7,995 matches
-
a sporit considerabil În timpul liceului - liceu făcut la marină, În portul Constanța. Când i se ivea un impediment În cale, În minte Îi reveneau imaginile jupuitului câinilor, de pe malul apei. Și, automat, Întreaga sa ființă se revigora și era cu neputință să nu-și atingă scopul propus. Au urmat anii de facultate. La universitatea de marină. De marină militară. Disciplina de acolo a fost un suport extraordinar, pentru el, În a-și măiestri nevăzuta meserie, pe care și-o perfecționa, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit-o cu neputință. A Înghițit În sec și a schițat un gest. Voia căluțul. Ea a repetat: spune: Lo! El iar a schițat gestul, cerându-i-l, dar, din gât, ia ieșit, ceva, ca o icnitură. Nu așa. Lo! Hai, spune, Lo! A
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
după cîteva luni - ca o execuție. Ce-ar mai fi fost de spus de efectul unor anticoncepționale, de capcana unui prezervativ sau de canibalismul unui sex oral? Numai familii cu stare și Încă tinere Își permiteau să corecteze o eventuală neputință a unor soți de a procrea; unii dintre aceștia erau nemaipomenit de potenți, dar nu și virili - un oreion, de pildă, avut În copilărie le afectase pentru totdeauna sămînța; fiii și fiicele lui Thomas - era de presupus - aveau, acolo unde
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În vreun fel, ceva: plăcerile de odinioară, libertatea de atunci, mai ales; nu dăduse nimănui seamă; acum se Împotrivea sieși, se autocenzura, nu ar fi crezut niciodată așa ceva. Nu devenise mai Înțelept ori mai moral, vorbe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
O să ajungă În iad Rusoaica! Vine ea să schimbe fața lumii! Precis că În vreme ce se uită la mizeriile de după miezul nopții se gîndește la falusul de ebonită pe care nu și l-a cumpărat; o descreierată! Sfințenia ei se numește neputință! Hai la groapa cu furnici! Tot gîndindu-se la Antonia, la lipsa ei de Îngăduință mai degrabă, Thomas se Întreba dacă, peste ani, nu cumva era posibil să i se Întîmple și lui ceva, dacă nu identic, măcar comparabil. Să fie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iar America era, lucru știut, țara tuturor posibilităților; totul s-a oprit la cîteva filmulețe private, plătite de către chiar părinții micuțului. Dar, Încet-Încet, bărbatul nu a mai putut să-l suporte, Bert era replica vie, permanentă, zi și noapte, a neputinței sale de a zămisli viață; omul se ura pe sine, ura băiatul, nevasta, era mereu prost dispus. Bert ajunsese, de-acum, la vîrsta la care trebuia să meargă În cluburi, discoteci, să atingă lumea, nu să o urmărească la televizor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zilei îi dădu de veste că va fi o zi frumoasă, cu soare. „Și de ce m-aș bucura? Nici să merg cu Dănuța prin parc nu am timp... O va plimba mama și eu îmi voi mușca iar unghiile de neputință și de durere că nu mă joc eu cu iubirea mea... Am multă treabă azi și la spital și la cabinet... Se petrece ceva cu mine de ceva vreme și nu înțeleg ce anume... De ce oare m-am trezit cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lăsase acolo o parte din viața sa. toți acei pereți, toate acele stucaturi, tavanele cu casetoane, parchetul din lemn de nuc, pianul dezacordat din hol și canapelele și fotoliile excesiv de confortabile erau impregnate de gesturi, de cuvinte, de gînduri, de neputințe și de revolte mute, de șoapte și intrigi, de bîrfe și denunțuri, de glume și hohote de rîs. în timp ce Guy fotografia totul cu telefonul mobil, eu încercam să-i explic la ce servise fiecare încăpere. Jos, la parter : imediat pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vreme și din orice loc. Prin radicalitate de ochii lumii înțelegem acel mod de a concepe și de a trăi propria vocație ca pe o stare de privilegiu spiritual ce ne permite să tăinuim mai bine propriile fragilități, ba chiar neputințe, asigurându-ne astfel nu doar un loc în sânul societății, ci și o onoare și un respect pe care nu am putea să le dobândim vreodată altfel. De asemenea, putem vorbi de o radicalitate de ochii lumii când percepția propriei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
conduce spre abandon. Am visat și am greșit, trebuie să o recunoaștem cu umilință; nu trebuie să mai privim la piscurile care nu ne sunt accesibile, ci trebuie să ne mulțumim cu o mai bună gestionare a slăbiciunilor și a neputințelor noastre, pe care le cunoaștem destul de bine!». Nu este, oare, aceasta atitudinea noastră atunci când vârsta, experiența, încercările vieții ne determină să avem o viziune mai realistă despre limitele noastre? Adevărul e că în noi era deja cuibărit un crâmpei de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la unchiul-tutor în strada Antim. Îl vestise la vreme printr-o scrisoare, și acum îi era dat să primească acest răspuns ciudat. Felix își cercetă bine memoria, spre a vedea dacă nu cumva are o lipsă, dar lucrul era cu neputință. Acela era numărul. Căută mai departe vreun bis și se gândi la posibilitatea ca în curtea unchiului să fie mai mulți locatari. Știa însă bine că Giurgiuveanu era proprietar și nu închiria, și un chiriaș, de altminteri, ar fi știut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că sforțarea științifică era inutilă, stîndu-i piedică escrocheria, banalitatea faptelor, sărăcia materială. Acțiunea de demoralizare a internului era așa de totală, încît Felix, spirit ardent și tânăr, nu se lăsă contaminat și nu izbuti să se convingă că e cu neputință să ajungi ceva. Își redactă articolul, îi puse în subsol un număr cam exagerat de referințe și-l prezentă profesorului. Acesta îl găsi foarte bun, dar sfătui blajin ("eu, din partea mea, aș face așa") pe Felix să mai extirpeze din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tatăl său. Răsfoi prin el, în scopul de a găsi cazul lui Simion. Atacul afazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale, dar putea fi și altceva. Acest altceva, Felix refuză să și-l închipuie măcar. Era cu neputință. Un molâu ca Simion! Luă iar caietul bătrânului și privi cuvintele scrise în el. N-aveau nici o legătură logică între ele, totuși, un fir asociativ părea să le înlănțuie. Probabil că Simion făcuse exerciții de caligrafie, ca unul căruia îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vă consult. De altfel, sănătatea dumneavoastră mi-este cunoscută, vorbește toată lumea. Am venit atras de reputația dumneavoastră de... de învățat... de... Simion se opri din mers și sorbi vorbele lui Weissmann, privindu-l, deși la drept vorbind pupilele, în neputință de a se concentra, erau risipite în gol. Cuvântul "profesor", respectul studentului îl măguleau. Însă Weissmann folosise titulatura la întîmplare, neștiind de fapt ce profesiune avea Simion. - A auzit lumea de învățăturile mele? întrebă serios Simion. - Dacă a auzit, mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pretinde că fata s-a îmbolnăvit, fiindcă te iubeșteși i-ai dat a înțelege că te-ai căsători cu ea. - Stănică minte totdeauna. Habar n-am. - E adevărat că Stănică bate câmpii, asta e convingereamea nestrămutată, însă nu-i cu neputință ca fata, naivă, să-și fi făcut unele iluzii. Ar fi nedrept s-o faci să sufere. Felix prinse o mână a Otiliei: - Otilia, de ce-mi spui toate astea? Vrei să mă-nsori cu Lili? Mi-e indiferentă, am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa ei, deoarece pretindea că de la o vreme nu prea-i merge bine. Bănuia că sunt de vină gurile rele. G. Călinescu - Nu, tăiculiță, fu de părere popa Țuică, toate relele omuluivin numai de la diavol. El e pricina a toată neputința și vrăjmășia. Să mă chemi pe mine să-ți citesc blestemele Marelui Vasile, să vezi cum folosește. Maică, maică, fuge dracul sfârâind, și lăsând fum și miros de pucioasă îndărăt, cum zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă faci util patriei, mă lași să mă pierd în negura uitării, fără urmași, care să-mi poarte numele, nu mai ești, de fapt, soția mea. Eu sunt un sentimental, un om bun; mi-am zis că poate ești în neputința fiziologică de a-mi da un fiu, și cum ai făcut tot ce-ai fost în stare, născând un copil neviabil, am fost învins de caritate, de amorul spiritual pentru tine, de amorul steril. Dar văd că nu e așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care îi spune că Otilia e în Spania, căsătorită cu un conte. Felix ajunge așa cum visase, un doctor de renume, profesor universitar și realizează și o căsătorie fericită. Revăzînd-o într-o fotografie oferită de Pascalopol, lui Felix îi e cu neputință să o recunoască în femeia cu trăsături fine pe Otilia cea plină de ciudățenii și copilăroasă din anii tinereții. O ascensiune spectaculoasă are Stănică Rațiu care, devenit bogat, grație banilor furați de la moș Costache, o părăsește pe Olimpia, se căsătorește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai generoasă și se răsfrânge și asupra fraților mai senin și mai discret și totodată devine mai transparentă și mai plină de har. Acesta este darul și experiența maternității și a paternității spirituale”. Reînnoindu-și propria capacitate de integrare a neputințelor și a slăbiciunilor propriei ființe, individul reușește sa „păstreze sensul” existenței specifice de creatură, întorcându-se înapoi și redescoperind valorile de bază ale vieții sale. Numai așa va putea să persevereze în mod creativ în căutarea fericirii și să se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
la scrisoare, cu semne de răni sângeroase rămase pe trup, va trece, la 12 și un sfert, prin fața magazinului Delta Dunării și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o prispă, o călfăriță, atletică și mustăcioasă, strecurată probabil cu ajutorul unei limbi de încălțăminte într-o minusculă rochie lila, conducea ședințele de tratamente, prescrise, c-o seară înainte, chiar de către fermecătoare, vecinilor ei. Moși, babe, slăbănogi, năpăstuiți, legați, cangrenați de neputințe. 131 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI îndeaproape și cu viteză mică, lăsând în urmă, cu cele patru cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătătorite, armăturile patului de internat și să se intereseze de debutul operei sale, așteptau oțărîți sau stingheriți, mutîndu-se de pe un picior pe altul, ridicîndu-și sprâncenele interogativ atunci când izbuteau să-i capteze privirea și obligîndu-l și pe el să salte a neputință din umeri, fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivă, înmîloșită și împuțicită de muci, da' ce era nebun să scrie cu degetul ăla?!... Pe cinstea noastră! Are dreptate Doru! scuturau din căpățâni oamenii aceia, înfometați și cumsecade. Nu se cuvine să înșiri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În freamătele de singurătate, ești năpădit de senzația de a fi plămădit din altă substanță decât lumea. Și oricâte întîmpinări abstracte ai găsi izolării tale, practic nu poți trece peste un dureros ireductibil. Oamenii par victime ale unei erori cu neputință de împărtășit, iar firea - un gol menit pasiunii tale de rătăcire. Ce s-a mărit în tine, de nu mai încapi în ființă? Veșnicia-i prea mică pentru un suflet nebun și vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fugit natura, și omul a rămas fără zări într-o veghe vecină nimicirii. - Firea este o funcție a căldurilor sufletului. Existența se creează în momentul subiectiv prin excelență. Căci nimic nu este în afară de năvălirile inimii. Omul suferă de o neputință de vacanță a neliniștii. El n-a reușit să lărgească orizontul rațiunii decât prin groază. Setea de un paradis al indulgenței, clădit pe un zâmbet de destrăbălări cerești... Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acordă celui atins atribute
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]