5,491 matches
-
treburi la București, trebuie jefuiți în mod obligatoriu. Dacă ești din Iași, și te diagnostichează după vorbă, după port, taximetristul bucureștean se simte obligat să te deplângă, el auzind că în Iași, unde trăiești tu (nefericit ca ieșean și client nefericit al lui), primarul a dispus ca taxiurile să aibă toate o singură culoare, să aibă aparate de contabilizat. "Nebun, domnule", te consolează taximetristul bucureștean. Tu, ieșeanule, să taci, să fii prudent, să nu îndrăznești să-i spui că taxiurile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
2, idiom de strictă utilizare bucureșteană?... Varianta trei. Troleibuzul. Este un vehicol care vine totdeauna dintr-un alt loc decât scrie (de obicei nu scrie) pe tabla indicatoare și ajunge cu siguranță în alt loc decât destinația spre care, tu, nefericit aventurier provincial, îndrăznești să aspiri. Varianta patru, autobuzul, este la fel ca varianta trei, cu mai multe surprize; are obiceiul de a se opri, încăpățânat ca un catâr, pe drum, de unde pleacă doar când și unde vrea el. Varianta cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a ridicat, vigilent, Demidor, ridicându-și amenințător urechile. Dar, recunoscându-l pe arhitect, a mormăit ceva și, încet, metodic, s-a retras în locuința lui confortabilă. Lipsea ceva totuși din această ciudată întâmplare, eram oarecum nedumerit, simțeam parcă un "caz" (nefericită înclinare de anchetator al curiozităților, de care nu pot scăpa). Motocicleta funcționează, am aflat. Fără a-i monta roțile, proprietarul îi pune din când în când benzină și îi dă viață pentru câteva ore; dar destul de rar, de două trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se știe. Sau să aștept "la zebră", cu mașina oprită pe loc, pe câte un hodorog trăgându-și piciorul? Bunul simț modern, care trebuie introdus în locul bunului simț "clasic", cere combativitate, o vorbă energică; un îndemn cu aripa mașinii asupra nefericitului pieton. Bunul simț modern cere să-i barez drumul și să-l atenționez în spiritul acestui nou bun simț, modern; îi voi spune câteva vorbe, strepezit, arătându-mi greața evidentă pe care mi-o produce convorbirea cu el: Ascultă, moșule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
distra făcând o instrucție "de represiune", cum spunea el. În timpul în care era apucat de crize de "instrucție represivă" se distra într-un stil care reprezintă cea mai evoluată demonstrație a ceea ce am spus că este "bun simț modern". Comanda nefericiților soldați exerciții de pedepsire (culcați sculați!... în ritm alert și fără pauză), iar semnalul îl dădea utilizându-și orificiul anal prin care scotea niște gâlgâituri uluitoare, scârboase. Unii ostași, în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și în italiană: "...Dormi, dormi, nel mio seni, nina, nana, na".) Aceste naive îngânări poetice stau totuși la temelia sufletului copilului, care se construiește din dragostea mamei. O mulțime de cântece și obiceiuri care constituie microelementele sufletului îi lipsesc acestui nefericit copil nedorit. Cea mai perfectă ambianță organizatorică, cel mai bun administrator al unui cămin de copii, cea mai sigură ambianță igienică nu pot înlocui ritualul simplu care picură poezia dragostei materne în trupul care este însetat nu numai de lapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
turturea." Îmi pun întrebarea cum un sentiment de intensitatea dragostei pentru copil poate fi alterat atât de repede, cum se vede din modul cu care sunt tratați copiii, bătuți, înjurați, blestemați, brutalizați de propriile mame. Totuși, vai de sufletul acestor nefericite mame lăsate în voia destinului... * Este ceva "special" cu destinul femeii, ca o supărare a divinității pe femeie, o supărare de lungă durată, ca o mocnita aversiune divină, ascunsă, ca o crispare interioară. La Luvru este o străveche sculptură, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
implică în mai multe instituții simultan, dar sprijină domeniul și universitatea, trag de ei să facă față între cariera universitară și joburi internaționale. Alții trăiesc între două lumi și fac transfer de know-how creând parteneriate universitare și de cercetare. Cazul nefericit al cazului fericit este că ei nu conduc încă universități și facultăți, dar nu neapărat din reaua-intenție a cuiva. Cazul nefericit este cel al fricii băștinașilor față cu Occidentul întrupat de fiii rătăcitori, laolaltă cu anticorpii produși contra acestei frici
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
joburi internaționale. Alții trăiesc între două lumi și fac transfer de know-how creând parteneriate universitare și de cercetare. Cazul nefericit al cazului fericit este că ei nu conduc încă universități și facultăți, dar nu neapărat din reaua-intenție a cuiva. Cazul nefericit este cel al fricii băștinașilor față cu Occidentul întrupat de fiii rătăcitori, laolaltă cu anticorpii produși contra acestei frici. Alt caz, nu neapărat minor este cel al celor cu „pedigrí” occidental fără acoperire în rezultate și competențe concludente în afara diplomei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cum îi spuneam toți, a dat admiterea la Politehnică dar n-a terminat facultatea. Ajuns suplinitor la țară, i s-a făcut inspecție la obiectul pe care îl preda el, fizica. Inspectorul, care avea specialitatea în limba română, a avut nefericita idee de a se așeza în banca din fundul clasei ca să-și noteze observațiile, ceea ce l-a enervat pe Moise. Când a sunat de ieșire, școlarii s-au sculat în picioare dar inspectorul trecu repede în fața clasei și le ceru
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a vorbit cu sculptorul ieșean Lucian Smău, „care a realizat opera artistică în condiții minunate”. Bustul a fost amplasat în curtea Bisericii „Sf. Toader” din Stulpicani și a fost dezvelit în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, onomastica nefericitului mitropolit, în prezența unei mulțimi de stulpicăneni și autorități locale și județene. Ceremonia propriu-zisă a fost deschisă, după intonarea imnului național, de către primarul din Stulpicani, dl. Vasile Ostanschi, care a anunțat că pe lângă consilierii locali ai comunei, participă, ca invitați
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Cezarilor, inima propulsoare a Imperiului și a regimului fascist. Multe dintre aceste persoane, odinioară, locuiau vechile târgușoare ale Romei, au fost demolate pentru a face loc la străzilor numite via della Conciliazione și la via dei Fori Imperiali. Acestor evacuați nefericiți, în scurt timp, li s-au alăturat marginalizații orașului, imigranții meridionali și refugiații politici. Era, e adevărat, și lume care avea probleme penale dar, mai cu seamă, erau atâția turbați, mâniați, furioși și ostili față de străinii care voiau să se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
împreună cu ei, în căutarea iluminării și a sfatului. Prima etapă a fost la Como, la mormântul lui don Guanella, «părintele montanar atât de tenace în propunerile sale; preotul celor respinși, pentru că îi primea pe cei mai mizerabili, pe cei mai nefericiți, pe cei mai diformi»; apoi, au mers la Verona, la Casa Copiilor Buni, ca oaspeți ai lui don Calabria: «Am intrat într-o oază binecuvântată - scria don Giulio -. Supranaturalul pare să învăluie chiar și cele mai mici lucruri!». S-au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ulei clocotind, după care amenințau în mod solemn să revină pentru a alege, de data aceasta, doi copii, dacă femeile nu reușeau să-și aducă bărbații și să se declare bulgari la autoritățile locale. Trebuie să fi trăit în aceste nefericite regiuni ale Macedoniei pentru a-ți da seama ce însemna viața de zi cu zi a populației, mereu terorizată, mereu tremurînd, gîndindu-se la ce o aștepta a doua zi, după ororile din ajun. Nu puteai, în fața acestor atrocități sistematice, să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
La Constantinopol, eforturile Legației noastre în vederea obținerii unui decret de recunoaștere a naționalității române ar fi trebuit să fie susținut de ambasada Austriei, întrucît politica noastră în Turcia corespundea dorinței clare a Vienei de a ne distrage atenția de la soarta nefericită a transilvănenilor. Dar, în afară de faptul că ambasadorul Calice, aflat în pragul pensionării, avea un temperament molatic și vederi înguste, instrucțiunile pe care le primea de la Ballplatz erau reci și îl făceau să nu ne sprijine decît în slabă măsură. Contele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
repede, să-mi pierd iluziile... Suveranul, care domina scena, era Ferdinand I, Țarul "bulgarilor" (acest plural însemna deja un program...). Această uimitoare figură s-a stins, la 87 de ani, în Germania 99, după evenimentele tragice care se cunosc: războaie nefericite, abdicare, moartea celui mai mare dintre fii, Boris, executarea celui mic, Kiril, și retragerea în exil printre ruinele unei Germanii învinse și bombardate. Păstrez amintirea primirii binevoitoare care mi-a fost rezervată de către rege, cît și atenția delicată față de mama
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
grecesc al cuvîntului greco-sîrbo-bulgare. Corifeii bîlciului politic bulgar, de la tribuna Sobraniei, ca și în coloanele ziarelor, deplîngeau în unanimitate soarta tristă a populațiilor aflate sub jugul turc. Și nu în mod specal cel bulgar. Toți creștinii erau prezentați ca victime nefericite. Că era vorba de Danev, Todorov sau adversarii lor, Malinov, Ghenadiev, Radoslavov și alții, toți, împreună, căutînd cu mult zel contactul cu diplomații se aflau dintr-odată ciudat de uniți într-un cor de lamentări asupra situației Turciei și nefericita
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nefericite. Că era vorba de Danev, Todorov sau adversarii lor, Malinov, Ghenadiev, Radoslavov și alții, toți, împreună, căutînd cu mult zel contactul cu diplomații se aflau dintr-odată ciudat de uniți într-un cor de lamentări asupra situației Turciei și nefericita soartă a naționalităților din Imperiul Otoman. Nu se putea să nu fii frapat de acest unison, prea bine pus la punct și constant. În plus, agențiile locale de informații relatau incidente de frontieră, acte de violență comise de Turcia împotriva
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ministru al cabinetului Maiorescu, să întărească demersul domnului Mișu, care îl avea în față, ca avocat al părții adverse, pe domnul Danev. Alegerea acestui personaj, rar folosit mai apoi după trimiterea sa la Conferința de la St. Petersburg, era într-adevăr nefericită. Cu o înfățișare care nu atrăgea simpatia, era tipul acelor politicieni din Balcani care iau încăpățînarea drept forță și care s-ar bate pînă la moarte cu vecinul pentru un purcel mai degrabă decît să stingă mai întîi focul care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
că în mintea sa nu era vorba decît de acele rectificări care, în urma unor anchete locale, priveau cîteva pogoane de pămînt arabil de pe marginea frontierei, luate de la unele sate rămase în Ungaria. Dar răul era deja făcut, și această scrisoare nefericită fu un izvor de necazuri. Per total, România manevra pe un excelent teren, iar noi găseam pretutindeni o primire bună și susținere loială. Ofițerii care făcuseră parte din misiunea generalului Berthelot în Moldova păstrau o amintire înduioșată despre sejurului de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
atrăsese alegerea ca membru în Clubul orașului, frecventat de figurile importante din finanțe, industrie și comerț. Aflînd despre demersul infructuos al guvernului român, un coleg din acest cerc care păstrase probabil o oarecare animozitate față de lordul primar, al cărui concurent nefericit fusese l-a informat pe consilierul român că totuși "se putea face ceva" pentru a da satisfacție României. Iar acest "ceva", care nu poate exista decît în această țară ce trăiește pe baza unor tradiții seculare și a unor edicte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai era atît de simplă ca pe timpul defunctului rege Carol 197. Mareșalul Averescu ajunsese, dintr-odată, șef de partid, datorită popularității fără precedent de care se bucura în rîndurile foștilor săi soldați. Numit comandant-șef al operațiunilor după ultimele lupte nefericite, avînd prestigiul trecerii Dunării, act care, la un moment dat, îngrijorase înaltului comandament german neliniștitor, iar mai tîrziu organizatorul al ofensivei de la Mărășești, soldate cu mai multe mii de prizonieri inamici, care a trebuit să fie suspendată din cauza pasivității și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fost ministru al Afacerilor Externe, am avut posibilitatea să aflu geneza acordului italo-român, angajamentele luate și nerespectate, precum și rebuturile pe care le-a produs. Le voi consemna mai încolo, în momentul îngropării oficiale a acestui instrument diplomatic, născut în mod nefericit și menit să moară după o existență neconvingătoare. Așa cum a fost, presa și guvernele devenite aliate l-au lăudat. Pentru partidul lui Averescu era vorba de un succes fără egal în politica externă, destinat să fie exploatat din plin pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mi se făcea de către corifeii regimului fascist era plină de o cordialitate verbală bogată în superlative sonore. Într-adevăr, nu mi-au trebuit mult tip și muncă pentru a simți că sunau fals și că lucrurile nu mergeau cum trebuie. Nefericitul acord italo-român, privit cum se cuvine, lăsa să se întrevadă niște dedesubturi supărătoare: Mica Înțelegere 215 deranja, în mod clar, politica externă a Italiei fasciste. Cum de a încheiat Mussolini acest acord cu Averescu, cînd toată Europa știa că România
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
războinici de elită. Șefii ceilalți, pe umăr cu blana de panteră și pene pe cap, au înfruntat trupele italiene, transformînd situația într-un adevărat război spre marea deziluzie, desigur, a lui Mussolini. Acest fapt explică, printre altele, luptele șovăielnice și nefericite ale acestei campanii, care se desfășura altfel decît fusese pornită și, în final, fiind nevoie să se recurgă la mareșalul Badoglio și la mijloace ofensive "drastice". Acest rezultat mediocru ar fi trebuit, se pare, să taie cheful Ducelui și să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]