5,767 matches
-
afla în nordul Italiei, alături de Giovanni, pe care-l observa cu un amestec de admirație și de furie: Dă dovadă de o mare vitejie, dar își riscă viața în cea mai măruntă încăierare. Or, dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma decât atunci când rămăseseră fără obiect: atins de o ghiulea de la un tun ușor, șeful Cetelor Negre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care mă cheamă sau eu sunt cel care chem nenorocirea? O dată mai mult, fiule, sunt dus de marea asta, martoră a tuturor peregrinărilor mele și care te duce acum și pe tine spre prima ta pribegie. La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care mă cheamă sau eu sunt cel care chem nenorocirea? O dată mai mult, fiule, sunt dus de marea asta, martoră a tuturor peregrinărilor mele și care te duce acum și pe tine spre prima ta pribegie. La Roma, erai „fiul Africanului“; în Africa, vei fi „odraslă de rumi“. Oriunde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Politicienii, presați de tabloide, voiau să țină la distanță cocaina, heroina și albanezii - nu ciudatele fragmente mozaicate. După cum îi explicase Henry de mai multe ori soției sale extrem de neliniștite, oamenii în uniforme de la Heathrow jucau în The Sweeney, nu în nenorocirea aia de Antiques Roadshow. Într-adevăr, Tony ieși în curând cu un teanc de hârtii și zâmbetul lui obișnuit: probabil că funcționarii de la vamă făcuseră semn că actele erau aprobate. Henry Blyth-Pullen completă un cec de treizeci de lire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un umăr, și peste celălalt, scrutând pe oricine se apropia suspect de el. Vizualiza nenorocirea: se apropia un bădăran de el pe stradă, cerându-i să-și golească buzunarele. Nu putea să lase să se întâmple asta. Nu astăzi. Nu cu asta în mână. Am ajuns, strigă imediat ce intră. Se ruga să nu-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare zi a lumii! GARDIANUL (Cot.): Grubi! (Către ARTUR.) Să ne luăm rămas bun! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
duc să i-l duc. GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. BRUNO: Țțțț! Cobor eu. (Se leagă cu o funie de mijloc; GRUBI îl ajută.) Dă-mă-ncet. GRUBI: Ah, să nu se-ntâmple-o nenorocire. Îmi tremură genunchii. BRUNO: Lasă fandoseala. Dă-mă! GRUBI: Să nu faci vreo-prostie, acolo, jos. BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia. BRUNO: N-are cum. GRUBI: Mamăăă... BRUNO (Coboară încet în groapă.): Ține strâns! Mai fă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mână și oprindu-se pe marginea gropii.): Nu, mamă. MAMA: Să nu uiți să pomenești și de soră-ta. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA (În hohote, îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah, ce nenorocire! (Plângând pe umărul băiatului.) Ce nenorocire! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gropii.): Nu, mamă. MAMA: Să nu uiți să pomenești și de soră-ta. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA (În hohote, îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah, ce nenorocire! (Plângând pe umărul băiatului.) Ce nenorocire! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te bată careva. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spectacole de improvizație nu au haz. Nu se-ntâmplă o dată să nu fie ceva... MAJORDOMUL (Înnebunit.): Ce dracu’ are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau să spun că GRUBI a avut dreptate. (Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e reală. (Pauză; personajele în așteptare.) MAJORDOMUL: Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule, sunt grosolani și murdari. HAMALUL: Să nu-l lăsăm să rămână aici peste noapte. Să nu se întâmple o nouă nenorocire. ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau de mult, de pe vremea când Bérenger Saunière, proaspăt aterizat la Rennes-le-Château, se trezise slujitor Într-o biserică dărăpănată ca vai de capul ei. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, nici casa parohială nu se afla Într-o stare mai bună, lucru care Îl obligă pe preot să-și caute o gazdă. Familia Dénarnaud, biensûr, că doar destinul ce ocupație de bază are decât să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la elucidarea completă a cazului, a conchis criogenic cel care condusese interogatoriul. Nu mai era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să Înțeleg că dacă nu se Întâmpla nenorocirea cu doctorul Wagner, În cel mai scurt timp, aș fi fost liber ca pasărea cerului? - Poate că da, poate că nu, a spus sibilinic inchizitorul-șef. Timpul este cel mai relativ dintre lucrurile eterne... - Acesta este un aforism? m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cu el, istoria pare Înscrisă ferm pe acel făgaș pozitiv și generos al evoluției despre care vorbeam la Început. Și tocmai acum, ca și când, pe neașteptate, ceva sau cineva s-ar fi speriat de binele ce va să vină, se produce nenorocirea: În timpul unui banchet, Alexandru se simte rău, acuză dureri violente de spate și, după 10-12 zile de suferință, moare. Boală misterioasă? Malarie? Otravă? Moarte naturală? Crimă politică sau pasională? Răzbunarea postumă a lui Parmenion, bătrânul general al lui Filip, ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care se obișnuise, dar șeful grupului i-a explicat că ideea schimbării Îi aparținea lui Aristotel și era menită să evite apariția de suspiciuni privitoare la parcurgerea repetată de către aceiași oameni a traseului dintre Grecia și Babilon și producerea unei nenorociri ireparabile. Mai cu seamă acum, când lucrarea depășise stadiul tatonărilor și Încercărilor, tinzând spre finalizare. Mulțumit de Înfățișarea Codului, care se apropia de forma definitivă, Alexandru a organizat În aceeași seară un banchet in timpul căruia a Închinat sibilinic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că acceptarea lui atrăgea după sine acceptarea unui șir practic nesfârșit de consecințe care mă Înspăimântau. Cel mai tare mă temeam că la capătul abandonurilor succesive În care m-ar fi târât primul compromis cu rațiunea s-ar fi conturat nenorocirea supremă: acceptarea legitimității existenței Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui criminale cu tot. Subteranii mă răpiseră din precauție și mă suportau din interes, era clar. Nu pentru că mureau de dragul meu Îmi răspundeau la Întrebări și nici fiindcă Îi dădea spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pace, belșug și fericire despre care vorbește Cartea Sfântă. Or, așa ceva nu trebuia să se Întâmple! Era datoria și misiunea Centrum-ului să Împiedice, uzând de orice mijloace, ceea ce textul pe care Îl parcurgeam Într-unul dintre birourile arhivei numea „această nenorocire majoră”. După un scenariu pe care, de acum, Îl cunoșteam deja, conducătorii organizației se adună și iau În discuție problema. O concluzie se impune cu rapiditate: doar decapitarea Ordinulu,i prin eventuala asasinare a Marelui Maestru Jacques de Molay, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui tânăr polonez i s-a cerut să trateze subiectul „Polonia și marxismul”. Omul s-a lansat cu aplomb Într-o filipică virulentă, scuză-mi pleonasmul, la adresa fostului regim politic din țara sa, căruia i-a turnat În creștet toate nenorocirile și insanitățile cu putință. Comisia a ascultat cu atenție și răbdare, iar la sfârșit, prezidentul ei i-a spus: „Ne-ai prezentat un excelent pamflet, dar, tinere dragă, știința este altceva”. Bănuiesc că nu e nevoie să traduc... În legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frustrărilor, ci existența și dezvoltarea ei eliberate de constrângeri și limitări generatoare de inhibiții. Pentru asta e nevoie să depășească stadiul convulsiv al luptei cu natura și cu spaima zilei de mâine. Teama de viitor stă la originea celor mai multe dintre nenorocirile care marchează lumea. A războaielor, În primul rând. Abia când teama de viitor Își va fi epuizat substanța, când resursele omului nu vor mai fi alocate bătăliei cu toate condiționările care Îl Înlănțuiesc acum, ci creativității sale libere și bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă aveam mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă, pentru bunul motiv că nu eram inclus În nomenclatorul de glasuri. Mda, nenorocirea - prost lucru, Într-adevăr! Ajunși la ultimul etaj - adică la cel situat la adâncimea maximă, În Centru numărătoarea făcându-se, după cum am mai spus, de sus În jos - am urmat-o docil pe Eveline de-a lungul câtorva coridoare din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
producă. - Roger, scuză-mă, comparațiile nu sunt partea ta cea mai tare, m-am Încăpățânat să-mi susțin punctul de vedere. Le facem fiindcă știm sigur că odată, cândva, apele s-au revărsat. Există un precedent care ne avertizează că nenorocirea se poate repeta, altfel malul fiecărui râu ar fi Îndiguit hodoronc-tronc și-am ajunge o planetă de diguri. În cazul nostru precedentul lipsește, a fost Înlocuit de spaimă. Preventiv e bună și ea, desigur, dar să mă ierte cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]