5,303 matches
-
vorbi. Îi descopeream feluri de a se manifesta pe care nu le vedeam la alți bărbați”. Iată deci cel mai important farmec al acestui bărbat seducător! Vă dați desigur seama că În plin secol al conveniențelor și În inima de marmură a prințesei nu putea exista ceea ce secolul următor a numit coup de foudre. Nu existau fiori și nici magnetismul privirii nu era cunoscut Încă. Lauzun cucerea tot mai adânc atenția acestei femei plictisite căreia i se părea, poate fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
semnalează la indivizi temperamentul artistic subtil, iar la națiuni s-ar putea spune că denotă moliciunea, dacă nu chiar decadența morală. Asemeni lui Baudelaire, Îi plăceau enorm pisicile, iar ca și Gautier 3, era fascinat de acel „dulce monstru de marmură”, de ambele sexe, pe care Încă Îl mai putem vedea la Florența și În Louvre. Desigur, În descrierile și sugestiile lui pentru decorație există multe lucruri ce dovedesc că nu s-a eliberat complet de gustul fals al epocii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cantley fusese actor aproape toată viața și avea o voce ascuțită ca un diamant; ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și o cadă cu hidromasaj. —Drăguț, zisei eu, în timp ce Sally încuie ușa în urma noastră, m-ai adus aici să-l văd pe prietenul tău. Dl Jacuzzi. Sally scoase un pachețel de hârtie din buzunar și-l puse pe raftul de marmură de lângă chiuvetă. — Dl Charles Jacuzzi, m-am corectat. Tare, Sally. Sally radia. —Am un gram și pentru Hugo. M-a rugat să-i fac rost. Dar acum tragem din a mea. Cu siguranță, zisei eu. *** Zece minute mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strecurase ușurel afară din odaia ei că să vadă musafirii și să-i asculte ce spun. Atât de mare îi era emoția, încât până și cel mai mic amănunt i se întipărise în minte. Adunați în patio, în jurul fântânii din marmură albă cizelată, a cărei apă răcorea atmosfera atât prin zgomotul făcut, cât și prin miile de picături pe care le împrăștia, musafirii mâncau cu atât mai mare poftă cu cât erau deja în primele zile ale ramadanului și își întrerupeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice, fără a întrerupe totuși predica și fără măcar a-și trage sufletul: — Când în propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
modeste decât cultura mătăsii; măcar nu-l puneau pe tata în slujba unui bandit precum Zeruali. De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumpărau sumedenie de asemenea cărți și că era vorba de un negoț extrem de profitabil. Cum ne opriserăm pentru a înnopta în acea localitate, l-am însoțit pe genovez la o cină oferită de furnizorul său. Locuința era bine construită, cu marmură și majolică, având pereții îmbrăcați în țesături din lână fină, iar podelele acoperite cu covoare tot din lână, plăcut colorate. Toți musafirii păreau a fi oameni prosperi, astfel că nu m-am putut împiedica să-i pun gazdei noastre, exprimându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că funcționarii otomani se ocupau cu întocmirea de liste nominale ale tuturor maghrebinilor și ale tuturor evreilor din oraș în vederea trimiterii în surghiun. Hotărârea mea era luată. Făgăduindu-mi să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
beau, sub o boltă din preajma Kaabei, apa binecuvântată de la Zam-Zam. Apoi, băgând de seamă că ușa Kaabei tocmai fusese deschisă de către vreun oaspete de soi, m-am grăbit să intru, cât să rostesc o rugăciune. Era podită cu lespezi din marmură albă cu vinișoare roșii și albastre, iar pereții erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi, pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brațele și le trecu pe după umerii lui, până când el, încă înțepenit și nemișcat, fu cuprins în îmbrățișarea ei. Îl ținu așa un minut, apoi încă unul și încă unul, bătăile inimii ei domolindu-se treptat, în timp ce el rămânea neclintit ca marmura. În cele din urmă, îl convinse să se așeze, repetându-i că suferise un șoc teribil, că trebuia să-și acorde timpul necesar ca să accepte cele întâmplate și că abia după aceea putea gândi limpede. Știa că nu o ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și copacii pitici și cărămizile minuscule din fiecare zid. Orașul avea grădini, turnuri, chiar și un coloseum. Maggie era confuză: să fie oare o copie a Romei antice? Dar ce era structura aceea care le domina pe toate celelalte, din marmură solidă și de trei ori mai mare decât orice altă clădire, cu intrarea încadrată de patru coloane corintice, fiecare aurită la capătul de sus, ducând către un acoperiș care părea să arunce văpăi datorită metalului său prețios? O clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu departe de unul din capetele acestui divan, unde un ghiveci mare cu o tufă de hortensii, cu flori bleu și câteva verzui, ascundea pe jumătate, Într-un colț al camerei, piedestalul unui bust de marmură al Dianei. Pe peretele de care era lipit divanul, o altă etapă a istoriei era marcată de o gravură cenușie cu ramă de ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își răspândeau deja licărul lunar. Pe tavan se mișcau umbre transparente. În tăcerea aceea, zgomotul sec produs de căderea unei petale de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Bavaria, când tocmai mă pregăteam să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe bătrânul și impunătorul Muromțev (care, cu patru ani În urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țineau deseori la noi acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-un sunet specific care se auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rege decât „Cântarea României“ și „Daciada“... Am mers totuși cu ea până în holul Facultății. I-am spus să intre în amfiteatru și să-mi țină un loc lângă ea. Aveam să vin și eu. M-am așezat pe banca de marmură de lângă bustul lui Eminescu, neștiind încă ce să fac. Trebuia să hotărăsc, dar nu știam ce anume. Era mai mult spaima de ceea ce avea să urmeze dacă acceptam să intru și acum în plasa întinsă de ei. Știam că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a unui spațiu pe care urmează să le iei în stăpânire. Așa cum fac adeseori, în astfel de așteptări, iau dicționarul latin și-l deschid la întâmplare. Cuvintele reci mi se par, cu o muzică a lor interioară severă, lespezi de marmură albă, strălucitoare, peste morminte de înțelesuri. Mă fascinează pierderea aceasta în cuvintele dicționarului latin. Sintagme Moarte, reale în perfecțiunea construcției lor, îmi excită imaginația, îmi stârnesc amintirile, îmi fac sufletul să vibreze ca ramurile unui copac stârnit de boarea venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]