4,985 matches
-
a aflat că Abby se culca cu soțul ei și i-a sugerat să se retragă imediat. Noi n-am știut, pentru că Abby n-a spus nimănui; s-a tot Învârtit prin campus În timp ce noi ceilalți am absolvit. Uimitor, am murmurat eu. Și totuși, nu e atât de surprinzător. — Mda, ei, din momentul ăla mi-a luat doar câteva minute să deschid un cont anonim de Hotmail, să-i anunț pe drăguții de la New York Scoop că editorialista lor vedetă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-mi spună un detaliu picant pe care-l uitase. —Alo? am auzit o voce bărbătească. Bette? Aoleu, era Sammy. Sammy! Saaaaaaaaammmmy! Voiam să cânt, să dansez și să-i strig numele, să se audă În toată cafeneaua. —Buuună, am murmurat, reușind cu greu să cred că telefonul pe care-l așteptasem aproape patru luni - telefonul pe care-l râvnisem atât - apăruse În sfârșit. Bucuria mea evidentă Îl făcu să râdă. —Mă bucur să-ți aud vocea. Și eu, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pare că În seara asta e Închis, dintr-un motiv oarecare“, apoi se Îndepărtară În căutarea unui alt loc unde să mănânce. M-am uitat la el Întrebător, dar el se mulțumi doar să zâmbească. Am o surpriză pentru tine, murmură el. —Un tur special? am Întrebat cu o asemenea speranță În glas Încât era aproape jenant. Dădu aprobator din cap. — Da. Am vrut ca noaptea asta să fie foarte specială. Am Închis ca să putem fi singuri. Sper că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vrea să confirme o idee deja formulată, o teză scrisă, el vrea să improvizeze, să destabilizeze, să surprindă. Caramitru joacă această gamă de nuanțe cu o rară subtilitate într-o engleză ce-mi e perfect inteligibilă. Vecinul de fotoliu îi murmură doct soției la ureche: „Ce perfect accent cehesc are!”. Inteligența spectacolului provine și din subtila relație pe care o cultivă între dialogul despre artă și viață, pe de o parte, și prezența muzicii, pe de alta. Doctoranda chestionează artistul, iar
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
capitalei (aprovizionarea din Principate fusese tăiată), Rumianțev amenința să-și împingă trupele până la Adrianopol, revolta lui Ali bei închisese toate resursele furnizate de Egipt, confederații polonezi erau în neputință de a dezlănțui o diversiune cât de cât serioasă. Poporul fanatizat murmura. În acele condiții, Poarta a înclinat spre o conduită mai receptivă și chiar, după cum vom vedea, la renunțări parțiale, în nici un caz totale, în poziția sa față de Principate. Ea l-a eliberat pe Obreskov, trimisul Rusiei la Constantinopol; după ce Franța
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor, iar Leslie, cu ochii scânteietori, îi soarbe literalmente cuvintele. Râde, îi strânge mâna și aduce din nou vorba despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence, "atunci când faci dragoste ești sub puterea zeilor întunericului"?" De data asta, "scos deja din fire", cuprins de o "patimă animală", Stingo cere cu un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și cine nu este clovn într-un moment sau altul al existenței sale? metamorfozează o situație tensionată, tragică chiar, în situație comică. Bufonul înșeală cenzura. Pe un ton glumeț, el proferează adevăruri pe care curtenii nu îndrăznesc nici măcar să le murmure. Dintr-o trăsătură crudă de condei, uneori rizibilă, caricatura reproduce o idee sau un personaj de care nimeni nu și-ar putea bate altminteri joc. "Omul care rîde este puternic printre cei puternici", subliniază Sartre vorbind despre personajul Garcon, un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să rezum în ea torturile și batjocura și poate că am exprimat și cruzimea. Foarte impresionant, plină de forță murmura tipograful răsfoind hârtiile. Am presupus că era mult prea personală, dar durerea poetului știe să se transforme, odată cu trecerea timpului, în durerea tuturor, știe să purifice cititorul zugrăvindu-i tristețea și răul, fărădelegea și moartea. Cu siguranță. Acestea din urmă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puterile, Tommaso, luat de amețeală, ca să nu cadă se sprijinise de balustrada unui pod, chiar în fața Catedralei Nôtre Dame: "Cine știe cum e acum Catolica mea...". Trecea multă lume și se uita la el, surâdea auzindu-l vorbind de unul singur și murmura câte-o frază pe care Tommaso abia de o pricepea: "Acești parizieni vorbesc prea repede, la Stilo, în schimb, noi târșâim frazele ca și cum am fi vrut să ne rezemăm pe silabe". Revedea zilele copilăriei și pe cele din temniță, imaginile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o desfrunzire de arbori sau ca într-o ninsoare. Dacă e să-i dau un nume acestui proces, i-aș spune: despodobirea de iluzii. Bacovia scrie acum, de cele mai multe ori, cu o anumită impersonalitate, cu economie sufletească, liniștit, ca și cum ar murmura sau ca și cum ar socoti în gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iar produsele să îi hrănească pe membrii familiei și să acopere cheltuielile casei, atât. Paraschiv, Achim și Nilă au o poftă nemăsurată de câștig și prima lor formă de răzvrătire față de autoritatea tatălui este nemulțumirea față de imobilitatea lui socială. Ei murmură și îl vorbesc de rău în sat că a dat porumbul ieftin și că, în genere, el „nu face nimic”, „stă toată ziua”. A face ceva este a face bani. Tinerii Moromete au simțul acumulării capitaliste, ei vor să transforme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
elemente; literatura lui e parcă o simfonie cvasivegetală. Marin Preda, urmărind prosopopeea rurală, problematizează și adună sub proiectoarele gândirii circumvoluțiuni și conștiințe care sunt ale unei pături socotite amorfă, dar care nu-s amorfe, și pe care parcă le auzi murmurând introspectiv: „Prea multă mare, noi am văzut destulă mare” (l-am citat pe Cesare Pavese). Literatura lui Preda e o literatură a potențializării cerebrale, a focarelor nervoase. „Ce este stilul?”, se întreabă Apollinaire. Pentru o sută de oameni, o manieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
50 min. LUCRARE SCRISĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ PE SEM. AL II-LEA Testul nr. 54 SUBIECTUL I (4p.) Răspunde cerințelor, pe baza fragmentului de mai jos: IX Pe la miezul nopții începu să cadă o ploaie liniștită și bogată. Murmura pe acoperișuri și peste pământ cu picături moi, ca de untdelemn. Nu se auzi niciun tunet și nu se văzu nicio fulgerătură. Era însă întuneric beznă. Fiindcă ploaia începuse pe nesimțite, când se înteți nimeni nu se trezi din somn
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
comme un restaurant, où vont leș employés et leș ouvrières; j'adore leș parties dans leș guinguettes! Oh! și nous avions pu aller à la campagne!" Ea dorește chiar să se travestească într-un costum de muncitoare: "Mme de Marelle murmura: "C'est très gentil. Nous serons très bien; une autre fois, je m'habillerai en ouvrière"" [Maupassant, Bel-Ami, p.83]. Similitudinea o b i e c ț e l o r atinge chiar și bijuteriile, distincția supremă a Parizienelor, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles blanches, îl y eut un murmure, leș hommes se bousculèrent pour la voir" [Zola, La Сurée, p.242]. Elegantă și cocheta, Pariziana devine periculoasă. Doamna de Marelle are, pe lângă rafinament și elegantă, și calitatea de a provoca: "Elle portait une robe marron foncé, qui moulait să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a lui Zaheu și îl întâmpină spunând: „Zaheu, grăbește-te de te pogoară căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Zaheu s-a coborât și L-a primit pe Iisus cu mare bucurie în casa lui, în ciuda celor ce murmurau spunând că a intrat în casa unui păcătos. El simte în conștiința lui că trebuie să facă ceva spre a răspunde înaltei cinstiri ce i s-a făcut și o face într-un chip care trebuia să dea de gândit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fără sfială / și mai ales fără acea rușine / pe care o așteptau din parte-ne / ca pe un legământ.// Erai din ce în ce mai palidă; / osul frunții tale mi se părea / vibrând ca o elice de argint / și apropiindu-mă / te-am auzit murmurând înfricoșată: / „O, dar ei chiar ne iubesc, ne iubesc / cu adevărat! Încotro să fugim? Încotro?” (Elice); „Să ne împăcăm,! - strigați, / să ne împăcăm, chiar dacă / asta nu vă va fi de-ajuns, / iar mulți dintre voi / nu ne vor fi iertat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
-o cu prestigiosul Europa Focus din acel an, simbolul tuturor soldaților din toate războaiele. - Dumnezeule! Credeam că ești mort. - Aproape am fost. Au tăcut, privindu-se ca și cum nici unul din ei nu știa ce să spună ori să facă. - Păi, a murmurat Faulques În cele din urmă, admit că-ți sunt dator cu o dușcă. - O dușcă? - Un pahar cu ceva. Alcool, dacă-ți place. Un pahar. A surâs pentru prima oară, cam forțat, iar celălalt i-a răspuns tot cu gestul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
locuri precise În spațiu și timp. Deși foarte fără voie, Faulques era impresionat. În cursul după-amiezii, după ce așezase albumul pe masă, Ivo Markovic se răsucise spre zidul circular, privindu-l Îndelung cu interes, În tăcere. - Deci așa o vezi dumneata, murmurase În cele din urmă. Nu era o Întrebare, nici o concluzie. Suna ca o confirmare a unui gând de demult. Era ceva de nedezlegat, hotărâse Faulques, privind cartea terfelită de pe masă, deschisă - orice coincidență era imposibilă - la una dintre primele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și de pe față și fotografiind-o din spate pe femeia Îndoliată care stătea În genunchi, o siluetă neagră lângă grămada de glod negru stropit cu nea. Apoi Olvido lăsase să-i cadă camera pe piept, se uitase la Faulques și murmurase: „Câtă vreme există moarte, există și speranță”. Spunând acestea, surâdea absent, aproape cu cruzime. Cum nicicând n-o mai văzuse zâmbind. - Poate că ai dreptate, a acceptat Markovic. Dacă socotești bine, lumea nu se mai gândește la moarte. Credința că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
penumbra ori un efect al luminii răspândite de felinarul cu gaz i-a trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra. După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6. De dimineață, l-a deșteptat apa rece din golful mic. După ce a Înotat În largul mării cele o sută cincizeci de brațe obișnuite la dus și tot atâtea la Întors, a lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acea noapte la capătul Vămii, privind mulțimea strânsă pe celălalt mal al canalului, În piața San Marco, petardele și rachetele care explodau, hărmălaia celor ce sărbătoreau sosirea noului an, fără să știe ce le pregătea acesta. Nu mai există barbari, murmurase, Înfiorată. Sunt toți Înăuntru. Ori poate că noi am rămas afară. Să-ți spun de ce suntem noi doi Împreună În noaptea asta? Fiindcă tu știi că șiragul pe care Îl port acum la gât e din perle autentice. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic. Croatul continua să dea paginile albumului. În fine, l-a Închis. - Dar Încearcă, a spus. Aproape toți, În realitate. Și unii izbutesc. Privea, gânditor, coperta albumului Închis. O fotografie alb-negru, asfaltul șoselei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o Întindea Faulques și a stat așa, privind-o, fără s-o deschidă. Pictorul a deschis-o pe a lui, trăgând de clapetă. Era caldă, și un șuvoi de spumă i s-a curs printre degete. - Trăiești singur, atunci, a murmurat Markovic, gânditor. Faulques bea cu Înghițituri scurte, privindu-l. Fără să spună vreo vorbă, s-a șters la gură cu dosul palmei. Celălalt dădea din cap cu scurte gesturi afirmative. Părea să confirme ceva. La sfârșit, și-a deschis berea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ape Întunecate și liniștite, pe al cărui mal opus se adunau, privindu-l, umbre Însângerate care nu răspundeau decât cu vorbe triste. Faulques a căutat sticla cu coniac și și-a turnat trei degete Într-un pahar. Noaptea zboară, a murmurat după prima dușcă. Și nu se pierde În vaiete. Nimeni care să mă iubească cu adevărat, spusese Markovic În acea după-amiază. Fusese, oare, Întotdeauna ceea ce spun pozele lui că este? Și, totuși, pictorul de război știa că doar astfel putea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]