547,468 matches
-
Dar nu s-a mirat cînd textele i-au apărut în Apostrof. Îl văd, fără efort, în toamna anului 2000, pe străzile luxoase din Neuilly, făcînd cumpărături cu mine. Îl văd într-un restaurant parizian, colț cu Café de Flore, luînd cina și enervîndu-se cumplit că nu poate tăia biftecul, apoi comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
câtă iarbă, unii înăuntru de spital, alții care tot vin și vin înspre celebrul Spital Militar din București. Ai fi tentat să crezi, că la Spitalul Militar de-aici s-ar trata chipurile numai cazonii. Nu-i așa. Civilii au luat cu asalt reduta așa-zis militară a sănătății naționale. Civilii nu au gamele și nici molitiere, au venit săracii din toate colțurile țării că au auzit ei că pe-aici sunt niște medici aflați într-o continuă campanie de strângere
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându-mă de scară, Dar casa dedesubt pierise Și-n urmă podul, ca o navă, Se desprindea înct de mine. Figurație își lua un aer degajat Și îmbrăcat la patru ace, Intra în sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Rămâne telefonul. Dar cum formezi un număr? Și de-ți răspunde-o voce Cum dibui ce să spui? Ce bine-ar fi spre seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare Suflând: te iau acasă... De mii de ani De mii de ani vâslesc S-ajung până la Tine, La început pescarii Credeau c-am să mă-ntorc Dar eu eram acasă Numai în larg de valuri. Apoi navigatorii Mi-au arătat pe hartă Că
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
în barca de hârtie Și pentru prima oară, Neîntrerupt de nimeni. M-avânt în infinit. Să fie oare semnul Că totuși Te-am găsit? Cuplu hamletian Citeam visând la replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
țară. După ce ocoleam marele cort al circului, ieșeam în bulevard și traversam spre restaurantul ŤDunăreať. într-o dimineață, la 8 fără 5, traversează dacă poți! Un milițian se plimba țanțoș în sus și în jos, obligîndu-i pe pietoni să o ia pe la Ťceasť ori, de nu, pe la Batiște. Dar eu nu mai aveam timp pentru asemenea ocoluri. Norocul mi-a surîs în ultima clipă: un grup de ofițeri sovietici a purces să traverseze dinspre ŤDunăreať spre Circ, fără a se sinchisi
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
refuze unui cetățean favoarea acordată trupelor de ocupație. Am ajuns la timp în sala de curs și, entuziast, le-am comunicat colegilor că am trecut strada cu ajutor sovietic." (Motanul încălțat)3) în amfiteatru, concentrat și sobru, Cazimir ascultă și ia notițe. O face cu o fidelitate năstrușnică și perfidă, înregistrînd de-a valma atît lucrurile cu miez, cît și prostiile debitate de la catedră. Nu le evidențiază nicicum pe acestea din urmă - nici prin "sic", nici prin ghilimele, nici prin semne
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
abia se trezesc, nu apucă să deschidă televizorul, activii, energicii, bugetarii sînt în drum spre serviciu, elevii conștiincioși sînt la ore, chiulangiii în locuri de ei știute, așa că e o minune că audiența emisiunii rămîne totuși, dacă e să ne luăm după ecouri, mare. Duminica, un bonus, la amiază, după Parte de carte. Fără îndoială că la 9 seara talentatul bookmaker ar fi incomparabil mai bine plasat. De-a lungul timpului omul care aduce cartea nu s-a transformat într-un
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
profesionist al televiziunii. Și-a păstrat bucuria cititului, iar asta nu se poate mima. Are umor de bună calitate și nici asta nu se poate mima. După cele cîteva minute savuroase de dialog cînd omul care îți aduce cartea își ia rămas bun, îți pare întotdeauna rău. Îți rămîne, însă, cadoul cu va urma.
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
Brumaru Cît nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
se cuvenea să fie în Castelul regal, ci într-o zonă care să nu confiște semnificațiile evenimentului - Tușnad. Și nu în 1949, 1950 sau 1951, ci în 1952. Imaginarul va confisca mereu amintirile lui Marin Preda, dacă e să ne luăm doar după confesiunile lui Sergiu Filerot (Reîntâlniri, Cartea Rom., 1985, pp.119-125). Dar prietenul mai mare? El ar fi putut fi Moraru, Novicov, Paul Georgescu, dar și Petru Dumitriu, și el în 1952 era în centrul evenimentelor politice, cu opțiuni
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
de la apariția Desfășurării întrebarea. Doctorul Sîrbu, prin intermediul se afirmă tezele Preda 1960 îi răspunde ("așa de crâncen" încât trebuie să ascultăm nu doar vocea, ci și ecourile ei interioare): Ideea că am fi putea orfelini e exclusă. Singura grijă care ia proporții mari în conștiința unui om este cum să nu se piardă pe sine.," Întrebarea va rămâne până la ultima carte, răspunsurile se vor schimba de la roman la roman. În deceniul dintre Ana Roșculeț și Risipitorii, Utopia începe să devină o
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
cal albastru de foc Fornăitor, hoinăritor, gata să te ducă acolo Unde vei ajunge totdeauna prea tîrziu, Și de fiecare dată dintr-o direcție greșită, Dintr-o dorință interpretată nepotrivit Cum ți-ai prelungi visul pînă ce trupul extenuat Ar lua forma cearșafului ud Și fantomatic ar da buzna în orașe interzise Ori ar escalada munți demult prefăcuți în cenușă Locuri pe care oamenii au obosit să le locuiască Și s-au urcat urlînd pe acoperișuri, au sucit gîtul păsărilor, Au
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
îmi pregătisem un întreg discurs introductiv mi-a pierit. - "Ce dorești dumneata?" mi s-a adreat stentorial Minulescu. - Aș fi vrut să vă cunosc și să stau de vorbă cu dumneavoastră, i-am răspuns cu un glas scăzut, simțindu-mă luat din scurt. - "Și despre ce să stai de vorbă cu mine?" - Despre poezia dumneavoastră!... - "Despre poezia mea?! Hm!... Și ce vrei de la mine? Ce să fac eu? Ce te-aștepți să-ți spun?... Eu n-am nimic de spus... Poezia
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
vrei o să fixăm într-o zi o întâlnire la o cafenea, de pildă la Capșa, sau oriunde vrei, știu și eu?..." Și dintr-odată, brusc: - "Da-n definitiv ce să-ți spun? Aaa, dac-ai fi reporter și mi-ai lua un interviu, da!... Dar așa, ce să-ți spun?... Ce-am eu din faptul că stau de vorbă cu dumneata? Am vreun interes, câștig ceva? Eu la vârsta dumitale nu stăteam de vorbă cu nimeni, pe vremea mea bătrânii nu
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
mai târziu - se întâmpla la cursuri sau conferințe, adesea, întocmai). Jocul lui Minulescu te intriga într-un fel cu totul aparte, greu de redat în cuvinte, pentru că auditivul și vizualul se întrepătrundeau, sublimându-se într-o ipostază prin excelență mimică. Luat pe neașteptate, sufereai un șoc; în același timp însă erai cucerit prin vivacitatea și cadența ritmică a ceea ce se petrecea pe scenă, aidoma unui straniu ritual magic. în fond, poetul se autorecita, oferindu-ți un spectacol eminamente teatral, cu o
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
venisem, ediția definitivă îngrijită de autor, publicată de Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", cu rugămintea de a-mi așterne un autograf. Nu-mi doream o dedicație personală și de altfel nici nu-mi rostisem numele, iar Minulescu, luat de șuvoiul vorbelor, nu m-a întrebat cum mă cheamă. I-am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
atât mai iute cu cât viața se află mai "în urma lui"... Zguduitor rămâne și gândul că Eurydice - ființa noastră - este aceea care ne scoate din ne-fire, iar Eul guvernat de voință, tocmai pentru că trăiește cu intensitate, inversează rolurile, o ia el înainte pentru a o scoate pe ea la lumină; în drum, credința în ființă slăbește, ea nu ne mai urmează poate... Împletirea cu mitul elin nu-l va fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
să ne pomenim cu cine știe ce pocinog și mai mare! "Norocul mă-ti!", mai scrâșni din dinți Oskar și hotărî să nu mai vorbească, până mâine, nici un cuvânt cu soția. Fără să se uite măcar la ea, cotrobăi în debara, își luă cleștele și o șurubelniță mare și curăță rama de bucățile de sticlă rămase. Apoi măsură și notă cifrele pe o bucată de hârtie, întrucât "caietul de serviciu", caietul unde obișnuia să însemne diferitele probleme casnice, parcă-l înghițise pământul. înainte de
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
colț din piața de pește. Numai că piața de pește fusese desființată de peste 30 de ani și în locul ei se afla acum luxosul sediu al Băncii Atlantida, atât de nepotrivit în mijlocul unui cartier muncitoresc. Omul mai scotoci o dată în debara, luă un pulovăr vechi și frecă bine geamul. Dar clădirea băncii tot acolo era. Atunci se îmbrăcă în liniște și coborî să vadă minunea. (Bineînțeles că ușa scârțâi și nevastă-sa simți nevoia să-l întrebe unde a pornit-o în
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
Altfel oamenii au spus că vor sparge reclama aceea. Că atâta bucurie are omul simplu: să se uite la televizor...) Reveni în coridor, privi în stradă și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu-i vorbea " și o duse să vadă minunea. Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii care se transmite prin aer de la mare distanță laurii celui învins pe care noii veniți nu-i râvnesc nimeni nu vrea să-mi ia nimic și totuși mă tem mă mai tem în final nici n-o să rămână decât această cunună cam neagră ăsta e el? o să se mire cineva în șoaptă întorcându-mi spatele pentru ultima oară
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]