5,657 matches
-
ce aroganță, ce spirit „aventurier”, dar și ce splendidă „sinucidere socială”! Recunoaște! Și... iată cum o Întâmplare a destinului, cum se Întâmplă atâtor milioane, printr-o voită, Încăpățânată, repetiție, simetrie, poate să devină cu totul altceva decât hazard, Întîmplare, ghinion, nenorocire, toate acele rele care ne apasă și ne urmăresc din toate părțile, În secolul trecut parcă mai mult decât În altele; sau este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu opusul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acele rele care ne apasă și ne urmăresc din toate părțile, În secolul trecut parcă mai mult decât În altele; sau este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu opusul unei nenorociri este leacul destinului, ci... tocmai acea „nenorocire, necaz mare sau catastrofă” este „leacul”, dacă ai „inconștientul curaj” sau „ciudata, nebuna inspirație” de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urmăresc din toate părțile, În secolul trecut parcă mai mult decât În altele; sau este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu opusul unei nenorociri este leacul destinului, ci... tocmai acea „nenorocire, necaz mare sau catastrofă” este „leacul”, dacă ai „inconștientul curaj” sau „ciudata, nebuna inspirație” de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este „leacul”, dacă ai „inconștientul curaj” sau „ciudata, nebuna inspirație” de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am fost singurul care În vremurile „absurde” și inumane ale comunismului am știut sau am putut să lupt cu propriile „lor” arme; se știe, azi, din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii le fac acest „dar” ciudat; un dar ca o lovitură de ciocan a timpului, o nenorocire, o năpastă care, la capătul ei... da, doar la capătul ei, te Întâmpină cu brațele pline, mai mult decât atât: te Întâmpină cu darul Însuși al existenței, cu demnitatea umană doar astfel câștigată și Înălțată când milioane orbecăiesc În jur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
animale Împinse spre tăiere, pe mari benzi rulante. Spuneam mai sus că nu a fost o formă a ghinionului, ci chiar apariția sa, deși atunci, pentru mine, familia mea și toți cei care mă Înconjurau, „el” avea cu claritate forma nenorocirii. Dovadă că este așa, că „el” era tot o formă a norocului, a fost faptul că după vreo două decenii, același Nicu Breban, ajuns În vârful scării sociale și profesionale, „l”-a convocat pur și simplu Încă o dată și În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
formării și a presiunilor și acaparantelor interese sociale, se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dată! O „condiție dată” socială, dar, prin extindere, nu-i așa, În „cazul” de față - condiția dată inexorabilă a existenței! Dar... câți indivizi umani, de pe toate meridianele și din toate timpurile istorice, vor accepta această „condiție dată” a vieții, când nenorocirile sociale se Îngrămădesc asupra celor fizice, biologice, făcându-ne viața, ce pare a avea nevoie de atât de puține principii și condiții pentru a fi acceptabilă - imposibilă, sufocându-ne cu propriile noastre speranțe?!... Alungându-ne de la masa vieții după ce ni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sănătatea? Doamna mea este bine. Eu, În schimb, am un sezon foarte rău. Când am câte o zi bună nu-mi ticnește, pentru că știu că vine una proastă după ea. Boala mea este strâns legată de timp. Ori, variațiile sunt nenorocire. M am bucurat de nota din ziar. Încet, Încet se va face cunoscută munca voastră. Cu cele mai bune urări de sănătate, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”3/IV.1975”> Dragă Eugen, Am așteptat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aceeași vară fatidică a lui ’71, vara „Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa să-i înlăture la timp - la timp?! - și să strângă în mâna sa toate frânele puterii. Pentru nenorocirea țării românești și, până la urmă, spre nenorocirea lui și a propriei sale familii... Dar vara lui ’68, intrarea rușilor, a Pactului de la Varșovia în Praga și „condamnarea” acestui act în mod public, din balconul comitetului central, i-a adus lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa să-i înlăture la timp - la timp?! - și să strângă în mâna sa toate frânele puterii. Pentru nenorocirea țării românești și, până la urmă, spre nenorocirea lui și a propriei sale familii... Dar vara lui ’68, intrarea rușilor, a Pactului de la Varșovia în Praga și „condamnarea” acestui act în mod public, din balconul comitetului central, i-a adus lui Ceaușescu nu numai sufragiile multor oameni de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-l și ajute să obțină, în următorii ani, o putere sporită în partid, putere pe care în mod normal nu ar fi reușit s-o obțină nici într-un deceniu. Putere de care a abuzat tot mai grosolan, spre nenorocirea nației și a lui personal! Apoi, după o ședință la c.c., în prezența lui Ceaușescu, care a încercat să-l apere fără mare succes - era una dintre ultimele dăți când șeful statului a mai acceptat să participe la întâlnirile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales, lăsa ceva mai libere „barierele” cenzurii și ale poliției, nu credea că e posibilă o „re-stalinizare”, ca să nu mai vorbim și de o dictatură personală și de familie, cum a îndrăznit-o și a și instalat-o Ceaușescu, spre nenorocirea țării și a sa proprie!... Aveam în această „certitudine” nu numai o anume „legitimitate” pe care, vrând-nevrând, i-o confereau dictatorului tratatele și întâlnirile numeroase cu șefii politicii occidentale, contractele comerciale cu unele țări „imperialiste-reacționare”, cum erau cele cu Șahul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celorlalte planete. Cum să-i reproșezi ceva? Trăiești mai bine printre ai tăi, nevorbind limba vecinului, ignorându-i sărbătorile și considerându-l neam de asasini. A te vedea pe tine cu ochii celuilalt, fie și pentru o clipă, e începutul nenorocirii. Un student arab din zece, de la universitatea de pe muntele Scopus, face acest efort. Și, în numeroase spitale, vezi stând alături medici și pacienți de origini diferite. Dar, de regulă, un evreu nu merge în Est (chiar și șoferii de taxi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
preluat ștafeta întâlnirilor anuale. Dar el personal nu mai crede în dialogul teologic; sau, mai degrabă, cum zice el, îl trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii". Pe când era în culmea gloriei, fratelui Marcel i s-a întâmplat o nenorocire: într-o zi a avut o conversație cu șoferul său de taxi palestinian. Din vorbă în vorbă, s-a împrietenit cu el, a ajuns să-i cunoască familia, casa, povestea, vecinii de cartier din Beth Safafa, pe drumul înspre Betleem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
epocă, nu putea fi percepută de către cei invadați cu aceeași bunăvoință cu care-l întâmpini pe un verișor întârziat al reginei Victoria (ceea ce iarăși este). În aceasta constă tragedia. Ai cu ce alimenta un război de o sută de ani. Nenorocirea provine din încălecătura a două cronologii decalate, a Apusului și a Levantului: asimilarea urgiei Shoah de către conștiința europeană coincizând cu începutul insurecțiilor contra puterilor coloniale din anii 1950: încrucișarea ritmurilor istorice purta în pântece o teribilă misfit*. Dar cine-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar Afrodita, asigurându-l de mâna frumoasei Elena, că va face din el cel mai desăvârșit amant din câți s-au văzut. Promisiune care, până la urmă, l-a făcut pe Paris să-i ofere mărul Afroditei. Asta însă spre marea nenorocire a contemporanilor săi, pentru că Paris s-a dus apoi în Sparta s-o răpească pe Elena și se cunosc urmările. Zeus credea că, punând un muritor să-l scoată din bucluc, va salvgarda pacea zeilor, dar totul a ieșit pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ci doar niște cuvinte inspirate, valorizarea individului și facultatea de a negocia cu absolutul, mult mai puțin inaccesibil, implacabil și ascuns cunoașterii ca Allah. Cel pe care-l strâng pantofii își poate căuta alții, mai comozi. Iar în caz de nenorocire, nu pe seama încălțărilor o pui, ci pe a piciorului. Un om bântuit de obsesii se va simți în largul lui într-o religie a Legii, iudaism sau islam: credința creștină i se va potrivi mai bine unui imaginativ sau unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vândut unui Ovreiu, în calea Victoriei, o groază de tablouri eftine. Se duce cineva la Ovreiu și-l întreabă: Bine, omule, de ce-ai luat așa groază de lucruri proaste? Ovreiul începe a se văita. Vai de mine, domnule! mare nenorocire! Cine dracu m-a pus să le cumpăr! Nimene nu voește, domnule, să mi le ia, nimene! și le-aș da și cu jumătate din prețul pe care l-am dat eu! Zău nu știu ce să fac! Ce să faci? Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copil: parcă-i de hidrocefal! Uite, ce cap e acesta? Acela? strigă disperat negustorul, acela o fi ori n-o fi cap! dar acesta, acesta al meu (și se bate cu pumnii) acesta e cap, ori ce? Oi-oi, mare nenorocire! Ce să-i faci? Trebue să te dai după păr. Fiece frunză cu umbra ei. Ce Dumnezeu! prea mare barbă! ar trebui s-o mai astâmpere. Farmacia Kiesielewsky. Ciurea. Mihalache Dragonciu, Gheorghieș Sutter, Urechianu, Bosânceanu, Gavril Popescu etc. Alegerile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
josnic, căci a fost prada temniței. Am avut soarta acelor oameni cari n-au niciodată parte de bunătățile pământului și ale aerului! Prisonierul din Chillon. Byron. Suave, mari magno, turbantibus aequora ventis, E terra magnum alterius spectre laborem. Chiar în nenorocirea celor mai buni amici ai noștri este ceva care nu ne displace. Lucrețiu. De rerum natura. Odiant, dum metuant! Să mă urască, dar să se teamă de mine! Antoniu. Sunt două categorii de clerici: cei cari servesc religiunea, și cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al filosofilor noștri, și din nenorocire încă maestrul lor remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În câte colțuri se sugrumă frați pe frați; în câte târguri ulițile "Jidovimii" sunt înecate în sânge și zăgăzuite cu mii de cadavre... O nebunie roșie bântue fără stavilă în țara stepelor, și parcă bate dintr-acolo un vânt de nenorocire și de nemărginită tristeță. Fără îndoială, în om trăiește o fiară. Vai de el, când gratiile au fost rupte și bestia adulmecă sânge... Tunul bate la Iampol și mai departe. Nistru curge însă liniștit și limpede în albie de stâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oameni slabi la conducere. Dac-ar fi oameni mari și de acțiune, atunci ar cerca să se ridice ei deasupra vremurilor: probă Ștefan cel Mare care ne-a asigurat autonomia, deci domniile pământene și fanariote cu tot convoiul lor de nenorociri; cum însă oamenii sunt mici, chiar foarte mici, evenimentele îi iau ca pe o frunză și toate se împlinesc după destinul istoric, fără zabavă și fără împotrivire, una după alta, spre marea noastră mirare. Așa încât eu sunt sigur că orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tecuciu (strugure) Putna (Bachus) Bacău (munte) Roman (3 fire de grâu) Neamț (capră neagră) Suceava (3 brazi) (total 16 județe). 10 Iunie. Chestia Filip. Organizarea răspândirii revistei copilărești Mihuță. Povestea pe care-o va auzi când va fi mare despre nenorocirea acestui genial prietin al copilăriei lui... 10 Iulie 1925 Ungheni. Găzduire la un gospodar bun: Crețu. Dimineață, când plecăm, întreb pe gospodină, care pleca la prășit: Pe cine lași acasă, în lipsa d-tale? Pe fată? Da, pe dumneaei. Acest dumneaei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]