6,722 matches
-
eu Îi sărutai mîna, și deodată spuse: „De-ar fi aici și mătușa ta sau de-am fi acasă la ea să ne facă plăcinte, - mi-e dor să mîncăm iar Împreună”, și, ca prin minune, ne trezirăm În casa mătușii mele, ea trăia, mă miram cum de trăia, ca În vremea cînd eram elev În penultima clasă de liceu, ne conduse În bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker În sufragerie. A doua zi dimineața cînd mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
auzit odată pe o rudă a dumneavoastră, un om serios, spunînd că orînduirea de dincolo e cea mai dreaptă din lume, fără inegalități sociale, fără bogați și săraci, și că acum și-a schimbat părerea. E vorba de soțul unei mătuși dinspre tată, pe nume Terturian. Adevărat. Numai că el spunea asta prin 1938-’39. Citise niște cărți, În cărți toate-s frumoase; și-a schimbat părerea. Una e-n cărți și alta În realitate, Îi spunea tatii acum un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și la ea. Eram În vară, În plină bucurie a naturii, iar În ce o privea se afla la sfîrșitul anului școlar: Începutul vacanței. - Nu ne-am mai văzut de mult; din iarnă, Începui vorbirea. - Eu am mai trecut pe la mătușa, de mai multe ori, dar de, judecătorii nu stau acasă, sînt ocupați: ședințe, procese, nu ca noi muritorii de rînd, răspunse rîzÎnd, cu dinții descoperiți În străluciri de sidef. - Așa e! Eram s-o iau de braț, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Procopie. Magazinul i l-au desființat acum vreo trei ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, În casa mătușii dumneavoastră, În Ajunul de Crăciun cînd ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra În fabrică - la asta, ca argument, faptul că „vorbește și acum despre frumoasele vremuri trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dulce căldură, mîngîietoare; doamna Pavel, În sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mîncîndu-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava În anul Începutului de război, În bucătăria mătușii mele, chiar pe bulevardul acesta mic, eu elev de liceu (extraordinară coincidență pe care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află grădina publică unde am cunoscut-o pe Keti... Cum trec anii, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
curiozitatea de a-i vedea chipul, de a mă uita În ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, Însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai tîrziu, ciudate Întîmplări ale vieții, În chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, Întotdeauna necunoscute. Trufia În care se Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încrustat peste trei zile prin Îngrijirea doamnei Pavel și a Margăi Popescu. De la cimitir venirăm cu toți acasă Însoțind-o pe doamna Pavel, și după terminarea pomenirii, tîrziu, era de acum Întuneric, fiecare plecă afară de Marga Popescu care dormi cu mătușa timp de două săptămîni, pînă cînd aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel Începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, În afară de testamentul de mînă prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rîndul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, În afară de testamentul de mînă prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rîndul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
scrisoarea asta imediat v-aș fi anunțat de deces ca să veniți la Înmormîntare dacă doreați, dar nici nu m-am gîndit la dumneavoastră; de atunci nu v-am mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf În beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
celui din 1945... CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încîntată doamna Pavel Îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea la rîndu-i să le transmită mai departe, căci În zilele ce urmară, făcu ce făcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
femei vîrstnice, într-o casă în care bărbatul a lăsat umbre care se aștern indescifrabil pe obiectele pe care le-a atins. Poți privi chipul de o frumusețe stinsă al Rosei Elena Carvaial și te poți imagina în lumea de mătuși silențios-funerare din povestirile lui Fuentes. Yulena păstrează tonul testimonial al persoanelor intervievate alternînd însă într-un dozaj armonios plimbarea prin pădurea de simboluri, prin casa-pinacotecă, în poveste, cu tablouri, muzică și poezie, care recompun de o manieră arcimboldescă chipul misteriosului
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
prin elementele sonore ale unui cuvânt, anumite sunete din natură și creează armonie imitativă. Exemplu: "Și pornind eu cu demâncarea, numai ce aud cântând: - Pu-pu- pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” ( I. Creangă- Amintiri din copilărie) " Iar din plosca ei de giușă De mătușă Un tăios, un aspru :hârrși...” ( I.Barbu- După melci) Oximoronul este figura de stil care constă în asocierea neașteptată a doi termeni contradictorii sau cu semnificații opuse, cu scopul obținerii unor efecte expresive surprinzătoare. Exemplu: "De la holdele din Bărăgan Cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Ea stătea ca de obicei în pat, cu fundul spre ușă, ca un semn de dispreț pentru cel care ar fi intrat peste ea și cel care putea intra eram numai eu... În clipa aceea mi-am adus aminte cum mătușă-mea, la țară, unde îmi petreceam vacanțele, punea mâna pe-un retevei și îl arunca furioasă în câinele care dormea în mijlocul bătăturii cu spatele la casă... ("Așadar totuși ți-ai dat seama ce-ar fi trebuit să faci!") Am apucat-o de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și mintea îi bâzâia, ca un motor care fusese uitat la relanti în mijlocul drumului, în timp ce șoferul dispăruse în mă-sa, nu se știe unde. "Ascultă, Ioane, îi spusei, tu vorbești ca și când capul tău a mai fost la un cur de mătușă." El se gândi o clipă: ,; Păi a mai fost, zise, în timp ce tu îl studiai liniștit pe Hegel, mătușa asta mă croia cu gârbaciul, să spun care sânt legăturile mele superioare, dar și cele inferioare. Mătușă a dracului! Dar și eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă-sa, nu se știe unde. "Ascultă, Ioane, îi spusei, tu vorbești ca și când capul tău a mai fost la un cur de mătușă." El se gândi o clipă: ,; Păi a mai fost, zise, în timp ce tu îl studiai liniștit pe Hegel, mătușa asta mă croia cu gârbaciul, să spun care sânt legăturile mele superioare, dar și cele inferioare. Mătușă a dracului! Dar și eu, copil încăpățînat: deși îmi arătase probele, confruntîndu-mă cu legătura mea superioară, care ori căzuse ori trădase (n-o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost la un cur de mătușă." El se gândi o clipă: ,; Păi a mai fost, zise, în timp ce tu îl studiai liniștit pe Hegel, mătușa asta mă croia cu gârbaciul, să spun care sânt legăturile mele superioare, dar și cele inferioare. Mătușă a dracului! Dar și eu, copil încăpățînat: deși îmi arătase probele, confruntîndu-mă cu legătura mea superioară, care ori căzuse ori trădase (n-o să aflu asta niciodată fiindcă această legătură a dispărut și nimeni nu poate sau nu vrea să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a altuia, care nu-și punea el problema ce-o să fie si cum o să fie. Am fost rulat, am aflat după 23 August, că ăștia doi erau prieteni. N-a trebuit să depun cu mărturie împotriva lor, au depus alții... Mătușile, le-a venit și lor rândul s-o încaseze..." Mă uitam la el: totuși scăpase teafăr, și nu era prea voinic, gând absurd, ca și când ar fi trebuit, ca să-l cred, să arate mutilat. "Ioane, zic, ași fi studiat mai puțin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altă zi trecea pe drum prin fața Liceului Andrei Șaguna un maior în mașină. Și ce i se pare lui că vede el pe treptele liceului, o bătrână, și-i zice șoferului, ia oprește! Se dă jos, se uită, tu ești, mătușă? zice. Eu sânt maică! Da' ce cauți aici? Păi, maică, zice bătrâna (care era sora mamei acestui maior), m-am dus până la farmacie și am luat un medicament și m-au apucat amețelile și m-am așezat nițel aici să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândit o viață întreagă! Când mor, oamenii iartă pe toată lumea. Asta n-o să mă ierte nici în clipa când o s-o ia Dumnezeu."'' " Nu vorbi așa, îi spusei posomorât. Știi bine că ești vinovat !" "Eu? De ce?!" "Ai înșelat-o cu mătușa Cecilia! Și nici măcar nu v-ați ferit. Vă sărutați sub ochii ei." "Cum, se indignă el, dar era soră-sa, cum puteam eu s-o împiedic să-mi sară de gât ca o smintită? Când mi-am dat seama i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă pe cale să se stingă a unei femei. "Da." "Vă urez la mulți ani!" Dar cine e acolo?" zisei, nici mirat, dar nici nepăsător. (Îmi amintii în clipa aceea că azi era ziua mea de naștere, pesemne vreo rudă, vreo mătușă sau verișoară, se gândise la mine să-mi ureze la mulți ani, deși niciodată...) "...Știți, continuă vocea, am reușit să obțin o repartiție la mare. Peste o săptămână mă întorc..." " Da' cine e?" repetai, de astă dată curios, mai ales
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altele, fără îndoială. Îmi pare rău. (Îi înmână documentele, apoi îi studie expresia în timp ce ea le parcurgea.) Dar poate că mă repet. Ripley studia o imagine holografică. O femeie plinuță și cam palidă, în etate de șaizeci de ani. Arhetipul mătușii Domnului Oricare. Trăsăturile ei nu spuneau nimic, nu aveau nimic familiar. Nu izbutea să stabilească o legătură între această bătrână și fetița pe care o lăsase pe Pământ. ― Amy, murmură ea. Burke mai avea două documente, pe care le citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tenișii chinezești (albi, cu talpa verde, optimistă, făcuți să dureze o viață) și „pâslarii“ (niște papuci maro-cadrilați în formă de gheată, închiși cu capse negre de plastic; purta și bunicu’ Vitalian o pereche). Se pierduseră pe drum „sufertașele“ (întrebați-vă mătușile ce înseamnă) și „friganelele“ (o invenție culinară ceaușistă: felii groase de pâine înmuiate-n lapte și puse la prăjit); la fel, vinul „16 Țâțe“ (un Jidvei alb, cu opt țărănci dansând pe etichetă), jumările (să ne spună istoricii ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simplu nu ne pricepeam noi să urmărim ce trebuie; enigma rămânea totală, la fel ca mirarea noastră. Lumea copilăriei mele nu conținea fete. Nu pentru că n-ar fi existat, ci pentru că nu le observam. Experimentele se desfășurau pe mame și mătuși, pe „bunătățile“ de la „Șlagăre pentru toți“ sau pe câte-o biată vânzătoare trecută de vârsta primelor descoperiri. Folclorul local avusese grijă să consacre ierarhiile și prioritățile. Mamele beneficiau de-atenție totală și necondiționată, apoi veneau surorile, mătușile și bunicile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]