5,231 matches
-
a încetat din viață în orașul silezian Bunzlau. Trupul i-a fost repatriat, fiind înmormântat în noua catedrală a Sfintei Fecioare din Kazan din Sankt Petersburg. Kutuzov a fost înaintat la gradul de feldmareșal și i-a fost decernat titlul onorific "Luminăția Sa Cneazul Smolenski" (Светлейший князь Смоленский) - pentru înfrângerea armatelor franceze în retragere de la Smolensk în noiembrie 1812. De asemenea a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa I.
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
de armată austriac sub comanda prințului Josias de Saxa-Coburg. În timpul bătăliei de la Râmnic, Suvorov a fost la comanda tuturor forțelor aliate. Pentru ultima victorie, împărăteasa Ecaterina a II-a l-a făcut pe Suvorov conte și i-a acordat titlul onorific de „Rîmnikski”, iar împăratul Iosif al II-lea l-a făcut conte al Sfântului Imperiu German. Pe data de 22 decembrie 1790, Suvorov a reușit să ocupe fortăreața considerată de necucerit de la Ismail (sudul Basarabiei). Garnizoana turcă avea ordine stricte
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
1932 în ziarul "Cuvântul", în care l-a numit pe autor „eroul celei mai romantice aventuri din războiul european” și și-a mărturisit admirația pentru „un om care ar fi putut fi regele deșertului și a refuzat totuși orice titlu onorific... și orice funcție în imperiul colonial britanic”. Personajul s-a identificat cu membrii triburilor beduine, adoptându-le modul de viață și de gândire și reușind astfel să-i mobilizeze la luptă împotriva inamicului comun. Cartea colonelului a fost tradusă în
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Maria Rilke. În revista "Atenea", numerele 5 și 10, se publică "Durere" și "Chinuri", poeme care vor face apoi parte din "Reședința pe pământ" sub titlul "Madrigal de iarnă" și respectiv "Fantomă". În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la Rangoon (Birmania). Pleacă din Santiago spre Rangoon la 14 iunie, via Buenos Aires, unde se îmbarcă pe "Baden", cu care călătorește până la Lisabona. Este însoțit de Álvaro Hinojosa. Sosește la Madrid la 16 iunie. La 20 iulie se află la
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
deputat în Marea Adunare Națională și în 1992 Membru de Onoare al Academiei Române. David s-a născut la data de 23 iulie 1912, în orașul Moinești (județul Bacău), ca fiu al rabinului comunității evreiești „gaon” ("gaon" este un titlu rabinic onorific însemnând "înțelept") Abraham Arie Leib Rosen (născut în anul 1870, în Galiția, decedat în anul 1951, în a doua noapte de Roș Hașana și înmormântat în Cimitirul Sanhedria din Ierusalim). În anul 1916, tatăl său s-a mutat cu familia
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
campania din 1913. Mobilizat în 1916, a rămas pe front până la sfârșitul războiului (Regimentul 3 Artilerie). S-a înscris în Baroul din Brăila în 1911. Între 1925 și 1928 a fost decan al Baroului. În 1939 a fost numit Decan onorific pe viață al Baroului Brăila. Tot în 1939 s-a transferat la Baroul Ilfov. Specializat în drept maritim și fluvial (Brăila fiind, în acea perioadă, cel mai important port al României) și, mai tîrziu, în drept financiar. În dosarul său
Radu Portocală (politician) () [Corola-website/Science/305819_a_307148]
-
Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră. Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
1998 deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele “Alianței Braghiș”, acad. Gheorghe Duca a fost în perioada 1998-2001 președinte al Comisiei pentru Cultură, Știință, Învățământ și Mijloace de Informare în Masă al legislativului de la Chișinău. În anul 2000, este numit Consul Onorific al Greciei în Republica Moldova. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la 19 aprilie 2001, este numit în funcția de Ministru al Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului în primul guvern condus de Vasile Tarlev. În calitate de
Gheorghe Duca (academician) () [Corola-website/Science/305879_a_307208]
-
multe decenii al localnicilor s-a realizat. La deschiderea școlii erau circa 300 de elevi. Baza tehnico-materiala a acestei instituții a fost pusă de primul ei director, A. Șova, care pentru merite deosebite în munca s-a învrednicit de titlul onorific,Invațaror emerit. În lista intiimergatorilor figurau numele învățătorilor: Cucoș Vasile-director adjunct, Guzun Nina, Cornovanu Valentina, Morari Raisa, Șova Maria,Istrate Eudochia,Nastas Eleonora,Voinițchi Vera, Aftinescu Alexandra, Coșcodan Vera, Melinte Tamara, Morcov Eugenia, Ciolacu Zinaida, bibliotecara Burac Ana, instructoarea de
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
au prezentat numai 4. În scopul construcției unei anexe pentru al doilea complet de elevi s-au cheltuit 1290 ruble din mijloacele zemsvei. Vine al doilea învățător - Maria Măcărescu. În 1910 învățător e numit Petru Tomacinschi. În 1911 ca tutore onorific al școlii este desemnat moșierul Alexandr Aleinicov, pe lotul școlii se înființează o livadă model de meri, peri, pruni, vișini, cireși - și o vie. Școala este subordonată Ministerului Învățămîntului Public. Învățătorii Ion Săcară și Petru Sorocinschi activează aici și în
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
l-au proclamat împărat imediat după moartea lui Tacit. Florianus, care se considera îndreptățit pentru succesiunea la tron, a fost asasinat de propriii soldați după o campanie militară nedecisivă. Probus s-a mutat în Occident, a învins goții, dobândind titlul onorific "Gothicus" (280), iar poziția i-a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii germanici (francii, alemanii, burgunzii și longionii), permițându-i lui Probus să adopte titlurile onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la munci comunitare, între altele la extinderea plantațiilor de viță de vie în Galia
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
a fost papă al Romei din 3 noiembrie 625 până în 12 octombrie 638. Numele lui înseamnă "cel Onorific". Se spune că în timpul pontificatului său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se pare că din timpul lui se trage sărbătoarea "Ridicării Sfintei Cruci". Pentru poziția lui permisivă față de monoteleți (era de aceeași părere ca
Papa Honoriu I () [Corola-website/Science/305409_a_306738]
-
și din cauza atacurilor opoziției conservatoare și naționaliste, PNȚCD nu a mai intrat în Parlament la alegerile din 2000. Diaconescu s-a retras din funcția de președinte al partidului și din orice altă funcție oficială. După 2000, Diaconescu a primit funcția onorifică de președinte de onoare al Partidului. Retras în apartamentul său, a continuat să-și scrie memoriile, care au fost publicate de aceeași editură Nemira în 2003 în două noi volume, "După temniță" și "După Revoluție". După 2007, PNȚCD a fost
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
tabloul "„Zi de toamnă”;" 1966 Medalia de aur a Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) a URSS pentru merite deosebite în artă";" 1970 Medalia de aur a Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) a URSS pentru tripticul "„Istoria unei vieți”;" 1972 Titlul onorific "„Maestru Emerit în Arte”," RSSM; 1978 Premiul de Stat al RSSM; 1987 Titlul de Artist al poporului al RSSM; 1990 Laureat al Premiului de Stat al URSS; 1991 Marele premiu al Ministerului Culturii din România pentru tabloul "„Omagiu strămoșilor”", în cadrul
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
de Guvernul Republicii Moldova, pentru merite deosebite în dezvoltarea artelor plastice 2014, Premiul Ministerului Culturii, "Concursul Național in domeniul Artelor Plastice", Chișinău 2010 ; Grande Medalle d’Or, "Salon Grand Prix International de Prestige M. C. A." de Cannes , 2009 , 2010; Titlu Onorific "Maestru in Artă", 2009 ; Trofeul "Vicolo Poldo", Ediția 35, Como, Italia, 2009 ; Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova, 2001, 2008, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România 2007 ; Diploma Ministerului Culturii, "Concursul Național în domeniul Artelor Plastice", Chișinău 2009, 2008, 2005
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
patriei în forțele armate ale Republicii Moldovenești Nistrene" clasa a III-a, Ordinul "Pentru merit" clasa a II-a al Republicii Moldovenești Nistrene și alte șase ordine ale URSS, Federației Ruse și Republicii Vietnam. El deține titlul de "Specialist militar onorific al Republicii Moldovenești Nistrene". Generalul Hajeev este căsătorit și are un fiu. În septembrie 2004, cu prilejul aniversării a 14 ani de la proclamarea independenței Republicii Moldovenești Nistrene, generalul Stanislav Hajeev a descris Transnistria ca fiind ""un stat viabil, o țară
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși de Adunare, și nu trași la sorți, putând fi realeși de mai multe ori. Influența lor în societate a devenit considerabilă ceea ce explică
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
După ce se semnează convenția de la Alessandria, este obligat să își retragă trupele în spatele râului Mincio După încheierea păcii de la Lunéville în 1801, devine general comandant în regiunea Innenösterreich (Austria interioară) și apoi în Boemia. Este guvernator al orașului Praga (funcție onorifică) timp de doi ani, înainte de a se retrage din armată în 1803. Moare la Elbeteinitz, Boemia (actualmente, Týnec nad Labem, Cehia) și este înmormântat în cimitirul unei bisericuțe.
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
și R. C. Sproul, semnează "Declarația Ineranței Biblice de la Chicago". În 1979, Packer se mută în Vancouver unde devine profesor de teologie sistematică și istorică la Colegiul Regent. Aici este numit în 1989 ca primul profesor de teologie cu titlul onorific "Sangwoo Youtong Chee". Îsi păstrează acest titlu pâna când iese la pensie. Packer este un scriitor prolific și un frecvent conferențiar, dar este cel mai cunscut pentru cartea „Să-L cunoaștem pe Dumnezeu”(„Knowing God”). Este deasemenea un frecvent colaborator
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]
-
în Champery, Elveția unde lucrează ca misionar. Pe data de 3 august 1952 se naște al patrulea copil și singurul fiu, Franky (Francis August Schaeffer V).În Mai 1954, se întoarce în America pentru o scurtă perioadă ca să primească titlul onorific "„Doctor of Divinity”" de la colegiul "Highland College" în Long Beach, California. La sfârșitul anului se întoarce in Elveția și se mută în Huemoz. Pe data de 5 iunie 1955 Francis împreună cu soția lui, Edith, întemeiază organizația creștina L'Abri( "Adăpostul
Francis Schaeffer () [Corola-website/Science/314565_a_315894]
-
întoarce in Elveția și se mută în Huemoz. Pe data de 5 iunie 1955 Francis împreună cu soția lui, Edith, întemeiază organizația creștina L'Abri( "Adăpostul" în franceză). Aceasă organizație va deveni ocupația primordială a vieții lui. În 1971 primește titlul onorific "Doctor of Letters" de la "Gordon College" din Wenham, Massachusetts. Începe să lucreze la cartea și seria de filme "How Shall We Then Live?" (1974). În aceeași perioadă fondează "Consiliul Internațional pentru Ineranța Biblică" ("International Council on Biblical Inerrancy"). Continuă să
Francis Schaeffer () [Corola-website/Science/314565_a_315894]
-
Human Race?"(1977). Schaeffer este diagnosticat cu leucemie în 1978. Ca urmare, se mută în Rochester, Minnesota, unde urmează tratamentul de chimioterapie si îsi continuă munca la filmele si cărtile lui. Universitatea "Simon Greenleaf School of Law" îi acordă titlul onorific "Doctor of Laws" în 1983, dar condițile de sănatate devin din ce în ce mai rele și este obligat să se întoarcă în Rochester ca să își continue tratamentul. Pe data de 15 mai 1984, Schaeffer moare în casa lui din Rochester și este îngropat
Francis Schaeffer () [Corola-website/Science/314565_a_315894]
-
în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor Dunăreni. Este și membru al "Deutsches Seminar" pentru literatură germană și comparată a Universității din Tübingen, membru în conducerea "Südostdeutsches Kulturwerk" din München, profesor onorific al Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj și președinte al Societății „Thalia Germanica". Aproape întreaga operă a mamei sale, Irene Mokka, a fost publicată postum, în 1985, în volumul "Das Schlüsselwort" (Cuvântul-cheie), care cuprinde poezii, traduceri, piese teatrale într-un act, literatură
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
Referent de specialitate la Centrul Creației Populare Bistrița, culegătoare de folclor, îndrumătoare a copiilor care doresc să-i pășească pe urme, a strâns în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărți și culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice și premii primite în țară și la diverse festivaluri folclorice internaționale. În anul 1994 a fost laureată a premiului" „Ethnos”" pentru activitatea sa de culegătoare și interpretă a folclorului năsăudean. În 1974 i-a apărut primul disc mic la Electrecord
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]