8,009 matches
-
erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la sensibilitatea decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică și o rezultantă estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Judith -, construită pe baza relației dintre Salomeea și Sfântul Ioan și, în paralel, de cea a relației virtual incestuoase dintre Salomeea și Irod, și real incestuoase, dintre Irod și Herodiada. Nicolae Vermont atacă încă odată tema femeii fatale sub masca aceluiași personaj fascinant, Salomeea, expunând un alt tablou cu acest titlu, în 1913, la a XII-a expoziție a Societății "Tinerimea Artistică". T.A Teodoru, care semnează "Cronica artistică" în Ilustrațiunea Română, subliniază efectul climactic pe care-l regizează pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu chipul emaciat al sfântului. Chipul ei, văzut în profil, se delimitează printr-o linie de masa neagră a părului, gâtul apare ca imposibil de lung, asemeni lujerului unei plante, în genul gâturilor longiline pe care se înalță chipurile de mască cu expresii extatice ale Himerelor lui Paciurea. Tratarea are ceva similar hieratismului obținut printr-o intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de puternică, ce a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomeea (Pastel pe carton) (vezi planșa 4). Și aici putem discerne o manieră bizantină de a trata capul Sfântului Ioan. Trăsăturile sale par și mai difuze, se dizolvă într-o masă neclară, din acest cap nu a rămas decât o mască, el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eliminând latura de senzualitate morbidă sau de perversitate proprie personajului tratat conform esteticii decadente. Asemeni unei țărănci care-și bocește soțul sau copilul mort, Salomeea se apleacă asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism, în cheia iconografiei bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare admirație. Cecilia Cuțescu-Storck a utilizat culori foarte vii, pastelate, cămașa Salomeei are albul cămășilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex, un mic cap de mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă în discuție fragilitatea vieții și redimensionarea tuturor actelor umane la etalonul pe care-l reprezintă moartea și judecata de apoi. Compoziția lui Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interiorul fiind menit să sublinieze traseul inițiatic și caracterul sacerdotal al obiectului de artă transformat în obiect de cult. O candelă roșie stă permanent aprinsă, așa cum niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca lui Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
candelă roșie stă permanent aprinsă, așa cum niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca lui Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin Chesaru, N. Davidescu sau Cora Irineu. "Pe pereții salonului acoperiți cu tapet (alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente, plante decorative uscate, legate mănunchi. Pe o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noroase, schițau pentru orice alt neprevenit simple figurații confuze, ermetice. Văzându-l cuprins de incertitudini, poate și de perplexitate, maestrul îl întreba atunci cu politețe: "Știi ce e? ?! E Thalassa arzând la marginea mării"573. Fumigațiile și encomionul nu lipsesc, masca în ghips a lui Dante este acompaniată gemelar de bustul în bronz al poetului, opera lui F. Storck. De efect considerabil este însă tronul, piesa principală de mobilier, care servește ceremonialului poetic. Tronul fusese făcut după indicațiile poetului ca și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
circ. Imaginea somptuoară a locurilor de perdiție ca substitute ale infernului reprezintă, în același timp, un plasament modern al mondenității a cărei savoare se întreține din aerul de damnare luxoasă. În Carnavalul 605, S. Maur înfățișează o lume demonic-ensoriană a măștilor, diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de perdiție ca substitute ale infernului reprezintă, în același timp, un plasament modern al mondenității a cărei savoare se întreține din aerul de damnare luxoasă. În Carnavalul 605, S. Maur înfățișează o lume demonic-ensoriană a măștilor, diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe chip. Carnavalul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe chip. Carnavalul sugerează infernul monden al convențiilor și ipocriziei, ca o reprezentație cu măști care s-au subtituit chipurilor adevărate, fără ca din acest spectacol să fie complet extrasă nota de frivolitate. Tot în Adevărul literar și artistic din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un soi de reflecție-reverie bolnăvicioasă. Pictorul decupează din lumea insalubră de detracați prosperi și aceste figuri bacoviene de funcționari sau profesori ulcerați de amărăciuni eternizate. XIII.3. Mișu Teișanu și jocul cu măști Deși nu o integrează unui carnaval propriu-zis, masca sporește ceva din senzualitatea femeii, subliniind tensiunea dintre ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne ascuns, identitatea secretă și adesea inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sporește ceva din senzualitatea femeii, subliniind tensiunea dintre ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne ascuns, identitatea secretă și adesea inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu, P.N.1263, 1912?) "portretul" unei demimondene aflată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu, P.N.1263, 1912?) "portretul" unei demimondene aflată într-o încăpere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu, P.N.1263, 1912?) "portretul" unei demimondene aflată într-o încăpere salon, așezată pe o canapea. Ca și în tablourile mir-iskusstnicului Konstantin Somov, descriind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așezată pe o canapea. Ca și în tablourile mir-iskusstnicului Konstantin Somov, descriind scene de carnaval în atmosfera libertină a secolului XVIII, Teișanu reține amănuntul picant și-i conferă un aer de mister. Femeia are dezvelit unul dintre sâni, poartă o mască și o rochie neagră care-i subliniază carnația albă. Aceasta stă pe divan, picior peste picior, este poza femeii moderne și nu cea a orientalei care apare cel mai adesea culcată lasciv. Pe un perete se află un nud clasic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a orientalei care apare cel mai adesea culcată lasciv. Pe un perete se află un nud clasic cu care inevitabil tabloul lui Teișanu intră într-un dialog subversiv, subliniind devierea intenționată de la model. Erosul ei este jucat, teatralizat, o mască de domino îi face imprecisă identitatea și ne așază în fața unui mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate; cel din tabloul propriu-zis ni se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne așază în fața unui mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate; cel din tabloul propriu-zis ni se dezvăluie parțial, intrând în jocul lejer-licențios al măștii. Ceea ce masca ascunde, adevărata identitate a femeii, corpul dezvăluie, ambiguitatea este specifică unui erotism rafinat, unde nuditatea este gradată și subliniată printr-un decupaj abil. Și Mihai Teișanu, în câteva din nudurile sale, se apropie într-o oarecare măsură de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În Pe sofa, o "damă" îmbrăcată într-un compleu alb și cu ciorapi negri se odihnește pe sofa picior peste picior. La picioarele ei se află un evantai negru, nu doar obiect de întrebuințare mondenă, ci și un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]