârtie. Și atunci mă văzu și îl văzui și eu. Era un bărbat tânăr, cu păr bogat, dar care nu-i stătea claie în cap, cum văzusem la grupurile de legionari pe care îi întîlnisem pe străzi, ci îi cădea pe lângă tâmple. Cu o mișcare și-l dădea pe spate. - Cine e domnul? zise. - Un prieten de-al meu din sat, .îi răspunse Gheorghe. E elev pe clasa a patra la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și aspira și la o diagonală și la un pistol; poate că le-ar fi avut, dacă lucrurile nu s-ar fi precipitat...). Aveam un alt coleg de o blândețe și o candoare deosebite. Pe el îl recrutase primul pedagogul, legionar neștiut până în 6 septembrie, după cum declarau cei din cursul superior. Profesorii se fereau de el, toți, nu era, printre ei, nici măcar un simpatizant al "mișcării". În anii trecuți "mișcarea" pătrunsese totuși în școli, însă Carol al Il-lea înființase
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se fereau de el, toți, nu era, printre ei, nici măcar un simpatizant al "mișcării". În anii trecuți "mișcarea" pătrunsese totuși în școli, însă Carol al Il-lea înființase "străjeria" și reprimase fără cruțare cadrele didactice sau elevii care citind Pentru legionari și Cărticica șefului de cuib, interzise, se simțiseră tentați să adere. Erau eliminați din toate școlile. Le citisem eu însumi, dar mult mai înainte citisem Discurs asupra metodei... de Descartes și Dialogurile lui Platon. Mi-ar fi plăcut și mie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am tăcut posomorât. -Ei, ia zi-i! - Să presupunem, am spus eu atunci, că în țara noastră n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi născut mișcarea legionară atunci, în '22? Știam ce spun. Citisem Pentru legionari și descoperisem că pentru ei, evreii erau și rămăseseră o mare obsesie. - Așadar, cunoști istoria Mișcării, zise el, și ți-a rămas neclar acest lucru. Nu i-am răspuns. El își aprinse o țigare și puse mâna pe telefon. Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hârtii. Curând intră un individ a cărui înfățișare mă izbi din primele clipe. Foarte tânăr, să fi avut câțiva ani mai mult decât mine, de o rară distincție, cu chipul oval, părul lins și nu claie cum îl aveau alți legionari, frunte înaltă și ochi mari, șerpești, cu cozile parcă întinse să se unească cu urechile. Se apropie de birou și se așeză în fotoliu în fața mea. Purta cămașă verde cu diagonală, dar fără pistol, pantaloni strâmți, de cizme, și cizmele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui arăta ca o placă de plumb, ca o mască înțepenită într-o expresie impenetrabilă: "Sunt legionar și nimic din secretele mișcării la care am aderat nu vor fi exprimate, părea el să spună. Sunt un gânditor legionar, nu un legionar de duzină. Gândirea mea e metafizică, atemporală, ca și spiritul Căpitanului, care trăiește în mine. Orice s-ar întîmpla peste veacuri, nimic nu mă va clinti... Să presupunem că vânturile istoriei ne-ar alunga de pe scenă, ei și? Dacă nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eternitate, spre realitățile regimului al cărui spirit îl încarna. - Văd că n-ai de pus numai o întrebare, ci mai multe, zise el, și masca începu să i se strice. Nu cunoști drumul pe care trebuie să-l străbată un legionar, de care vorbește Căpitanul, cum trebuie să urci în genunchi și să te purifici? Piscurile spiritualității noastre sunt îndepărtate și numai prin jertfă ajungi la ele. Și mulți din ai noștri s-au jertfit și am învins. Nicadorii, Decemvirii, Moța
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-au jertfit și am învins. Nicadorii, Decemvirii, Moța, Marin... Da, știam: Moța, arhanghel și munte, Marin ca o flacără mare! Muriseră amândoi în războiul civil din Spania. Se cânta acest cântec și pe la noi prin pădure, unde cuibul de legionari din sat își ținea ședințele și făceau și instrucție... - Niciodată, zic, omul nu va înceta să pună întrebări. - Nu mai spune! Ce fel de întrebări? Întrebări se prefac că ne pun și dușmanii. În realitate vor să răspândească îndoiala, dubiul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din sat își ținea ședințele și făceau și instrucție... - Niciodată, zic, omul nu va înceta să pună întrebări. - Nu mai spune! Ce fel de întrebări? Întrebări se prefac că ne pun și dușmanii. În realitate vor să răspândească îndoiala, dubiul. Legionarul care are îndoieli n-are ce căuta printre noi. Spiritele dubitative nu vor ajunge niciodată pe culmile credinței, continuă el, fii atent să nu ajungi în această categorie. Fiindcă dimpotrivă, vârsta ar trebui să-ți dea elan, spirit de sacrificiu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-te și vezi-ți de treabă. Nu știu de ce ai venit și cine ești, n-avem timp să ne gândim la dacă. E a doua oară când aud că îți iese din gură acest cuvânt. Sigur că aș rămâne tot legionar chiar dacă aș fi aruncat în rândul jidanilor. - Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul meu îl aruncase câteva clipe. - Și dacă legionarii v-ar omorî? - Ar face foarte bine! Și mă privi cu duritate, cu un fanatism care îl făcea murdar. Mă așteptasem să spună că în acea postură s-ar fi sinucis, neputând suporta în conștiința lui o astfel de surpare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îndărăt, îi răspunsei dezvăluindu-mi un gând pe care îl aveam, să nu uit, adică, vreodată, binele pe care Nilă mi-l făcuse. Fuma cu sete, nu mai zise nimic, ceru de mâncare și spuse că vrea să se culce. - Legionarii tăi, spuse deodată privindu-mă țintă, l-au omorât pe Iorga. Nici trei luni nu le dau și se duc dracului. Așa că vezi, mai adăugă, ca un avertisment pentru mine. Uitai că legionarii erau "ai mei", uluit de știre. îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și spuse că vrea să se culce. - Legionarii tăi, spuse deodată privindu-mă țintă, l-au omorât pe Iorga. Nici trei luni nu le dau și se duc dracului. Așa că vezi, mai adăugă, ca un avertisment pentru mine. Uitai că legionarii erau "ai mei", uluit de știre. îl întrebai: - Când l-au omorît? - L-au omorât, răspunse el sec, aruncând țigarea și scuipând peste ea. Cu ăsta nu puteai vorbi. Mă ridicai și plecai. La primul chioșc cumpărai un ziar, îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]