6,924 matches
-
doi-trei stânjeni, cine vede apoi că urmarea divizibilității e curat proletarizarea populației acela va înțelege de ce un popor cu oarecare tendență de a se-nmulți, ca cel românesc, trebuie să cază la cumplită sărăcie, cum alte popoare mai temătoare de mizerie - francejii de ex. și sașii din Ardeal - ajung de spaima divizibilității la sistemul periculos al avortării artificiale, la sistemul numai al celor doi copii. Și acest sistem e deja întrebuințat și la noi, nu la țărani, dar în clasele mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru politicii roșii de școală veche, bizantină, interesele publice sânt numai pretextul de luptă, foloasele materiale ale puterii - scopul adevărat. Însă a masca acest scop, mai ales când cineva are companioni cam nejenați cari-și vâră mâna adânc în sacul mizeriei comune ș-o scot plină în văzul lumii, a masca acest scop cu o frazeologie sonoră, cu pretexte cari să-ți ia ochii, trebuie să fie preocuparea de căpetenie a omului de stat, căci vai de ziua în care poporul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că partidul conservator e susceptibil de-a turbura apa. De ce m-au ales m municipalitate. La Giurgiu. Dorința unor anume oameni de-a întreține ura între noi. Candidaturile oficiate. Programul de la Mazar Pașa de-a face să lucească la ochii mizeriei și a slăbiciunii. Decretele domnești de numiri în funcțiune sau teroarea destituirilor. {EminescuOpX 433} Întruniri publici. Întrunire. După ridicarea ședinței s-a pronunțat acele cuvinte. Introduceați anarhia în armată. Amicul d-niilor lor. Nu-i treaba mea să vă spun pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru - ["TOATE DEOPOTRIVĂ AU O EGALĂ NEVOIE... "] 2261 toate deopotrivă au o egală nevoie de un loc neutru în care să se scurgă toate murdăriile lor sociale și, considerând lașitatea și lipsa de caracter a plebei de sus precum și estrema mizerie și anemie a claselor de jos de la noi, a găsit că loc mai potrivit pentru latrinele Europei decât pământul românesc nu mai este altul. Eu cred din contra. Un semn de sus - și peste trei zile art. 44 al Tractatului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bine la tine, nu se știe... În acest caz o să mă pui în lanțuri sau o să mă ridici și pe mine și să mă faci mare dregător. Nu te gîndești?" am întrebat-o. "Nu mă gândesc, zise, bătrânețea e o mizerie oricum, bunica face câteodată pe ea, ce folos că a fost toată viața o femeie de treabă? Eu o să mor tînără." "De unde știi?" "Știu eu! Când o să văd că nu mai merge iau un tub, mă culc și nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Soția lui, am surprins-o cu un furou cârpit... Se tot urca și cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
văd și alte chipuri, figuri mai umile, ale căror trăsături se transfigurau exprimând o credință adevărată, o convingere, o mândrie, proaspată, spontană... Da, parcă spuneau, am venit la putere noi cei cărora trecutul nu ne-a adus decât suferință și mizerie... jos cu acest trecut, jos cu mizeria, cu umilințele și cu cei care ni le aduceau distilând din ele numai pentru ei și-ai lor mierea și luxul în care trăiau. Am început să urmăresc doar aceste figuri, prins de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale căror trăsături se transfigurau exprimând o credință adevărată, o convingere, o mândrie, proaspată, spontană... Da, parcă spuneau, am venit la putere noi cei cărora trecutul nu ne-a adus decât suferință și mizerie... jos cu acest trecut, jos cu mizeria, cu umilințele și cu cei care ni le aduceau distilând din ele numai pentru ei și-ai lor mierea și luxul în care trăiau. Am început să urmăresc doar aceste figuri, prins de șoc, căci chiar numai vederea maselor, fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din bunuri naționale, e foarte posibil să fi trimis, e chiar neverosimil să nu fi trimis, oricum, nu gândul meu putea fi solidar cu ei care, chiar dacă nu erau vinovați de aceste crime, erau vinovați de altele (de pildă, de mizeria materială a muncitorilor care au lucrat în industriile lor), solidari cu un regim nu atât de liberal ca să îngăduie o puternică mișcare sindicală, existentă în lumea civilizată, care să-i împiedice să fie stăpâni absoluți ai efortului uman. Astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i împiedice să fie stăpâni absoluți ai efortului uman. Astfel de lucruri se plătesc, mai devreme sau mai târziu, sau chiar pe neașteptate, cum s-a întîmplat la noi... Au știut cu abilitate să sugereze oamenilor că sărăcia și chiar mizeria e o stare naturală cu care trebuie să te obișnuiești, deși timpurile se schimbaseră... Au speculat geniul oamenilor simpli de a putea trăi din salarii mici, de a se descurca, numai ei știau cum, de la o lună la alta, veșnic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ciocârlia, în ogrăzile ei am văzut răsăritul soarelui și am auzit minunatul fluierat al graurului... Nu sânt un scriitor idilic, viața noastră a fost aspră, da, aspră și în asprime nu toate virtuțile înfloresc, mai înfloresc, născute din sărăcie și mizerie, violența, cruzimea, forme ale disperării și ale revoltei... Le-am descris și pe ele, dar n-am denigrat, nu mi-am înjosit eroii... Gata, am gândit iar în clipa aceea, ajunge, s-a înțeles ceea ce vrei să spui, nu întinde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care urma el s-o combată, ar fi zis stai să-i așteptăm și pe ceilalți de pe glob să progreseze odată cu noi, nici ei n-ar fi ajuns unde sânt astăzi și nici globul nu s-ar fi din mizeria în care zace..." Vârsta îl făcuse mai agresiv în gândire și îmi plăcea acum mai mult de el decât pe vremea adolescenței mele, când fusese pe punctul de a declina ca bărbat dacă eu (și îmi plăcea să cred acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el, când ea, cine iubește mai puțin..." " Nu e adevărat, te iubeam tot atât de mult ca și tine, dar cu toate că nu păream atât de grijulie cu mine sau cu alții, m-a speriat gândul traiului rău, în sărăcie și chiar în mizerie. Adevărurile astea sânt verificate, sărăcia roade orice ideal, puțini rezistă." "Eu ași fi rezistat!" (gîndind: și poate că schimbîndu-se astfel ordinea clipelor mele, nici restul, închisoarea, eșecul cu Matilda, n-ar mai fi urmat). "Cum poți să știi dinainte? zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
surprinsă. Nu va intra în derută că e respins în dragoste, își va iubi copilul și în moarte (nu va fi disperat că nu l-a iubit în viață, că n-a avut grijă de el, că l-a abandonat mizeriei fizice și morale). Cât despre propria lui suferință în boală și în ghearele morții nici atunci nu va fi surprins, căci el îi cunoaște demult pe acești inamici implacabili, în timp ce ticălosul se crede nemuritor și îl va apuca în acele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
au întrerupt alimentarea electrică de rezervă, au julit pușca, au mișculat pe la securicamuri așadar, supralicită Ripley, epuizată. Știi, Burke, îmi vine să cred că aceste ființe sunt mai bune decât tine. Nu cred că ar fi în stare de asemenea mizerii pentru bani. ― Omul e mânjit. Asta-i! (Expresia lui Hicks era de nedefinit când își coborî privirea asupra reprezentantului Companiei.) N-am vrut neapărat să te jignesc. Ripley își scutură capul. Furia inițială slăbea în fața unui sentiment de vid infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată cu ființe dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe cartea de telefon și urmărind pagină cu pagină povestea mizeriei umane. Acolo se-aflau micile specimene ale comunismului, imprimate de mintea unui autor dement. Toate chipurile care mă chinuiau pe stradă primeau un nume, corpurilor slute li se atașa o identitate, un act oficial, cu adresă și număr de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aia, nu puteai nici măcar să spui că-i tânăr: abia îi dăduseră tuleiele, iar dacă îl puneai în pauză să stea de vorbă cu-o fată de-a douășpea, îi înfloreau tomatele pe față. Asta nu-l împiedica să joace mizeriile de partide de care v-am vorbit, toate în timpul orei. Așa au fost vremurile atunci. El își vedea de meditațiile la Drept, eu de poveștile mele despre scriitori necunoscuți, cu nume prostești: Eusebiu Camilar (nu puteai să nu te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată lumea ce face vecinul. Unii dintre ei creșteau găini și curcani în balcon; și-acum se mai văd cotețele. Așa se trăia atunci; cine-a prins epoca, o știe, cine nu, mai are timp să afle. Din oaza asta de mizerii, ieșeau flori rare. Cartierul scotea an de an zeci de-adolescente curate, cu pielea albă sau măslinie, ca-n poeziile lui Bolintineanu (a nu se confunda cu Bidileanu!). Printr-o suceală ciudată a soartei, frumuseți scumpe și irezistibile, încă neatinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strada cu nume nepotrivit: Intrarea Uriașilor. La capătul fundăturii, acolo unde drumeagul se oprește într-o poartă de fier, e casa unde a venit pe lume Alexandru Robe. „Ce mă-sa mare!?“, am sărit, uitând de orice bune-maniere, „Ce-i mizeria asta?“ „Ia vezi mai bine la pagina 21...“, a insistat Mihnea, privindu-mă la fel de ciudat. Acum toată lumea se uita la mine, și Maria, și tânărul Lupu. Și eu aș fi făcut-o, dacă aș fi rămas undeva pe-afară. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin zeama comunistă) scăzuseră la cote alarmante. Mă lăsam dus de val, plesnit de magma cărnii pe care-o descopeream. Nu ripostam. Abandonam luptele mult înainte ca ele să înceapă. În cloaca de corpuri și stări în care mă pulverizasem, mizeria curgea prin canalele optice. Căutam de dimineață până seara, fără jenă și fără discernământ. Femei de toate vârstele și condițiile sociale defilau dinspre retină spre nervii cranieni, influențându-mi ritmurile circadiene. Trăiam maniacal, bolnav, doar ca să pot urmări forfota din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ajungând la doctorițele de la Policlinica 11 (pe care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile pe sub halat), nimic nu funcționa. Ceva lipsise întotdeauna, lucrasem în pierdere, parcă neprofesionist. Cosmosul Feliciei nu fusesem eu, ci poezia ei neuro-disociată (scria niște mizerii postmoderne, copiate, cu motănei care învârt printre mustăți jucării, bile, comete, șoseaua Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
abației din Melk, așa cum nu reușeam să mă plimb nici pe culoarele Vaticanului, în căutarea pergamentului secret despre Cina cea de Taină. Iubeam în schimb poveștile dure și reci cu planete îndepărtate și roboți inteligenți, veniți din viitor să lichideze mizeria umană a contemporaneității. Metalul mă liniștea, protezele care striveau carnea infectă și muritoare mă ajutau să simt răzbunarea. Când descopeream pe geamul din baie macaroanele lansate spre policlinică, căpătam certitudinea că invadatorii se-aflau deja printre noi, ca niște trifizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
praf); sau, mai rău, să-i dau locuitorii pe mâna acarienilor, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea (nimeni n-ar fi suspectat bacteriile fojgăind prin blocuri, atacând arhitectura pielii și înlocuind-o treptat cu palatele bolii și-ale mizeriei). Orice pedeapsă era de preferat cumințeniei călduțe și iritante, pe care nimeni n-o căuta. Odată carnea lui desfăcută, părți ale Bucureștiului puteau fi dezmembrate sau comprimate, în funcție de interes. Lipscaniul granular și umbrele negustorilor împrăștiate în particole de zăpadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie și cultură. Ziua, buboaiele coceau și crustele cărților, ziarelor și albumelor alunecau de pe ziduri, desfăcându-se sub ochii curioși ai trecătorilor. Vagoneți încărcați cu mică literatură circulau pe trotuar, urcau în holul Literelor sau coteau spre pasajele Odeon sau Villa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vitalian pentru bunica Aneta. Așa se nasc amintirile frumoase, neprețuite, de neuitat. Dincolo de bucuriile mele nevinovate, scrisoarea a IV-a aducea niște detalii vitale despre autorul ei, chiar dacă încă nu-l ghiceam. Omul era un intelectual, categoric unul conștient de mizeria pe care trebuia s-o suporte zi de zi. Ai fi crezut că lucrează în Universitate, la fel ca prietena lui. Îmi plăceau luciditatea și-acreala mărturisirii, văicăreala se transformase în adrenalină, încă puțin și ascultai blestemele la adresa orânduirii nedrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]