6,058 matches
-
cu accent pe antepenultima silabă) arie, albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură, papură, daună, gaură, arbore, margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană, luceafăr, mioară, nepoată, vioară, cărare, căldare, văpaie, cetate, dreptate, cutare; anapeste (cu accent pe ultima silabă) aurar, armăsar, argintar, furnicar, împărat, turturea, guturai; (d) cuvinte formate din patru silabe lumânare, bunătate, sănătate, greutate, noutate, dimineață, căprioară; (e) cuvinte formate din cinci
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
filosofia și să-i caute nod în papură"; "Eminescu se îndepărtează pentru a lumina dorințele celei moarte"; În versurile "Ce-ți pasă ție chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul" poetul ne vorbește despre aspectul ființei cu care Luceafărul este în gagicăreală și ea îi spune că nu știe dacă va fi al ei sau va fi altul"; "Eminescu e trist pentru că nu a reușit să facă nimic în viața lui"; "Moș Dănilă își făcu rugăciunea către Dumnezeu după ce
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de-inteligente-multiple-in-operacalin-file-din-poveste-de-m-eminescu-p14145-t0?cat id=1 3. în cei peste 12 ani de experiență didactică am constatat că există pur și simplu conținuturi care nu pot fi transmise altfel decât prin lecții cu caracter interdisciplinar. Și exemplele sunt nenumărate în acest sens: de la Luceafărul eminescian și concepția filosofică a lui Schopenhauer privind opozițiile ireconciliabile între omul de geniu și omul comun, Eu nu strivesc corola de minuni și concepția blagiană despre cunoașterea paradisiacă și cea luciferică, despre criptic și fanic etc. expusă în eseurile
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
Elevii Liceului de Informatică ”Grigore Moisil” Iași, au realizat în cadrul unei discipline opționale integrată cu disciplina geografie, proiecte GIS cu sprijinul constant al specialiștilor RomTelecom Iași Ghid de utilități publice Palatul Culturii Iași Pașcani Ghid de utilități Copoul Cultural Teatrul “Luceafărul” Centru Istoric al Iașului Teatrul Național “Vasile Alescandri” Grădina Botanică Școala “EuroEd” Liceul de Informatică Factori de mediu în orașul Iași Rețeaua Școlară a orașului Iași ormații despre aceste proiecte se găsesc pe sit-ul Liceului de Informatică la adresa www
Sistem Geografic Informatic o oportunitate educaţională. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petronela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1428]
-
perpetuu - istoricitate și destin - vezi eseul filosofic Ființă și timp.) Am putea identifica avatarii conștiinței-de-sine în piesa Iona, temporalitatea personală, în Paraclisierul, iar istoricitatea și destinul, în Matca. Textul piesei Iona. Tragedie în patru tablouri a fost publicat în revista „Luceafărul”,1968, cunoscând un adevărat periplu prin cenzura comunistă, care a interzis reprezentația la Teatrul Mic din București după numai treisprezece spectacole. Scriitorul consemnează mai târziu: Critica vremii a identificat ca model artistic arhetipul biblic al lui Iona, fiul lui Amitai
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
excesele extatice ale dacului eminescian vorbesc despre existența revelată în neant, traversînd sunya budistă și vidul eckhartian. Nihilismul dacului se înrudește cu o apoteoză negativă care reprezintă o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja, în călătoria Luceafărului către originile universului, formula genezei adoptată de Eminescu este încărcată de negativitate și de contradicție latentă: „Nu e nimic și totuși e/O sete care-l soarbe...”), rugăciunea dacului se întoarce împotriva lui însuși (ca, de atîtea ori, cea a
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
inițiativă al revistei pentru liceeni scoasă de el („cu bani de la legionari“ a insinuat cineva, dar asta mie nu-mi spunea nimic, fiindcă noua mea existență mă rupsese cu desăvârșire de lumea frățiilor de cruce), revistă care s-a chemat Luceafărul și din care cred că n-a apărut decât un singur număr, complet lipsit de vreo coloratură politică, legionarii fiind sub interdicție, ba dimpotrivă, de un estetism semnificativ. Eu eram prezent cu un articol despre decorurile lui André Boll la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
publicistică își au rădăcinile într-o viziune particulară asupra existenței, care își pune amprenta asupra întregului scris eminescian. De aici pesimismul profund, care străbate întreaga creație a poetului, înregistrând forme distincte de manifestare: pe de o parte detașarea superioară a Luceafărului și conștiința neîmplinirii, de cealaltă parte, dezamăgirea jurnalistului față de actele prezentului și critica virulentă la adresa clasei politice. Exegeza publicisticii eminesciene a relevat de-a lungul timpului deschideri și limite care așteaptă încă soluții din partea interpreților. Asumarea creației eminesciene ca obiect
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-nțelegeți. Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi”. Din volumul «Lupta cu inerția - Confesiuni », 1958 Discuția cu tema „Nicolae Labiș și poezia tânără”, organizată de redacția revistei „Luceafărul” în decembrie 1965, unde printre invitați erau Ana Blandiana, Gheorghe Tomozei, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Mihai Negulescu și alții, a scos la iveală influența lui Nicolae Labiș asupra generației tinere. Cu această ocazie, Gheorghe Tomozei spunea: „Labiș este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
întrebare referitoare la sensul cuvântului este: ne referim sau nu la un concept când enunțăm expresia "acela decât care nu se poate gândi ceva mai mare"? Un răspuns în această discuție îl primim de la Gottlob Frege. Dacă luăm două propoziții: "Luceafărul de dimineață este Venus" și "Luceafărul de dimineață este o planetă", în primul caz se afirmă un obiect despre un alt obiect, iar în al doilea caz avem de a face cu un concept care se afirmă despre un obiect
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ne referim sau nu la un concept când enunțăm expresia "acela decât care nu se poate gândi ceva mai mare"? Un răspuns în această discuție îl primim de la Gottlob Frege. Dacă luăm două propoziții: "Luceafărul de dimineață este Venus" și "Luceafărul de dimineață este o planetă", în primul caz se afirmă un obiect despre un alt obiect, iar în al doilea caz avem de a face cu un concept care se afirmă despre un obiect 66. Plecând de aici și notând
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o poartă de ieșire din sfera conceptelor în sfera realității. Mai degrabă ar trebui să tragem concluzia că Sfântul Anselm ar fi considerat construcția "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput", la fel ca în propoziția "Luceafărul de dimineață este planeta Venus". Deși nesocotitul neagă existența lui Dumnezeu, atunci când a negat acest lucru a construit un concept, ce se găsește în intelectul său. El corespunde cu Q, deși are forma unui "Q înțeles", fiindcă a gândi înseamnă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este folosit în calitate de copulă, în calitate de simplu semn verbal al enunțării. Atunci când spunem că un lucru este Alexandru cel Mare sau planeta Venus este apare folosit la fel ca semnul egalității în aritmetică pentru a exprima o ecuație. În binecunoscuta propoziție "luceafărul de dimineață este Venus" Frege identifică două nume proprii (Luceafărul de dimineață Venus) pentru același obiect. Într-o altă propoziție "luceafărul de dimineață este o planetă" se poate identifica un nume propriu (Luceafărul de dimineață) și un nume de concept
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Atunci când spunem că un lucru este Alexandru cel Mare sau planeta Venus este apare folosit la fel ca semnul egalității în aritmetică pentru a exprima o ecuație. În binecunoscuta propoziție "luceafărul de dimineață este Venus" Frege identifică două nume proprii (Luceafărul de dimineață Venus) pentru același obiect. Într-o altă propoziție "luceafărul de dimineață este o planetă" se poate identifica un nume propriu (Luceafărul de dimineață) și un nume de concept (Planetă). Din punct de vedere lingvistic diferența poate părea nesemnificativă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Venus este apare folosit la fel ca semnul egalității în aritmetică pentru a exprima o ecuație. În binecunoscuta propoziție "luceafărul de dimineață este Venus" Frege identifică două nume proprii (Luceafărul de dimineață Venus) pentru același obiect. Într-o altă propoziție "luceafărul de dimineață este o planetă" se poate identifica un nume propriu (Luceafărul de dimineață) și un nume de concept (Planetă). Din punct de vedere lingvistic diferența poate părea nesemnificativă, dar ea este de fapt cu totul alta. Cuvântul "Venus" poate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a exprima o ecuație. În binecunoscuta propoziție "luceafărul de dimineață este Venus" Frege identifică două nume proprii (Luceafărul de dimineață Venus) pentru același obiect. Într-o altă propoziție "luceafărul de dimineață este o planetă" se poate identifica un nume propriu (Luceafărul de dimineață) și un nume de concept (Planetă). Din punct de vedere lingvistic diferența poate părea nesemnificativă, dar ea este de fapt cu totul alta. Cuvântul "Venus" poate fi o parte a unui predicat, dar nu poate fi niciodată un
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
1. De când Domnul s-a născut* Și pământul l-a făcut 2. Și cerul l-a ridicat În patru stâlpi l-a râzimat. 3. În patru stâlpi de argint Și frumos l-a 'mpodobit. 4. Tot cu stele marunțele, Cu luceferi printre ele. 5. Si cu luna cu lumină, Soarele cu razele. 6. Dar soarele unde raza? Raze, Doamne, unde raza. 7. Raze 'n varful munților, La fantana sfinților. 8. La doi brazi îmbinărați Și 'n tulpini întulpinați. 9. La tulpină
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Și v-aduc un Dumenezeu Să vă mântuie de rău; Un Dumnezeu nou născut Cu flori de crin învăscut. Dumnezeu adevărat, Soare-n raze luminat. Sculați, sculați, boieri mari. Sculați, voi, români plugari. Că pe cer s-a arătat Un luceafăr de-mpărat Stea comată, strălucită, Pentru fericiri menită. Iată lumea că-nflorește, Cânt prin luncă turturele La fereastră rândunele. Și-un porumb frumos, leit Dinspre apus a venit, Floare dalbă a adus, Și la căpătâi s-a pus. El vă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
astfel nu ele mi-o comunică mie, ci eu le-o proiectez ca și naturii? în cazul acesta opera de artă n-ar avea nici o calitate proprie, prin care să-mi impună admirația și eu aș putea trece indiferent pe lângă Luceafărul lui Eminescu, proiectându-mi în schimb preferința estetică asupra unei versificații stupide. Dar tot estetica modernă susține că opera de artă este expresia unei personalități creatoare și e înzestrată cu puterea de a ni se comunica. În cazul acesta, dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neutră, a ființelor din paradis. În enigma zâmbetului său e distanța nemăsurată ce ne desparte de această lume. Același sentiment al distanței spirituale se adâncește cu proporții nesfârșite în acea capodoperă prin care culminează poesia lui Eminescu și care e Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de care apar în paralelă lumea frumuseții impasibile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nemuritoare și lumea vremelniciei și a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința Luceafărului de a se coborî din nemurire în pasiunea arzătoare și în dragostea eroinei pentru el. Jocul acesta se petrece pe limita dintre cele două lumi, fără putință de trecere dintruna în cealaltă. Eroina e o muritoare și dragostea ei e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se petrece pe limita dintre cele două lumi, fără putință de trecere dintruna în cealaltă. Eroina e o muritoare și dragostea ei e după modul omenesc. Sunt două înclinări fundamentale în sufletul ei: una e iubirea de frumusețe cerească a Luceafărului; cealaltă dragostea pământească pentru Cătălin, cu a cărui pasiune ființa ei se împlinește în cadrele morții. Dacă la începutul poemei ea pare îndrăgostită real de Luceafăr, sfârșitul ne lămurește că nu e vorba de pasiunea omenească, pe care o împărtășește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Sunt două înclinări fundamentale în sufletul ei: una e iubirea de frumusețe cerească a Luceafărului; cealaltă dragostea pământească pentru Cătălin, cu a cărui pasiune ființa ei se împlinește în cadrele morții. Dacă la începutul poemei ea pare îndrăgostită real de Luceafăr, sfârșitul ne lămurește că nu e vorba de pasiunea omenească, pe care o împărtășește cu Cătălin, ci iubirea de Luceafăr e iubirea de lumina și de frumusețea înălțimii de dincolo de lumea noastră, iubirea sau aspirația care persistă în noi oricât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu a cărui pasiune ființa ei se împlinește în cadrele morții. Dacă la începutul poemei ea pare îndrăgostită real de Luceafăr, sfârșitul ne lămurește că nu e vorba de pasiunea omenească, pe care o împărtășește cu Cătălin, ci iubirea de Luceafăr e iubirea de lumina și de frumusețea înălțimii de dincolo de lumea noastră, iubirea sau aspirația care persistă în noi oricât am fi de robiți de celelalte chemări pământești. Aceasta se vede limpede atât din singurătatea de la început a eroinei cât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pasiunea pământească, fiindcă ea e o muritoare și trăiește sub legea binelui și a răului, a vieții și a morții. Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Ar trebui să spunem mai degrabă că Luceafărul din cer înțelege greșit invocarea ei, pe care o ia drept o îndrăgostire erotică. El bănuiește parcă acest fel de pasiune, dar nu se simte identic cu ea fiindcă e nemuritor și nu s-a născut „din păcat”. În concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]