5,756 matches
-
autocompătimire, a cedat în fine și i-a mărturisit totul lui Bette. O nouă greșeală, un nou pas eronat dintr-un șir lung de poticneli și aprecieri nefericite. Pentru prima dată în toți anii de când o cunoștea, Bette a lăsat mânia să se dezlănțuie asupra lui într-o tiradă de invective printre care cuvinte precum bolnav, lacom, scârbos și pervers. Și-a cerut iertare imediat, dar răul fusese făcut și, deși ea i-a angajat unul dintre cei mai buni avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe care prefer să-l numesc Belea, această făptură de coșmar care a ieșit din adâncimile necunoscutului, se dădea drept comisionar U.P.S. și avea un trup musculos, cu un tonus bun, și o expresie mânioasă în ochi. Nu, cuvântul „mânie“ nu exprimă exact ce am văzut pe chipul acela. „Furie“ ar fi mai aproape, sau poate „turbare“, ori chiar „demență criminală“. Indiferent ce-ar fi fost, când a intrat ca un uragan în restaurant și l-a întrebat pe Dimitrios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți ai sorții, care se împerechează pe apucate printre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nimic. Unde-i jucăria pe care ți-a dat-o, vreau s-o văd! — Acasă, spuse Nicu, abținându-se să ducă mâna la buzunar. Dădu din umeri a regret, ca să-și întărească spusele. Costache se întrebă tare și cu bruscă mânie ce fel de subalterni are și cum făcuseră percheziția străinului. Cine știe ce le mai scăpase, până și cutia-safe dispăruse. Nicu îl lăsă să se descarce, era obișnuit cu nervii, de la maică-sa, dar reținu noutățile. — Desenează-mi aici ce ți-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duelului. Să nu-mi spui că dumneata vrei să trăiești într-o lume în care oricine te poate batjocori cum poftește și n ai nici măcar o armă cu care să-ți aperi onoarea, spuse Pavel cu vocea aproape tremurată de mânie. E posibil ca-ntr-un viitor la care acum unii dintre noi se gândesc să se ajungă la o asemenea absurditate, dar azi, cel puțin, dacă n-avem alte avantaje, măcar îl avem pe cel al onoarei. Atmosfera devenise foarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o întrebă cu ton neutru cum se simte cu migrenele, o rugă să-i lase să discute, sunt chestiuni care n-o privesc și nu pot decât s-o plictisească. Mânia apăru din nou pe fața doamnei, iar lui Costache îi fu teamă de-o scenă. Nimic nu-l deranja mai mult decât să fie obligat de împrejurări să asiste la certuri conjugale. Din fericire, doamna se retrase jignită, fără să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nobil, acea carne palpitândă a isbutit să scape de traficul lor infam și dânșii nu pot să ierte un așa act de independență, răsvrătirea unei naturi sincere și oneste. Citesc și răscitesc scrisoarea ta și turbez de rușine și de mânie la singura idee că tu poți fi fiica lor. Tu nu meriți să mai stai un minut alăturea cu astfel de oameni, de aceea te rog să părăsești îndată acel loc oribil și să vii la mine. Mă voi aranja
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
voluptatea gestului. Unii nu pot justifica primul milion. Alții - nici următoarele miliarde. Sper că nu se va legifera și pedofilia. Când observ aceleași păcate și la alții, am iluzia că ale mele s - au prescris. Lenea e bună doar la mânie. Cei care se cațără pe scara socială vor să pară că doar urcă. Poeții nu sunt ținuți în cantonamente. Deși nu s - ar putea spune că sunt mai cuminți decât sportivii. Minciuna pare înscrisă în codul genetic al omului. Discursurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pumnul ridicat deasupra capetelor tuturor de un personaj atât de important, a tăiat din start orice dorință de a glumi. Pe tot parcursul drumului, de strigat nu a strigat nici o lozincă însă, odată ajuns, a aruncat în apropierea Ambasadei cu mânie și sete chiar cu un sentiment de satisfacție, s-ar putea spune, cu aceeași satisfacție pe care o au acești copii nenorociți, care aruncă în tren cu pietre. De ce or fi ei așa de îndârjiți împotriva trenului? Probabil, cei din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și matahala, din carne și oase, căzu înfrântă. Un răget asurzitor, nebun și turbat de mânie și durere, ce băga groaza în tot ce era viu, străbătu câmpia de la un cap la altul, în timp ce ceata de vânători cu sulițele ridicate în aer striga într-un singur glas, din toți rărunchii: "bida-ruuu!", "bida-ruuu!" Auzind răgetul de moarte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
multe vieți, în special din rândul copiilor, al bătrânilor, în general, din rândul celor slabi sau fără adăpost trainic și călduros; cu gerul cumplit; cu perioadele lungi de foame și de lipsă a vânatului, toate cauzate, în primul rând, de mânia zeilor cărora nu li s-au adus jertfele necesare, cu toate că, un eschimos niciodată nu se teme de moarte. El este convins că moarte nu există și că adevărata fericire începe în momentul trecerii în rândul spiritelor, al reîncarnării propriu-zise. Cu ajutorul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl privea mirată, ca și cum în momentul acela, cineva ar fi trezit-o din somn. Părerea mea e să amâni căsătoria până termină și ea liceul! În momentul când a pronunțat cuvântul ea, o privise în ochi. Se făcuse roșie de mânie. Același sfat i l-am dat și eu! interveni mama lui puțin contrariată însă entuziasmată! Să aibă timp să se cunoască mai bine! În primul moment, Mișu a privit refuzul ca pe o glumă. Când se convinse că nimeni nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cununia noastră! De ce? Cu doi ani în urmă ai cerut-o în căsătorie și te-a refuzat categoric! În timp ce Bidaru, rămas fără replică, și-a dat seama că orice ar spune, tot nu va fi crezut, soția lui, tremurând de mânie, roșie ca racul, făcu stânga-mprejur și se trezi în curte. Totuși, până la poartă au fost conduși de mama lui Mișu care, cuprinsă de îndoieli, nu reuși să rostească decât o propoziție: Nu știu, până la urmă, ce va ieși din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
colții brodați de de ea cu migală ai cămășii ei albe, nu zice nimica, doar, cu privirea o îndeamnă la vorbă. Tânăra femeie oftează, își netezește fusta cu palma, ușurel, și te privește cu ochi senini. - Mama o murit cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne-su, îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț, nu mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se încleștară de două ori, ca fălcile Anuca, fata pădurarului unei capcane de oțel. Stăpânit de patima oarbă de a sfâșia... răsuci capul brusc și-l înșfăcă de beregată sa-l doboare. Apoi, mârâi și-și arătă colții plini de mânie și răutate, punând pe fugă întreaga haită. În ochii lui era oglindită și strălucirea sufletului său. „Ucide sau vei fi ucis; sfâșie sau vei fi sfâșiat“, asta era legea; și el se supunea acestor porunci transmise din timpuri străbune, așa cum
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de om stătut pentru o fată prea tânără și prea frumoasă; el înțelegea că în inima inimii lui arde un chin și o întrebare, și a înțeles ca vorba lui trebuie să-i stingă focul de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zbor, cu o iuțeală de pisică, holbându-se în ea. - Ei, hai, zî-i... da‟ vez‟ să nu zâci vreo prostie! zise el amenințând-o cu degetul. Atât a așteptat oacheșa, și începu a turui din gură.. - Ești iute la mânie, flăcăule... șî hotărăști necujătat... da‟ pe urmă‟ți pare rău... Ești bun la sufletu, și uiți răpidi mânia“! - Lasă, lasă prostiile iestea... că le știu, ești o șarlatancă. - Ho, bată-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zâci vreo prostie! zise el amenințând-o cu degetul. Atât a așteptat oacheșa, și începu a turui din gură.. - Ești iute la mânie, flăcăule... șî hotărăști necujătat... da‟ pe urmă‟ți pare rău... Ești bun la sufletu, și uiți răpidi mânia“! - Lasă, lasă prostiile iestea... că le știu, ești o șarlatancă. - Ho, bată-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu-l cu ochi vicleni, arătându-și dinții ca de iapă. - Hai, hai... pleacă‟n colo!.... și o împinse
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
decât dispreț față de dânsa. Dar de unde provenea acel dispreț? Pentru că trăia în pădure!? Pentru că era o singuratică!? Nu era pentru prima oară, că-și punea asemenea întrebări. Cu toate astea era blândă și răbdătoare și niciodată nu dădea semne de mânie sau de ură împotriva lor. Ea nu căuta, decât un zâmbet din partea lor, sau, orice altă dovadă de bunătate ca ea să nu se mai simtă o străină în mijlocul străinilor, ca să se simtă o fiică a pământului, acela și a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am încercat măcar, am pornit cu tot avântul și cu toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și a mă realiza cât mai bine, spre a arăta cu câtă putere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]