122,821 matches
-
Ioachim Făt, Grigore Chira și Gheorghe Pîrja, întreaga ființă a Vavei Ștefănescu s-a încărcat, la rândul ei, de dramatism. E drept că dramatismul zilelor noastre este unul alcătuit mai mult din zvâcniri și tresăriri, dar ăștia suntem și, dincolo de linia stilistică, coregrafei i-au reușit câteva țesături de mișcare de o aleasă frumusețe compozițională, remarcabilă fiind și partitura construită în sistem minimalist, în care durerea fără margini era exprimată doar prin aruncarea la pământ, mereu în aceeași poziție. Spațiul sobru
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
baletul La piață de Mihail Jora. Minți înguste, fără nici o strategie pentru viitorul dansului, vor doar să bifeze acțiuni, crezând că, astfel, lucrând la întâmplare, au acoperire că au introdus o piesă românească în Festivalul Internațional George Enescu. Neabdicând de la linia sa stilistică, care cunoaște totuși mici fluctuații și acordând în continuare mișcării creditul pe care îl merită, Vava Ștefănescu este unul dintre coregrafii care trasează astăzi una dintre căile inedite ale dansului contemporan de la noi.
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
a cuiva, la vremea ei, care spune că la douăzeci de ani vrei să schimbi lumea, la patruzeci te multumești să-ți schimbi prietenii, iar la șaizeci te gîndești că bine era de te schimbai măcar pe tine. La Maiorescu, linia vîrstelor stereotipe face o buclă. A schimba lumea înseamnă a te schimba tu însuți, a te educa pentru ea și a o potrivi după tine. e un program de igienă personală. Care, cu folositoare note ale editorilor, se vede în
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
inerente mecanicii genurilor și speciilor, toate formulele tipice și necesare unei cărți de poezie. 7 Dacă nu ar fi vorba despre un enorm poem scris la două mâini, am avea destulă îndreptățire să descifrăm aici un fantasy contemporan, să trasăm liniile unei povești care se petrece într-un nicăieri geografic, să luăm în serios aventura subacvatică a unui cuplu oniric și afrodisiac cu totul și cu totul straniu. Așa stând lucrurile, nu putem decât să suspectăm Submarinul iertat de a se
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
Daniel Cristea-Enache La prima vedere, Radu Aldulescu, prin realismul său dur și limbajul greu și colțuros ca un pietroi, este un precursor al auto-ficționarilor de azi, pentru care nu mai există, practic, nici un tabu. Această linie continuă s-ar înscrie, de altfel, în logica succesiunii fără ruptură dintre generația '90 și cea care i-a urmat. Și totuși, la o lectură mai atentă, constatăm că diferențele sunt mai adânci decât asemănările. Spre deosebire de "ego-prozatori" precum Cezar Paul-Bădescu
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
identitate psihologică să poată avea mai multe imagini publice. E ca și cum l-ai supune unui lanț de metamorfoze succesive în urma cărora își va schimba identitatea după culoarea afectivă a ochilor care îl privesc. Marja aceasta de eroare atinge îngustimea unei linii în cazul lui Mihai Șora. Domnia sa este intelectualul beneficiind de cel mai constant portret în ochii semenilor, mai toate umorile pe care le declanșează înclinînd de partea simpatiei. Cu alte cuvinte, Șora este omul care, culegînd cea mai mică doză
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
este caracteristică spiritelor de rangul doi.ť (62) Din perspectiva cărților, a operei lui, pare o cochetărie. Nu e. În sensul ei tare, opera e construcție. Trec limita către spiritele de rangul întâi aceia ale căror fragmente se organizează, pe linii ascunse, de la sine. Montaigne, Pascal, Nietzsche. și totuși, și la el, la Cioran." (p. 164). Cum "trebuie" citit autorul Schimbării la față a României, depozitarul unui fond (sufletesc) autohton transpus în stil (în spirit) franțuzesc? "Nu trebuie citit direct în
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
excelentă carte de critică literară. Soft, desigur, așa cum și Prejudecăți literare era. Fără a se complica în infinite note de subsol sau în teorii schematice, fără a face din contestație un blazon personal, Ioana Pârvulescu trasează, din studiu în studiu, liniile simple ale unei evidențe. Pe care nimeni însă - dacă e să fim atenți - de la Călinescu și Lovinescu până la Alexandru Paleologu ori Dan C. Mihăilescu n-a sesizat-o. Anume că lumea lui Caragiale, așa cum o cunoaștem prea bine, cu inși
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
și modalitățile de a face operative conceptele cele mai abstracte. Înainte de a zăbovi asupra câtorva capitole care ne-au atras cu precădere atenția, poate nu ar fi lipsit de interes să trecem în revistă "lista" poeților selectați. Autorul păstrează, în linii generale, structura primei ediții, aceea din 1985, adăugând însă patru capitole noi (cele despre G. Călinescu, Romulus Vulpescu și Gheorghe Tomozei și capitolul conclusiv) și îmbogățin-du-l pe cel consacrat reprezentanților generației '80. Cea mai mare parte a poeților discutați din
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
de vise. Aici cred că devin vizibile cele două trepte ale viziunii proprii lui Mircea Cărtărescu și identificabile în toate scrierile lui majore, în versuri sau în proză. Se remarcă, în primul rând, paleta bogată a descripției realist-fantastice: contururi șerpuitoare, linii care se desprind sau se împletesc, sunete stridente și foșnete, mirosuri pestilențiale și arome divine, obiecte umile văzute de aproape, forfota urbei, înregistrată cu răbdare și atenție distributivă. Lumea întreagă, așadar, lumea sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate, printr-un
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
care ți-a crescut de când/ te-am cunoscut adu-mi aminte cine eram câte/ miligrame avea inima mea în ziua aceea când m-ai lovit prima oară și eu// mi-am astupat gura cu mâinile-amândouă"(sushi) sau "am tras o linie cu creta roșie între mine și tine/ de partea mea butoaie pline de lacrimi și căderi/ într-un gol numai al meu la tine/ toate vin într-o succesiune de întâmplări calme// (vreau să negociez vreau să fiu flexibil) și
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
cu creta roșie între mine și tine/ de partea mea butoaie pline de lacrimi și căderi/ într-un gol numai al meu la tine/ toate vin într-o succesiune de întâmplări calme// (vreau să negociez vreau să fiu flexibil) și/ linia dintre noi se ridică și ne strânge grumazul/ ne spânzură unul de altul"(sushi). Mă pretez la clișee: un volum promițător. Fără merite individuale nemaipomenite, dar cu câteva săgeți in-dicatoare îndreptate ferm înainte.
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un spirit de interior". Stil al galanteriei, al saloanelor dar și al contemplației
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un spirit de interior". Stil al galanteriei, al saloanelor, dar și al contemplației
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
apă de colonie se amestecă în aer cu tăria țigărilor de foi, cu trabucele, obișnuite aici, miros intrat în acești pereți bătrâni ai Europei de mijloc. (Treceam într-o zi pe... strada Fulgerului, pe la margine. Stradă ce cade perpendicular pe linia cimitirului orășenesc, solid și betonat. De unde să fi știut eu, atunci, că pe ea, întocmai ca un fulger, într-ade-văr, sclipise, se născuse Dora, fata din Arad, cu gândul la proză...)
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
Doiaru, - nume de gangster indigen -, nu vrea cu nici un chip să-i lase să plece. Abia în final, ceea ce pare o încăpățînare prostească combinată cu versatilitatea și tăria de caracter a imbecilității - "Asta-i gara mea, ia bagă-i pe linia a doua că m-am enervat" - se dovedește o acțiune coerentă, o revanșă pentru iluziile pierdute, iar replica strecurată la masă Căpitanului Jones cînd se stinge lumina este edificatoare, - așa este și cu sîrbii cînd îi bombardați voi! -, ceea ce face
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
la București, pe lângă Groapa Gunoaielor, devine cerșetor, vânător de lipitori, înlocuitor de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă în calitate de țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă a lui B. Malamud) Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor subterane, V. Voiculescu portretizează conglomeratele sufletești de inocență și promiscuitate, de puritate și perversitate. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
eminenta profesoară de istorie" - primesc, pe rînd, în ordinea nașterii, numele Traian, Decebal (prestigiul maxim aparținînd mitului fondator), Aurelian (ținînd de moda latinistă a numelor romane), apoi Mircea și Dan (nume semnificative pentru reînvierea romantică a trecutului medieval); în aceeași linie istorică, fetițele primesc numele necalendaristice Despina și Kiajna (grecesc și slav). Tot la Caragiale, într-o Cronică de joi, e prezentată dezbaterea comică în jurul alegerii numelor a doi nou-născuți gemeni: "Eu iau întâi cuvântul și într-o cuvântare pe atât
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
înțelegem acel frisonant și individual "de ce" care planează asupra Oamenilor nimănui. Primele argumente - pe care le veți pasa, desigur, cu bună știință, dar nu și cu bună-credință - țin de stricta intenție a lui Dumitru Crudu. Și de programul lui, în linii generale coincizând cu cel al fracturismului. Anume că literatura e o formă de jurnalism de cursă lungă, în care mediul politic sau social condiționează direct mesajul, că artificiile livrești trebuie eliminate atâta vreme cât obturează autenticitatea. Dintr-un ase-menea punct de vedere
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
unui savant încă foarte tânăr (este coordonatorul traducerii în limba română a Septuagintei, unul dintre cele mai ambițioase proiecte culturale românești de după cel de-al doilea război mondial), eseist strălucit (Văzutele și nevăzutele este un mic manual de înțelepciune pe linia stoicilor, dar și de analiză aplicată, nu degeaba a fost una dintre cărțile preferate ale lui Alexandru Paleologu), poet de talent, dar și polemist agitat, degrabă vărsătoriu de sânge (ne)vinovat, gata în orice moment să scoadă spada la cine
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
și o coerență posibilă abia acum, în momentul scrierii. Umbrele fără chip, coloanele de aer, conturul de abur și siluetele cețoase sunt trecutul tremurând, aproape destrămat, în amintire. În fumul unei cafenele sau în aburii alcoolului, figurile din jurul autorului-narator și liniile exacte ale unor scene rămase în urmă încep să joace, introducând o dulce confuzie acolo unde ar fi trebuit să avem lucruri clare: parcurse deja, încheiate, finite. În schimb, scrierea acestor episoade, cu conștientizarea și asumarea tuturor spațiilor goale, înseamnă
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
este, în chip tot mai evident pe parcurs, atent cumpănită și articulată, în jocul subtil dintre notația concretului imediat și a contururilor aproximate de reverie. Și dacă am putut amenda, uneori, o anume transparență "alegorică" din unele versuri mai recente, linia mare a liricii lui Adrian Popescu nu a fost, totuși, esențial trădată și compromisă de tiparul abstractizant. Din contră, într-un remarcabil volum, precum Pisicile din Torcello, poetul se întoarce chiar spre evenimentul istoric apropiat, dramatic și tragic, precum jertfele
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]