5,403 matches
-
ucis câțiva ofițeri ruși în martie 1917. Prima victimă finlandeză, un muncitor din agricultură, a fost împușcat la începutul lui august 1917 la Ypäjä, în timpul unei greve locale. Greva generală din noiembrie 1917 a dus la escaladarea terorii politice; Gărzile Muncitorești au ucis 27 de finlandezi. În timpul războiului din 1918 au fost două feluri de violență politică Roșie și Albă: (i) o parte calculată a războiului de ansamblu, (ii) omoruri locale, personale și acte de răzbunare. În cazul primei, liderii de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
preluat Ino, o bază rusească de artilerie de coastă de pe Istmul Karelian, de la trupe rusești. Finlanda Albă și generalul Mannerheim au sărbătorit victoria cu o mare paradă militară la Helsinki la 16 mai 1918. Gărzile Roșii au fost învinse. Mișcarea muncitorească finlandeză, inițial pacifistă, a pierdut Războiul Civil, mai mulți lideri militari ai săi s-au sinucis și majoritatea Roșiilor au fost trimiși în lagăre. Senatul de la Vaasa a revenit la Helsinki la 4 mai 1918, dar capitala se afla sub
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă în aplicare a legii din 1772 pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea mișcării muncitorești finlandeze, divizată în trei părți: social-democrații moderați și socialiștii de stânga rămași în Finlanda, și comuniștii ce acționau în Rusia Sovietică cu susținerea bolșevicilor. Partidul Social Democrat a ținut prima ședință oficială după război la 25 decembrie 1918, partidul proclamându
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Armata Albă, și-a celebrat cauza în „Marea Epocă” (în ) în 1928, iar V.A. Koskenniemi în „Tânărul Anssi” (în ) în 1918. Poveștile de război ale Roșiilor au fost trecute sub tăcere sau ascunse în sânul familiilor sau în cercurile muncitorești restrânse. La scurt timp după conflict au apărut și primele cărți critice și neutre: „Mizerie devotată” (în ) scrisă de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură Frans Emil Sillanpää în 1919, „Merii uscați” (în ) de Joel Lehtonen în 1918 și „Venirea acasă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
prin pădurea muntelui Cumpătu unde a pus la cale și a semnat la 23 aprilie 1944 un acord privind crearea unui front unic al PSD cu PCR. La 1 Mai 1944, Radio Londra anunță constituirea în Romănia a Frontului Unic Muncitoresc - FUN, care își propune să lupte pentru alungarea trupelor hitleriste din România, întronării unui regim de libertate și democratie. În toate discuțiile ulterioare cu Iuliu Maniu, Dinu Brătianu și Lucrețiu Pătrășcanu, Constantin Titel Petrescu nu a încetat să atragă atenția
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
tendința acestuia (FND) de a se considera un supra-partid”. Fruntașii PSD și îndeosebi Constantin Titel Petrescu nu au ezitat să se opună încercărilor repetate ale conducătorilor PCR, mulți veniți de la Moscova, de a desființa social-democrația, fluturând ideea realizării partidului unic muncitoresc. Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu nu oboseau în organizarea a tot felul de manevre menite să subjuge PSD-ul. Drept urmare CC al PSD a votat la 25 octombrie 1945 o rezoluție în care declară refuzul partidului de a adera la
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
PCR, ținut la începutul lunii octombrie 1947. La 20 februarie 1948 a avut loc semnarea actului de deces a grupării Rădăceanu - Voitec, a doua zi având loc Congresul de „unificare” a PSD cu PCR, noul partid luând numele de Partidul Muncitoresc Român, a cărui conducere era în proporție uriașă cea a fostului partid comunist. De altfel, nu după mult timp la cel de al IX - lea congres al PMR s-a decis ca el să-și recapete denumirea de Partidul Comunist
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
în celalalt partid, dorința de a păstra sau mări această putere coercitivă. Importante de menționat sunt și caracterele generale ale schimbărilor realizate de Whig-i (liberali); astfel, sub înrâurirea crescânda a Whig-ilor au fost abrogate legile care opreau asociațiile muncitorești precum și acelea care stânjeneau libertatea de a călători a lucrătorilor, măsura prin care disidenții religioși erau liberi să creadă ce voiau, fără teama de pedepse civile, măsură care permitea catolicilor să-și marturisească credința fară să piardă nimic din libertatea
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
se desfășurau ceremonii fastuoase în Alsacia și Lorena. Ioana d'Arc este canonizata prin bunăvoința Papei, iar Artistide Briand a refăcut legăturile cu papalitatea, anticlericalismul fiind depășit. Situația economică era însă dificilă, șomajul și falimentul erau în creștere, iar mișcările muncitorești și grevele se multiplică și se radicalizează, guvernul reacționând abuziv prin folosirea interventei militare. În 1920 este organizată greva feroviarilor, organizată de CGT, dar eșuează. Criză monetară se acutiza, valoarea francului scăzând. Prețurile creșteau, puterea de cumpărare scădea, iar neajunsurile
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
având 10 000 de aderenți și chiar a trimis doi deputați în Parlamentul Britanic. Deși a profitat de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient de nemulțumiți în "marșul foamei" din 1932, chiar dacă beneficiau de publicații muncitorești ca Daily Worker. Uniunea Britanică a Fasciștilor a luat naștere în 1931, creată de fostul ministru laburist, Oswald Mosley, având 20 000 de susținători proveniți din clasele mijlocii, mai ales din Londra. În 1936 a fost votată Legea Ordinii Publice
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
pentru activitatea sa politică. În septembrie 1930, ia parte la organizarea unei greve a uniunilor sindicale. Greva este înăbușită în sânge de autorități, iar organizatorii comuniști sunt arestați. După greva eșuată, el susține partidul strângând semnături pentru candidații Blocului Socialist Muncitoresc, o încercare a partidului comunist de a obține mai mulți susținători. Această încercare atrage atenția autorităților, care vor opera din nou arestări în rândul comuniștilor. În iunie 1931 se alătură organizației de tineret a partidului, numită Federația Tineretului Comunist Muncitoresc
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
Muncitoresc, o încercare a partidului comunist de a obține mai mulți susținători. Această încercare atrage atenția autorităților, care vor opera din nou arestări în rândul comuniștilor. În iunie 1931 se alătură organizației de tineret a partidului, numită Federația Tineretului Comunist Muncitoresc Maghiar ("Kommunista Ifjúmunkások Magyarországi Szövetsége"-KIMSZ). În decembrie același an, este arestat, dar din cauza faptului că neagă acuzațiile și din cauza lipsei de probe, este eliberat. Primește noi funcții în partid, iar în mai 1933 ajunge membru al comitetului KIMSZ Budapesta
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
revoluția din Ungaria urma să fie înăbușită în forță. În tot acest timp, Partidul Muncitorilor Maghiari ("Magyar Dolgozók Pártja"-MDP), adică partidul comunist conducător al Ungariei se autodizolvă, reorganizându-se cu noi structuri în conducere sub numele de Partidul Socialist Muncitoresc Maghiar (PSMU sau "Magyar Szocialista Munkáspart"-MSZMP). La 25 octombrie 1956, János Kádár este ales secretar general al partidului. La 1 noiembrie, Kádár, împreună cu Ferenc Münnich pleacă din Ungaria în URSS, cu sprijinul ambasadei Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste la Budapesta
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei față de ce au folosit germanii pentru invadarea URSS-ului în cel de-Al Doilea Război Mondial. Ținta a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acțiune a continuat până ce consiliul muncitoresc, studenții și intelectualii au cerut încetarea focului în 10 noiembrie 1956. Trupele sovietice au intrat în Ungaria spre Budapesta prin trecerea graniței Ucrainei. La ora 4.15 toată Ungaria este invadată de armata sovietică. János Kádár se adresează poporului maghiar
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
Credința cazacilor că sunt o comunitate separată, de elită, le dădea acestora un foarte puternic sentiment de loialitate față de guvernul țarist. De aceea, unitățile de cazaci erau foarte des folosite pentru înăbușirea revoltelor interne, în special în perioada de tulburări muncitorești și țărănești din anii 1905-1906. Guvernul imperial depindea în mare măsură de serviciile cazacilor, deși, la începutul secolului al XX-lea, comunitățile lor separate și serviciul lor militar semifeudal erau privite, din ce în ce mai mult, ca depășite. Armata regulată nu-i privea
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
fără o majoritate clară a vreunui partid sau coaliții, liderul partidului cel mai probabil să fie în măsură să formeze un guvern este numit prim-ministru. După al Doilea Război Mondial, majoritatea guvernelor non-socialiste au fost coaliții, și guvernele Partidul Muncitoresc s-au bazat adesea pe sprijinul altor partide să-și păstreze voturile necesare parlamentare. Alegerile au loc de obicei în prima zi de luni din luna Septembrie. Ramura executivă este împărțită în următoarele ministere: Partidul Muncitoresc a fost cel mai
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
coaliții, și guvernele Partidul Muncitoresc s-au bazat adesea pe sprijinul altor partide să-și păstreze voturile necesare parlamentare. Alegerile au loc de obicei în prima zi de luni din luna Septembrie. Ramura executivă este împărțită în următoarele ministere: Partidul Muncitoresc a fost cel mai mare partid din Parlament încă de la alegerile din 1927, până la recentele alegeri din 2009. Acest partid a format primul guvern minoritar în 1928, care a durat timp de doar 18 zile. După alegerile din 1935, Partidul
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
a fost cel mai mare partid din Parlament încă de la alegerile din 1927, până la recentele alegeri din 2009. Acest partid a format primul guvern minoritar în 1928, care a durat timp de doar 18 zile. După alegerile din 1935, Partidul Muncitoresc a format un nou guvern minoritar, care a trebuit să meargă în exil în perioada 1940-1945, din cauza ocupației germane a Norvegiei. După o scurtă guvernare de uniune națională ca urmare a capitulării germane în 1945, Partidul Muncitoresc a câștigat majoritatea
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
din 1935, Partidul Muncitoresc a format un nou guvern minoritar, care a trebuit să meargă în exil în perioada 1940-1945, din cauza ocupației germane a Norvegiei. După o scurtă guvernare de uniune națională ca urmare a capitulării germane în 1945, Partidul Muncitoresc a câștigat majoritatea locurilor în Parlament în primele alegeri postbelice din 1945. Norvegia a fost condusă de guverne ale Partidului Muncitoresc în perioada 1945-1981, cu excepția a trei perioade (1963, 1965-1971, și 1972-1973). Partidul Muncitoresc a deținut majoritatea în Storting între
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
ocupației germane a Norvegiei. După o scurtă guvernare de uniune națională ca urmare a capitulării germane în 1945, Partidul Muncitoresc a câștigat majoritatea locurilor în Parlament în primele alegeri postbelice din 1945. Norvegia a fost condusă de guverne ale Partidului Muncitoresc în perioada 1945-1981, cu excepția a trei perioade (1963, 1965-1971, și 1972-1973). Partidul Muncitoresc a deținut majoritatea în Storting între 1945-1961. De atunci, niciun partid nu a format singur un guvern majoritar, prin urmare, minoritățile și guvernele de coaliție au fost
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
a capitulării germane în 1945, Partidul Muncitoresc a câștigat majoritatea locurilor în Parlament în primele alegeri postbelice din 1945. Norvegia a fost condusă de guverne ale Partidului Muncitoresc în perioada 1945-1981, cu excepția a trei perioade (1963, 1965-1971, și 1972-1973). Partidul Muncitoresc a deținut majoritatea în Storting între 1945-1961. De atunci, niciun partid nu a format singur un guvern majoritar, prin urmare, minoritățile și guvernele de coaliție au fost regula. După ce guvernul de centru-dreapta Willoch a pierdut majoritatea în alegerile parlamentare din
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
Willoch a pierdut majoritatea în alegerile parlamentare din 1985, nu au existat guverne majoritare în Norvegia, până când a fost format al doilea guvern Stoltenberg după alegerile din 2005. Din 1981 până în 1997, s-a alternat între guverne minoritare ale Partidului Muncitoresc și guvernele Partidului Conservator de centru-dreapta. Guvernele de centru-dreapta au câștigat puterea în 3 din 4 alegeri în această perioadă (1981, 1985, 1989), în timp ce guvernele Partidului Muncitoresc au fost răsturnate de două ori între alegeri (1986, 1990) și au rămas
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
2005. Din 1981 până în 1997, s-a alternat între guverne minoritare ale Partidului Muncitoresc și guvernele Partidului Conservator de centru-dreapta. Guvernele de centru-dreapta au câștigat puterea în 3 din 4 alegeri în această perioadă (1981, 1985, 1989), în timp ce guvernele Partidului Muncitoresc au fost răsturnate de două ori între alegeri (1986, 1990) și au rămas la putere după un singur scrutin (1993). Alegerile au loc în septembrie și schimbarea guvernelor în luna octombrie a anilor electorali. Liderul conservator Kåre Willoch a format
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
Creștin-Democrat. La alegerile din 1985 coaliția a pierdut majoritatea, dar a rămas în funcție până în 1986, când a demisionat după ce a pierdut un vot parlamentar din cauza prețurilor la combustibili. Gro Harlem Brundtland, care a condus o perioadă de timp Partidul Muncitoresc, a ocupat trei perioade postul de prim-ministru. Prima perioadă-scurtă: din februarie 1981 până la alegerile din același an, apoi din mai 1986 la alegerile din 1989, și ultima din noiembrie 1990 până în octombrie 1996, când s-a hotărât să iasă
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
în frunte cu liderul conservator Jan P. Syse. Această coaliție a guvernat din 1989 până în noiembrie 1990, când acesta s-a prăbușit din interior din cauza problemei aderării Norvegiei la Spațiul Economic European. Când Brundtland a abdicat în 1996, liderul Partidului Muncitoresc Thorbjørn Jagland a format un nou guvern laburist care a rămas în funcție până în octombrie 1997, când, după alegerile din septembrie 1997, a declarat că guvernul său va renunța deoarece Partidul Muncitoresc nu a reușit să câștige cel puțin 36
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]