4,923 matches
-
Sean Cotter, " The Soviet Translation : Romanian Literary Translators after World War Two ", în op. cît., p. 846-847. 955 V. Din lirica universală. Tălmăciri de Lucian Blaga, Editura de Stat pentru Literatură și Arta, București, 1957. 956 V. Lucian Blaga, Din lirica engleză. Tălmăciri, Univers, București, 1970. 957 V. Lucian Blaga, Opere, vol. III: Tălmăciri, Minerva, București, 1975. 958 V. Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga. Bibliografie, Editura Științifică și enciclopedica, București, 1977, p. 482-485. 959 Lucian Blaga, " În loc de prefață ", în Din lirica universală
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Din lirica engleză. Tălmăciri, Univers, București, 1970. 957 V. Lucian Blaga, Opere, vol. III: Tălmăciri, Minerva, București, 1975. 958 V. Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga. Bibliografie, Editura Științifică și enciclopedica, București, 1977, p. 482-485. 959 Lucian Blaga, " În loc de prefață ", în Din lirica universală. Tălmăciri de Lucian Blaga, op. cît., p. 5 : La plupart des déchiffrages (traductions) réunies dans ce recueil a été rédigée, avec des pauses plus brèves ou plus longues, au fil des années, à partir de 1943, quand on entendait
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se preta la sensuri multiple. " (" Très souvent, nous discutions tous leș trois, surtout quand la transposition de quelques mots en roumain pouvait accepter des sens multiples. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons.) 964 Lucian Blaga, " În loc de prefață ", în Din lirica universală. Tălmăciri de Lucian Blaga, op. cît., p. 5 : " J'ai consulté des auteurs et des anthologies étrangères, comme j'ai pu et où j'ai pu. Pour la transposition, j'ai utilisé des textes en langue source, mais aussi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans une telle mesure que leș vers de Rilke aient fécondé d'une certaine manière, ce qu'on ne pouvait pas encore soupçonner pendant la vie du poète la philosophie moderne. " Notre traduction.) 970 Lucian Blaga, " În loc de prefață ", în Din lirica universală. Tălmăciri de Lucian Blaga, op. cît., p. 5-6 : " En traduisant je me suiș apaisé une soif ardente. En traduisant je me suiș enrichi d'une expérience. Je voulais voir dans quelle mesure la poésie peut être passée d'une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Faust: Tragedie, în românește de Lucian Blaga, prefață de Tudor Vianu, E.S.P.L.A., București, 1955, 544 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Natan înțeleptul: Poem dramatic în 5 acte, în românește de Lucian Blaga, E.S.P.L.A., Bibliotecă pentru Toți, București, 1956, 352 p. ; Din lirica engleză. Tălmăciri de Lucian Blaga, coperta și ilustrațiile de A. Demian, Editura de Stat pentru literatură și arta, București, 1957, 199 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Opere, în românește de Lucian Blaga, studiu introductiv de Paul Langfelder, E.S.P.L.A., București, 1958, 663
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
248 p.; vol. 2 384 p.) ; Johann Wolfgang Goethe, Faust: tragedie, traducere de Lucian Blaga, prefață de Tudor Vianu, Editura pentru Literatură, Bibliotecă pentru Toți, Ediția a 2-a, București, 1968 (vol. I 248 p.; vol. 2 383 p.) ; Din lirica engleză. Tălmăciri de Lucian Blaga, Univers, București, 1970, 136 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Lacoon sau despre limitele picturii și ale poeziei, Partea I, în românește de Lucian Blaga, Univers, București, 1971, 324 p. ; Victor Ernest Mașek, De la Apollo la Faust
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
continuer à écrire, mais on me reprochait, pour la première fois dans mă vie, le péché d'avoir écrit des vers sans rime. Pourtant, par mon péché je préfigurais, dès cette époque, une forme. " Notre traduction. 1491 V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în prozodia românească. Simboliștii experimentaseră, e drept, versul liber [...], dar versul alb, aritmic, nu-l profesase încă nimeni sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ar fi tratatele științifice, disertațiile filozofice, pamfletele politice, predicile. (b) Dar natura literaturii iese la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică în lirică, epică și dramă, în toate acestea conținutul se referă la o lume fictivă, imaginară. Aserțiunile dintr-un roman, dintr-o poezie 50 sau dintr-o dramă nu sunt adevărate în sensul strict al cuvântului; ele nu reprezintă construcții logice. Există
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
relatare făcută într-un roman, fie chiar într-un roman istoric sau într-un roman de Balzac, care pare să ne dea "informații" despre întâmplări reale, și aceleași informații conținute într-o carte de istorie sau sociologie. Chiar și în lirica subiectivă, "eu"-ul poetului este un "eu fictiv, dramatic. Un personaj de roman se deosebește de o figură istorică sau de o persoană din viața reală. El este făcut numai din propozițiile care-l descriu sau i-au fost puse
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
special literatura medievală engleză, care - poate cu excepția lui Chaucer - n-a fost aproape de loc studiată din punct de vedere estetic si critic. Aplicarea sensibilității moderne ar putea pune într-o nouă perspectivă o bună parte a poeziei anglo-saxone sau bogata lirică medievală tot așa cum, invers, cercetarea din punct de vedere istoric și o analiză sistematică a problemelor genetice ar putea să lumineze multe aspecte ale literaturii contemporane. Divorțul criticii literare de istoria literară a fost nefast pentru amândouă. 75 <titlu> 5
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literatura orală. Pe de altă parte, trebuie să admitem originea populară a multor gemuri și teme literare de bază și avem nenumărate dovezi ale ascensiunii sociale a literaturii populare. Cu toate acestea, înglobarea în folclor a romanelor cavalerești și a liricii trubadurilor este un fapt incontestabil. Nu este însă mai puțin adevărat, deși o asemenea părere i-ar fi șocat pe romanticii care credeau în puterea de creație a poporului și în străvechimea artei populare, că baladele populare, basmele și legendele
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Elisabeta, nom de plume Carmen Sylva, se ocupă de decorarea castelului Peleș, reședința de vară a curții regale, pe care o concepe în spiritul unei opere de artă totale prin colaborarea tuturor artelor, pictură, sculptură, poezie, încredințând pictorilor teme din lirica ei, spre a fi ilustrate. "Operele concepute pentru castelul Peleș, picturi și sculpturi, erau astfel rezultanta a două gândiri creatoare conjugate, una literară, a reginei, alta a plasticianului"141. Regina Maria va mai adăuga o dimensiune acestei polifonii artistice pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
708 cm, inventar 2061, 1935), tot o natură moartă. Poetul nu doar primește din partea Poeziei sale un chip, dar portretul său idealizat se insinuează într-o serie de ilustrații ale poeziilor sale. Arta grafică include și ea o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele fin de siècle, în special Secession-ul și Art Nouveau-ul. Mai mult sau mai puțin simboliste, operele unor ilustratori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paris în 1903 unde expune și o serie de lucrări inspirate din poezia lui Eminescu: Greva, lucrători venind de la muncă; Liberatoarea; Libertate, Egalitate, Fraternitate; Noaptea romantică omagiu lui Baudelaire. Artistul francez îmbrățișează tocmai filonul "revoluționar" al câtorva antume periferice în lirica eminesciană, desprinse de contextul mișcării socialiste, față de care poetul nutrea o profundă aversiune de pe poziția unei critici romantic-conservatoare cu puternice accente xenofobe, care identifica în socialist străinul complotând împotriva românității. De altfel, Eminescu nu se arată interesat de un proletariat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românității. De altfel, Eminescu nu se arată interesat de un proletariat decuplat de la valorile tradiției, ci de țărănime, de răzeș ca unic depozitar al tradiției în care poetul identifică toate armonicele utopiste ale unei solidarități cutumiare. Chiar și întâmplătoare, apropierea liricii eminesciene de Baudelaire indică o încercare de a construi o punte viabilă către postromantismul decadento-simbolist pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca unic depozitar al tradiției în care poetul identifică toate armonicele utopiste ale unei solidarități cutumiare. Chiar și întâmplătoare, apropierea liricii eminesciene de Baudelaire indică o încercare de a construi o punte viabilă către postromantismul decadento-simbolist pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
postromantismul decadento-simbolist pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
până în apropierea aripilor. Inițial, Himera văzduhului avea o patină aurie, un strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea ermetistă a liricii barbiliene. "Paciurea este mai aproape de Freud, iar el se află, de asemenea, într-o etapă mai timpurie a dezvoltărilor în simbolismul francez și central-european: himerele sale luptă în primul rând cu ele însele, ele sunt smulse de Liebenstriebe dintr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pallady, Nud (nedatat, nesemnat, ulei pe carton, 0, 980 x 0,570 cm, inventar 309), care poartă marca senzualismului decadent cu o notă de perversitate care datorează măcar o picătură de otravă graficii erotice ropsiene. Pallady era inspirat și de lirica baudelariană a Florilor răului, volum care nu a încetat să-l obsedeze nici după ce a depășit scurta etapă simbolisto-decadentă ca elev al lui Gustave Moreau. Lui Theodorescu-Sion, poemul lui Maniu îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezia sa "triumful stilisticei și al manierei"540, pornind tocmai de la această vocație abandonată a unei "picturi caligrafice", ilustrată de critic prin mișcarea nouă în pictură cu Iosif Iser, Theodorescu-Sion, Șirato și Rodica Maniu. Pe baza unei imagini decupate din lirica sa, criticul mai stabilește o asociere cu decorativismul feeric-exotist, hieratic, simbolist, de influență böckliniană al lui Kimon Loghi, dar și a scenelor de gen din pictura trecentoului italian. Socotind insuficiente referințele invocate, Călinescu stabilește o altă relație cu plastica parnasiană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar traduce acest complex freudian al unei estetice întoarceri a refulatului în poezie. Depășind nivelul speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor două limbaje artistice, pe care poetul ar întreprinde-o la nivelul liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul, liliacul, iarba, nufărul, trandafirul, viorelele, crinul, macul, trestia, răchita etc. Ele nu puteau lipsi Într-o poezie care dezvoltă una din temele eminesciene, fundamentale, natura și dragostea. Nu lipsește din lirica poetului o faună romantică: calul, cerbul, vulturul, corbul, rândunica, lebăda, codobatura, pitpalacul, fluturii, albina, greierul, păianjenul, cariul etc. E prezent de asemenea cosmicul: miezul nopții, ornicul, ceasornicul, orologiul alături de astrele cerești: luna, soarele, luceafărul, stelele, nourii etc. Nu reprezintă o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]