4,919 matches
-
se pune la adăpost de pedepse. Este cunoscut că principalul consilier al lui Ludovic al VII-lea, abatele Suger de Saint-Denis, încercase să-l oprească pe rege în țară, dar acesta preferase să plece și să-l lase pe Suger locțiitor, însărcinare de care, de altfel, inimosul consilier s-a achitat cu pricepere și devotament, meritându-și pe deplin titlul câștigat de pere de la patrie. Pentru Ludovic al VII-lea glasul rațiunii amuțise, la fel și în cazul împăratului Conrad. La
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
prizonierilor englezi cu scopul de a-i ajuta să evadeze. Din păcate, acest scop nu s-a mai putut realiza, el fiind trimis pe frontul de est la Odesa. Între aprilie 1946 și martie 1948 Eugen Dobrogeanu a lucrat ca locțiitor al comandantului Școlii de Ofițeri de Jandarmi, unde a predat cursuri de poliție economică și științifică, precum și metodele de descoperire a infracțiunilor economico-penale. Ulterior, el a fost detașat la Siguranța Capitalei ca director adjunct și șef al Serviciului de Informații
Eugen Dobrogeanu () [Corola-website/Science/324032_a_325361]
-
25 octombrie 2009 a fost avansat la gradul de general de flotilă aeriană (cu o stea). La data de 1 octombrie 2010 generalul de flotilă aeriană Ștefan Dănilă a fost mutat în Statul Major General, fiind numit în funcția de locțiitor al șefului Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin. Numirea pe acestă funcție îl făcea eligibil pentru funcția de șef al Statului Major General, conform prevederilor Legii nr. 346 din 21 iulie 2006 (art.32, alin.5), care stipula că „în
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
acestă funcție îl făcea eligibil pentru funcția de șef al Statului Major General, conform prevederilor Legii nr. 346 din 21 iulie 2006 (art.32, alin.5), care stipula că „în funcția de șef al Statului Major General poate fi numit locțiitorul acestuia sau unul dintre șefii categoriilor de forțe ale Armatei”. La 1 decembrie 2010, a fost avansat la gradul de general maior (cu două stele). În urma trecerii în rezervă a amiralului Marin, generalul-maior Ștefan Dănilă a fost numit șef al
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
cu separatiștii, pe care încearcă să-i convingă să treacă de partea guvernării pro-ruse. După alegerea tatălui său în calitate de președinte al republicii în 2003, Ramzan conduce grupul responsabil de asigurarea securității șefului statului. În 2003-2004 Ramzan Kadîrov deține funcția de locțiitor al prim-ministrului Ceceniei. Pe 13 mai 2004, la câteva zile după asasinarea lui Ahmad Kadîrov, în cadrul reuniunii comune a Consiliului de Stat și a Guvernului Ceceniei a fost semnată o declarație adresată lui Vladimir Putin în care i se
Ramzan Ahmatovici Kadîrov () [Corola-website/Science/324342_a_325671]
-
națională de la Sf. Trei lerarhi din Iași (1846-1848), profesor de istorie, elină, retorică și filosofie la Seminarul de la Socola (1848-1862) și rector (1860-1862); arhimandrit (1852), luptător pentru Unirea Principatelor, membru în Divanul Ad-Hoc (1857), arhiereu titular de Edessa, Grecia (1862), locțiitor de episcop la Argeș (1862-1865), la 11 mai 1865 numit episcop eparhiot, prin decret semnat de Alexandru Ioan Cuza, dar refuză numirea, punându-se în fruntea Iuptei pentru canonicitate; din nou locțiitor la Argeș (1868-1873), apoi retras la Burdujeni. Autor
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
Ad-Hoc (1857), arhiereu titular de Edessa, Grecia (1862), locțiitor de episcop la Argeș (1862-1865), la 11 mai 1865 numit episcop eparhiot, prin decret semnat de Alexandru Ioan Cuza, dar refuză numirea, punându-se în fruntea Iuptei pentru canonicitate; din nou locțiitor la Argeș (1868-1873), apoi retras la Burdujeni. Autor de manuale didactice, traduceri, cuvântări, poezii, broșuri, note de călătorie, articole etc. Pentru studii regionale vezi bibliografia la regiunile respective.
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
extraordinară a Congresului Eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România din 24 septembrie 2010, arhimandritul Datev Hagopian a fost ales în funcția de Eparh (Aracinort) al Bisericii Armene din România. Printr-o scrisoare adresată la 25 septembrie 2010 preotului Ezras Bogdan, locțiitor al Eparhului Bisericii Armene din România, Karekin al II-lea, Catolicosul Tuturor Armenilor de la Sfântul Scaun de la Ecimiadzin, a binecuvântat și întărit alegerea noului Eparh al Bisericii Armene din România. A fost întronizat la 7 noiembrie 2010 în Catedrala armeană
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe Ruse din Petersburg, care să cuprindă Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, acestea fiind scoase, din nou, de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din 1803 și locțiitor de domn, în 1806, a fost silit de ruși să se retragă, în același an, la Mănăstirea Neamț. În locul său, printr-un ucaz adresat de țar Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 27 martie 1806, ocupanții l-au numit pe
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit "Gavriil", pe mitropoliții "Nectarie I" și "Antim I" (în jurul anului 1590), "Grigorie I" (la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
său de naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o scurtă perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic. În 1810 este numit mitropolit de Drama, în Grecia. După cucerirea Constantinopolului de către turci, bisericile creștine construite pe teritoriul Imperiului Otoman, inclusiv cele de pe teritoriile raialelor aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au mai avut voie să
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
forță. Impune cei cinci stâlpi ai islamului: Profetul Mahomed moare pe 8 iunie 632, fără urmaș pe linie masculină și fără a numi succesor. A fost înmormântat la Moscheea Al-Masjid al-Nabawi din Medina. Comunitatea de musulmani îl alege drept "calif" (locțiitor/urmaș) care să fie și imam ( lider spiritual, conducător al unei moschei sau unei comunități, preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee) și emir(comandant, prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
conducătorul rugăciunii colective într-o moschee) și emir(comandant, prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios) și emir(comandant militar). Au fost aleși succesiv patru califi drepți din cercul său intim. Primii doi erau socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Abu Bakr, primul calif (632 - 634), a menținut
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
ca profesor, printre alții, pe eruditul Gheorghe Hrisogon, grec originar din Trapezunt (Trebizonda), pentru care nutrea o imensă admirație și cu care a întreținut ulterior o lungă relație epistolară până la moartea acestuia. Invitat - încă din timpul studiilor sale - să devină locțiitorul șefului Cancelariei Domnești în Moldova (unde Constantin Mavrocordat a avut o primă perioadă de domnie între 1733 și 1735), Dapontes a refuzat inițial. Totuși, doi ani mai târziu, la întoarcerea lui Mavrocordat pe tronul Țării Românești, el a devenit secretarul
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
de filosofie. Prima etapă a carierei lui Constantin Dapontes în cele două principate a fost strâns legată de destinul principelui fanariot Constantin Mavrocordat, pe care l-a urmat în domniile lui de la București (1735-1741) și Iași (1741-1743), ocupând funcția de locțiitor al șefului Cancelariei Domnești, pe care o refuzase inițial. În 1736, la vârsta de 23 de ani, Dapontes a publicat la București prima sa lucrare, intitulată "Carte cuprinzând sfințitele slujbe ale sfântului sfințit martir Haralambie făcătorul de minuni și a
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Zidul de apus. În ziua următoare, vinerea, la 16 august 1929, de Ziua nașterii Profetului Mahomed, 2,000 de musulmani au organizat o procesiune de la Muntele Templului până la Zidul de apus, unde au dat foc la cărți de rugăciune evreiești Locțiitorul înaltului comisar, Harry Luke, a minimalizat cele întâmplate, afirmând ca nu au fost arse cărți de rugăciune, ci doar pagini din cărți de rugăciune. După încă o zi un evreu a fost omorât de un arab în cursul unei ciocniri
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
la Direcția Pază a DGPCUM, unde, între iunie 1951 și octombrie 1952, a îndeplinit consecutiv funcțiile de ofițer anchetator, comandant al Școlii de sergenți de 6 luni de pe lângă Penitenciarul Văcărești, lucrător cadre la Secția Anchete, șef al Secției Anchete și locțiitor al șefului Direcției Cadre. Ulterior, după transformarea DGPCUM în Direcția Lagăre și Colonii de Muncă (DLCM), Ficior a îndeplinit în noua structură funcțiile de șef al Biroului Anchete și locțiitor al șefului Serviciului Cadre. Timp de trei ani, din 1953
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
lucrător cadre la Secția Anchete, șef al Secției Anchete și locțiitor al șefului Direcției Cadre. Ulterior, după transformarea DGPCUM în Direcția Lagăre și Colonii de Muncă (DLCM), Ficior a îndeplinit în noua structură funcțiile de șef al Biroului Anchete și locțiitor al șefului Serviciului Cadre. Timp de trei ani, din 1953 și până în 1956, Ficior a fost comandant la colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava și apoi la colonia Borzești. Pentru nenumăratele abuzuri săvârșite în cei trei ai cât
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava și apoi la colonia Borzești. Pentru nenumăratele abuzuri săvârșite în cei trei ai cât a condus lagărele de muncă a fost mutat disciplinar, în septembrie 1958, la Periprava, unde a fost inițial locțiitor al comandantului pentru munca de pază și regim. În anul 1960 a fost promovat în funcția de comandant în acest lagăr demuncă. Pe 18 septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat Parchetului
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
produse la intreprinderea pe acțiuni industrial-comercială «Transcarpatia». Din anul 1994 - a ocupat postul de director adjunct a intreprinderii. Aici a lucrat timp de trei ani. Următorii treisprezece ani - ca antreprenor privat. În luna aprilie a anului 2010 a dvenit primul locțiitor a președintelui Administrației de stat Transcarpatia, coordonând problemele de construcții capitale, direcția averilor și privatizării, politicii industriale și a dezvoltării infrastructurei, a dezvoltării regionale, construcțiilor urbane și arhitecturii, energeticii, transportului și comunicațiilor, situațiilor de urgență, și consilierul președintelui ASR. Membru
Ivan Bușko () [Corola-website/Science/330187_a_331516]
-
alegerile la Consiliul Suprem a Ucrainei în luna octombrie a anului 2012 ca și candidat de la Partidul regiunilor în cadrul circumscripției electorale unimandatare majoritare № 73 și a obținut victoria. În legătură cu trecerea la activitatea în parlament și-a întrerupt activitatea de prim locțiitor a președintelui ASR. La data de 12 decembrie 2012 a obținut mandatul de deputat popular a Ucrainei. Membru a comitetului în problemele familiei, politicii tineretului, sportului și a turismului. Șeful subcomitetului în problemele dezvoltării turismului, stațiunilor și a activității de
Ivan Bușko () [Corola-website/Science/330187_a_331516]
-
raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Episcopia Hotinului era practic din nou desființată, teritoriul său intrând iarăși sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Partenie este ales la 24 septembrie 1806 ca locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin doar nominal (fără eparhiei). Păstorirea lui Partenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie 1810, când a fost numit Mitropolit al Dramei, în nordul Greciei. Partenie al II-lea
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
sa, Ahmad ibn Rustah afirmă că puterea în federația de triburi maghiare - "Hétmagyar" - era împărțită între liderul spiritual (kende) și liderul administrativ și militar (gyula), împărțirea imitând practicile hazare. În Imperiul Hazar exista și o a trei a funcție, kündür - locțiitorul la comandă a liderului militar, și a sugerat faptul că acest post a fost oferit noului mare principe maghiar. În 860-861, soldații maghiari i-au atacat pe misionarii creștini Chiril și Metodiu, care doreaus să îl întâlnească pe haganul hazarilor
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl slujește credincios pe Abu Muhammad timp de 7 ani, ca după moartea lui să fie numit ca locțiitor al acestuia. Moartea lui Abu Muhammad a însemnat sfârșitul unui lider ale cărui activități rămân înconjurate de mister. Spre finalul vieții, conducerea lui Abu Muhammad devenise una slăbită, lipsită de orice formă de organizare și marcată de o lipsă de
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
luna mai a anului 1812, prin Tratatul de Pace de la București, încheiat între ruși și turci, la finalul războiului din perioada 1806-1812, pierdem Basarabia în favoarea Rusiei. Pe atunci (1807-iulie 1812), Moldova era condusă de caimacanul Veniamin Costache (adică de un locțiitor al domnitorului). Cuza plătea tribut Turciei 914.000 lei În anul 1856, după războiul din Crimeea, marile puteri europene interesate de ieșirea la Marea Neagră decid retrocedarea regiunilor Cahul, Ismail și Bolgrad către Moldova și permit unirea Principatelor Române. Așa se
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]