6,858 matches
-
era cald, pomii erau înflo riți și o mulțime de ierburi necunoscute acopereau pă mântul. Am cercetat plantele și m-am plimbat vreo zece minute, ajungând la limita dinspre pădure... Nu mi-a spus nimic, am simțit însă privirea și nemulțumirea ei... Era un gest de independență, era clară dorința mea de a fi liberă... Atunci l-am sunat pe preot, l-am anunțat că vin într-o săptă mână, mi-a răspuns că mă va aștepta la gară, doar să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
E adevărat, nu se supără că nu au carne-n frigider, dar aleargă și ei să cumpere ce-i mai ieftin, la ofertă. Sunt necăjiți că nu pot să-și cumpere un televizor cu plasmă etc. Importantă e starea de nemulțumire, nu motivul. Salvatore, la un moment dat, așa mucalit cum era, mi-a spus: — Toți oamenii au o gaură-n c...! Altă dată, în timp ce urmărea o slujbă la televizor, zise: — Uite, papa se roagă pentru noi! Concetta i-a răspuns
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai intrau în socoteală, pentru a nu mai vorbi de atâtea împrejurări în care făgăduia același lucru unei sumedenii de oameni, când lucrul acela nu putea fi acordat decât unuia singur, ceea ce era un izvor îmbelșugat de discreditare și de nemulțumire. Nimic nu l-a înșelat mai mult și nu i-a fost mai păgubitor decât ideea aceasta pe care și-o făcuse, că se pricepe să înșele pe toată lumea. Nu-l mai credea nimeni, nici când era de bună-credință, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
învățare, cu atât mai mult cu cât importante în evaluare sunt obiectivele și nu conținuturile. Cu toate acestea, studiul de impact al reformei, amintit la începutul analizei noastre, evidențiază faptul că, deși cadrele didactice agreează foarte mult ideea, au și nemulțumiri, cu atât mai mult cu cât manualele prezintă, susținem noi, și unele dezavantaje: * nu toate manualele alternative, elaborate pentru aceeași disciplină și an de studiu, conțin aceleași conținuturi; * există riscul neconcordanței datelor legate de unul și același aspect (de exemplu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
e cazul să așteptăm. Ne împrietenim cu autorul, care ne derutează și ocultează textul. Dacă pe vremuri romanul era o afirmație, acum e un semn de întrebare, iar lectorul n-are decât să-și răspundă singur sau să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat de Galsworthy) încă mai nădăjduiește să-i fie pe plac cititorului. Forsyte Saga e o arhitectură perfectă de procedee convenționale, de la cronologia impecabilă la intrigă și personaje. Legea de căpătâi e logica. Călăuza lectorului e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui text aparent atât de convențional clar. Adevărul ultim cu care ne părăsește textul este intensitatea însingurării Desperado. Eroii nu au parteneri. Pentru ei nu contează cu cine, ci cu ce intensitate există. Aceasta este lecția Desperado: sensul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care el cel adevărat). Autorul scrie gâfâit și cu mirare. Cuvântul scris îl surprinde chiar și pe el, pagina e o realitate în sine, independentă de cel ce o începe. În Mensonge (scurt roman polemic anti-deconstructivist), Bradbury pornește cu o nemulțumire vizavi de critica universitară și ajunge să creeze un personaj la care nu se aștepta. Mensonge, cel a cărui unică fotografie existentă e o chelie văzută de la spate, care nu a fost niciodată văzut, care nu a scris nimic dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că cei care distribuie ziare și manifeste de stânga au dreptate. Cauza comunismului într-o societate ca cea engleză, insula de protestatari care nu știu de fapt la ce râvnesc ne înfioară. Viața e, la vârsta celor doi adolescenți, "o nemulțumire", un șuvoi subteran, pe care Christine, la cei șaisprezece ani ai ei, îl resimte ca pe o "tristețe și o neliniște pe care nu le putea explica" și care îi modelează viața după un tipar neînțeles. Analizele psihologice sunt statice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndrăgostit de doctor. Are, în final, un scurt moment de entuziasm, spre deosebire de Tony, care e nefericit și descurajat de la cap la coadă: Simți că are o țintă a ei, era mulțumită și nu-i păsa de rest: era nemulțumită, dar nemulțumirea ei era viguroasă și constructivă; era sensibilă, dar într-un mod clar, bun, care îi arăta că e vie. Cum stătea acolo, calmă și detașată, privind la cerul inundat de un soare orbitor, știa că își are un rol al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aparținând sferei "înțelegerii inteligente". Un demers interesant cu atât mai mult cu cât în joc intrau de astă dată funcții care asigurau însușirea cunoștințelor, adaptarea în situațiile complexe. Binet, fost student a lui Jean Martin Charcot (1825-1893), și-a exprimat nemulțumirea (în 1896) față de metodologia prelucrată de Wundt. Mai mult, în cercetările sale a fost condus de necesitatea găsirii bazelor ce definesc obiectiv nivelul superior inteligent de adaptare la mediu. În 1894, a fost numit directorul primului laborator de " psihologie fiziologică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
extern cu cele subordonate unor altor perspective filosofice, unor mentalități diferite față de cunoașterea psihologică, cu cele ale pragmatismului american sau cu reflexologia originară din Uniunea Sovietică. În primii ani de după primul război mondial, în psihologia germană s-a declanșat o nemulțumire generală a tinerilor psihologi crescuți la școala lui Wundt. Ei și-au propus să dea un nou răspuns problemelor reflectării conștiente. Acest răspuns se dorea să fie în acord cu așezarea psihologiei alături de celelalte domenii ale științelor naturii, în acord
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Wertheimer, în colectivul său de lucru au fost atrași alți doi cercetători, Wolfgang Köhler (1887-1967) și Kurt Kofka (1886-1941). Această grupare întărită a devenit colectivul de bază al mișcării gestaltiste. În prima lor publicație Köhler și Kofka și-au declarat nemulțumirea față de "vechea" teorie a percepției "față de psihologia elementelor". Opinia lor a fost că orice teorie trebuie să-și ia ca punct de plecare unele fapte primare, unele evidențe de percepție nemijlocite. Köhler, în perioada de început a activității sale, a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
anumiți cercetători au sugerat că publicul resimte un disconfort atunci când este expus la informații conflictuale și că acest disconfort explică declinul încrederii în politicieni și în instituțiile publice (Hibbing și Theiss-Morse, 1995). Referitor la contextul american, aceiași autori argumentează că nemulțumirea față de Congresul American este mai ridicată decât față de alte instituții guvernamentale deoarece conflictele dintre membrii Congresului sunt mult mai vizibile. Dincolo însă de observarea conflictelor de pe scena politică, se pare că și implicarea directă în conflictele sociale poate fi un
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
are la bază interesul gazetarului față de schimbările timpului său, față de prefacerile prin care trece societatea românească în pragul epocii moderne, și nevoia de a exprima atitudinile, credințele, opțiunile personale. Articolul de ziar devine pentru Eminescu locul de manifestare a profundei nemulțumiri față de "vârtejul jucăriilor politice", un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"333. Spre deosebire de publicistica pașoptistă, ocazională și subordonată intențiilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
i se alăture și I.L. Caragiale. "Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari puteri vecine, Turcia și Rusia, precum și de critică severă a stării de lucruri din țară, provoacă nemulțumiri în rândurile conducătorilor conservatori"483. Pentru a stăvili avântul polemic al celor trei gazetari, conservatorii numesc redactor-șef pe I.A. Cantacuzino, în februarie 1878. Libertatea de gândire și de exprimare a lui Eminescu îi va aduce mari neplăceri: jurnalistul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii moderne, împlinind în același timp nevoia acestuia de a-și face cunoscute atitudinile și opțiunile politice, de a propune soluții la problemele cu care se confruntă țara. Articolul de ziar devine pentru Eminescu tribuna de la care își manifestă profunda nemulțumire față de "vârtejul jucăriilor politice"521, un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"522. Jurnalistul nu ezită să amendeze acțiunile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în ciuda existenței capitalei sale, continuă să se deplaseze din domeniu în domeniu, care trăiește mai ales din veniturile funciare și din prăzile sale de război pradă care se rărește odată cu creșterea Imperiului și cu prelungirea perioadelor de pace, spre marea nemulțumire a aristocrației războinice și își împarte regatele între fiii săi. Dar mai ales și acesta este cel de-al doilea element , după Carol cel Mare, suveranul reușește din ce în ce mai puțin să stăpînească ambiția celor mari, care vor folosi în detrimentul său principalele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale vikingilor și ale sarazinilor, s-au efectuat partajările carolingiene. Ludovic cel Pios căutase să mențină mai întîi unitatea atribuind titlul imperial primului său născut, Lothar, și nelăsînd celorlalți doi fii decît regate inferioare:Aquitania lui Pépin, Bavaria lui Ludovic. Nemulțumirea acestora doi, care vor să-și mărească partea și nașterea unui al patrulea fiu, Carol viitorul Carol cel Pleșuv repune totul sub semnul întrebării. Fiii se ridică împotriva tatălui, a cărui poziție slăbește în mod periculos. În 838, la moartea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XIII-lea de violente tulburări sociale în orașele din nord și, în 1302, milițiile flamande zdrobesc cavaleria franceză la Courtrai: semn precursor pentru alte dezastre. În 1314-1315, după moartea lui Filip cel Frumos, a cărui domnie autoritară suscitase numeroase nemulțumiri, revolte nobiliare se produc în toată țara. În sfîrșit, rapida succesiune la tron între 1314 și 1328 a celor trei fii ai lui Filip cel Frumos, morți fără moștenitori direcți, va declanșa prima criză dinastică de după venirea la tron a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
XVII-lea, se soldează, de fapt, cu un eșec: locurile de internare sînt insuficiente, iar vagabonzii prea numeroși. Pe de altă parte, viața socială nu merge fără tensiuni. Cînd survine o recoltă slabă, cînd impozitele regale devin prea grele, atunci nemulțumirea populară poate izbucni într-o revoltă violentă: după o scurtă explozie de mînie, adesea ucigătoare, "emoția", fără program precis, adesea fără șef, cade de la sine sau este obiectul unei dure reprimări. Ultimul cuvînt rămîne totdeauna statului monarhic, care, bazîndu-se pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Ludovic al XI-lea, fiul său Carol al VIII-lea, care îi succede, nu are decît 13 ani și puterea este exercitată de sora lui mai mare și de cumnatul său, Anne și Pierre de Beaujeu. Aceștia fac față nemulțumirii tuturor celor care au avut a se plînge de Ludovic al XI-lea, în special feudalii. Dar, în 1492, regele o îndepărtează practic pe sora sa din treburile statului: el este nerăbdător să domnească personal și să ceară, cu armele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din Nantes este un act de realism politic din partea regelui și nu traducerea unui adevărat climat de toleranță. Stau mărturie în acest sens violenta opoziție a parlamentelor la înregistrarea edictului, rezistențele îndîrjite ale mediilor catolice celor mai diverse și chiar nemulțumirea a numeroși hughenoți. Cel puțin gestul lui Henric al IV-lea punea capăt unei perioade de aproape 40 de ani de război civil și avea să permită protestanților francezi să-și exercite în pace religia. Restaurarea autorității regale. Regele, care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
La Rochelle, după un asediu de 13 luni (1627-1628), permite ruinarea partidului hughenot: edictul de la Alais (1629) îi lipsește pe protestanți de avantajele politice și militare pe care li le concedase edictul din Nantes, menținîndu-l totuși pe acesta, spre marea nemulțumire a majorității catolicilor. În sfîrșit, Richelieu, foarte neliniștit de politica ambițioasă a împăratului Ferdinand al II-lea, îi încurajează pe ascuns pe toți adversarii acestuia. Richelieu și regimul de război. În 1630, un complot de curte, care îi regrupează în spatele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mazarin, cardinal fără să fie preot, care are un enorm ascendent asupra ei. Mai suplu decît Richelieu, dar avînd aceleași talente, același simț politic, precum și aceeași aviditate, Mazarin are de gînd să ducă aceeași politică. În cîțiva ani, el aduce nemulțumirea generală la maximum prin nevoia în care se găsește de a-și face rost de bani prin toate mijloacele: împrumuturi, crearea de oficii, suprimarea parțială a plății rentelor, restabilirea impozitelor căzute în desuetudine. Fronda parlamentară. În iunie 1648, Parlamentul de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regenta și cu Mazarin, care promit o iertare generală: pacea de la Rueil pune astfel capăt, în martie 1649, acestui război civil care primește imediat numele unui joc de copii, "Fronda". Fronda prinților. Dar cu aceasta nimic nu este rezolvat, căci nemulțumirile împotriva guvernului lui Mazarin rămîn aceleași. În cursul anului 1649, atitudinea lui Condé provoacă a doua Frondă sau Fronda prinților. Amețit de victoriile sale împotriva spaniolilor și parizienilor, Condé vrea să-l înlocuiască pe italian pe care-l detestă și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]