5,114 matches
-
Îi atinse fața cu vârfurile degetelor, le mirosi și, pentru a nu greși, le puse pe vârful limbii. — Să mor io dacă tu nu te fardezi... ! — Ia nu mai muri atât, își întoarse fața Cosmina și se aplecă, pentru a nimeri cu firimiturile chiar în dreptul porumbelului rotat. Papi râse, bătând din palme. — Fată, tu te-ai îndrăgostit ! Cum Cosmina nu reacționă nici vehement, ca altă dată, nici amuzată ca de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu să-ți poți cumpăra o mașină ca aia din citit ? Ne-am cunoscut ca la cinema. Eu ieșeam din club, el intra, ne-am lovit unul de altul. Și ne-am aplecat amândoi odată după poșetă. Așa că ne-am nimerit bot în bot. Ce vrei mai romantic de-atât ? — Pare romantic, într-adevăr. Pufniră amândouă în râs : Adu-l și pe el la masă... — Nu ziceai că vrei să-mi spui ceva, da’ să nu mai zic la nimeni ? Papi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou cu scaunul lângă masă. Îi arătă coperta cărții și el încuviință. I-o puse în față și o deschise. El făcu semn de câteva ori, până când Melania, întorcând paginile, se opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Universității o să facem stânga. E o străduță cu blocuri vechi. Da’ ce-ți spun eu, de parcă n-ai ști... Taxiul m-a dus pe altă parte. — Ai venit la mine cu taxiul ? se miră ea. — Mi-era frică să nu nimeresc. Și câți bani i-ai dat ? — De la gară până aici cincizeci de lei. Așa scria pe aparat... — Te-a păcălit... Te-a ocolit dinadins, să-ți ia mai mulți bani... M-a văzut că viu de departe... confirmă omul, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca să nu-i încurce, Calu hotărâse să le dea un singur nume. Nu pentru că i-ar fi fost teamă să nu greșească, lui nu i se putea întâmpla una ca asta, era centaur și nu era cu putință să nu nimerească măcar cu una dintre cele două ființe care și-l împărțeau. Nu era însă un centaur dintre aceia cu chip de om și trup de cal, ci împărțeala, jumate om, jumate cal, se făcea pe verticală, nu pe orizontală. Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu știam noi. Credeam că e dreptul nostru. Când lumea nu era destulă în jur, așezam frunze și o lărgeam. Numai că asta merge pe pământ, nu și pe apă... — N-ai de unde ști, spuse Tili, dacă l-au nimerit pe pământ sau în apă. Dacă ar fi fost în apă, spuse și Maca, l-ar fi lăsat să curgă la vale, nici n-ar fi avut ce să îngroape. Mă gândeam, se întoarse Jenică la ipoteza dintâi, că în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ajuns, medită Maca. Sau poate că jocul nici n-are capăt. Poate că așa l-au și găsit după aia, după urmele de sânge picurate pe frunze. — E ca și cum ai hăitui un vânat, spuse Tili. Știi că l-ai nimerit și îl lași să se afunde în pădure, să moară singur. Te întorci dimineața, știi că n-are cum să ajungă prea departe. — Mă gândesc că atâția ani n-am știut nimic, adăugă Jenică. De-asta nici nu ne-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuit să-l întoarcă. Poate că așa o fi murit. — Nu se poate. Dacă fugea, numai pe burtă putea să cadă. Și cu mâna în apă, parcă s-o apuce. Deschise buletinul. Paginile erau înnegrite la un colț. — L-au nimerit în piept. Sau în spate și i-a ieșit prin piept. — Bine că nu l-au nimerit în cap, spuse Jenică. Ce curios... De ce a trebuit să ia buletinul din buzunarul unui mort ? Dacă nu avea urmele astea de sânge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
burtă putea să cadă. Și cu mâna în apă, parcă s-o apuce. Deschise buletinul. Paginile erau înnegrite la un colț. — L-au nimerit în piept. Sau în spate și i-a ieșit prin piept. — Bine că nu l-au nimerit în cap, spuse Jenică. Ce curios... De ce a trebuit să ia buletinul din buzunarul unui mort ? Dacă nu avea urmele astea de sânge, puteam crede că l-a găsit aruncat pe undeva. — Să nu se afle numele celui împușcat. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu știu încă ce vreau... spuse ea, sugerându-i că părul ei legat la spate nu seamănă cu al Magdalenei. Mă duc la facultate pentru că ai mei au zis că așa trebuie. Și nu fac ce- mi place, s-a nimerit să se deschidă o facultate particulară în oraș și m-am dus acolo. E cu taxă, nu trebuie să înveți cine știe ce. Dacă pui niște bani deoparte, ai cu ce să-ți plătești restanțele și atunci nu te dau afară. De-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pasul gigantului, după cum arătau formele de relief, risca să primească în moalele capului o găleată de lături. Cum mijlocul străzii era desfundat, Maca o luă pe lângă ziduri. Făcu două salturi ce se dovediră prea puțin inspirate, căci scândura pe care nimeri împroșcă în cele patru zări stropi de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gura căscată. A fost un salt nemaipomenit, parcă eram în jocul celor o sută de frunze. — Până la barieră, trenul mergea mai încet. De-asta zicea s-o luăm pe pasarelă când trăgeam câte o țigară, spre casă, după serviciu. Se nimerea să fie tocmai pe la opt, când trece acceleratul de București. Voia să vadă dacă așa face trenul întotdeauna. Dacă trenul, adică, merge încet până la barieră și poți sări în el din mers. — Țin minte ce ne-a zis, adăugă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să nu cadă pe spate sub apăsarea palmei care avea aceeași cumpătare ca și răcnetul de adineaori. — Unde e preotul ? întrebă. — Dar ce treabă ai cu el ? se interesă clopotarul, care acum auzea din prima. — Vreau să mă spovedesc... — Ai nimerit bine, spuse omul, trăgându-și palma înapoi. Dimineața e nemilos, te pune la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător. Îi arătă în fundul curții o baracă, un fel de loc de prăznuire. — Să mă chemi ! strigă omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele care se înmulțiseră. Pe cine să cadă afuriseniile mele ? — Pe mine, de pildă. Și tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o biserică nouă. Așa se dau și afuriseniile. — Și ce biserică vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar nu nimeri și pânza îngălbenită căzu. Vântul o împinse la vale. Nimeni nu se aplecă s-o ridice. Nici umbrele nu se aplecară, căci ele pot aduce, dar nu pot lua nimic de la noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice lucru sau ființă își are poezia sa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o nimeri undeva. Iar când prindeau câte una din zbor, răspundeau, astfel încât dialogurile se întețeau peste capul lui, ceea ce îi sporea bucuria. Totul în jur era armonie, o adevărată luptă pentru pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să caute. O cochilie golită. El nu va fi găsit. Dar nu pentru că n-a fost niciodată, ci pentru că alții, în altă parte, i- au luat locul. Maca nu mai înjură în gând, deși ar fi putut socoti că era nimerit să o facă. Nu voia să se împace cu locul acela. Și nici nu se simți ispitit să sară gardul în curte. Nu-l chema nimic, nu acolo era Valea Plângerii. Porni motorul și întoarse. Nu îl văzuse nimeni. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ușa atelierului în ale cărui vitrine păpușile ședeau frumos așezate, de parcă așteptau să înceapă spectacolul lumii. Lucrați aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici“, ai nimerit-o. Erau cam de aceeași înălțime. Tânărului slab, îmbrăcat cam subțire, frigul îi îmbujorase în mod plăcut obrajii. Avea o privire verzuie, sidefată. Tili voi să-i spună pe nume, dar tânărul i-o luă înainte : — O aștept pe Sanda
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiindu-i parteneră, A reușit să-i fac-un rost în viață, Dar ei îi datorează cariera Și carierei... pe a doua soață! Unde duce băutura Venind beat mort în ziua de chenzină, Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
că Courtney avusese dreptate. Toate fetele celelalte erau deștepte, branșate și interesante fiecare În felul ei, dar toate adorau În mod inexplicabil romanele sentimentale. În afară de o pereche de surori gemene, nu erau prietene sau colege În viața din afară; toate nimeriseră În grup cam la fel ca mine. Am fost surprinsă și oarecum Încântată să aflu că eu eram singura care-mi afișasem pe față obiceiul: nici una dintre celelalte fete nu recunoscuse În fața soților, prietenelor sau părinților conținutul real al clubului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ales din media și politică. Will ținea un toast pentru Charlie Rose, a cărui nouă carte ne adunaserăm cu toții s-o sărbătorim, când singura femeie sub patruzeci de ani În afară de mine se aplecă și-mi spuse: —Cum de te-ai nimerit În chestia asta? —Nepoata lui Will, n-am avut nici o șansă. Ea râse Încet și-și puse mâna În poala mea, ceea ce m-a stresat foarte rău până când mi-am dat seama că Încerca În mod discret să dea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poată respira și i-am cerut lui Cameron să plece odată pentru totdeauna, ceea ce a și făcut. Opt luni mai târziu, Penelope mi-a spus - pe un ton pe care l-am considerat puțin prea entuziast decât ar fi fost nimerit - că se logodise cu noua lui prietenă pe un teren de golf din Scoția, Îmbrăcat În kilt, și că se mutau În Florida, unde familia ei deținea o mică insulă. Ăsta a fost declicul: totul a decurs exact așa cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]