KorAP: Find »[drukola/base=păpușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...195 196 197 ...251 >

6,259 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373

că-i are. Fața neagră se învolbură - ochii lichid strălucitori - iar penele începură să se înfoaie când am aruncat puloverul pe ea. Dar când am ridicat-o, păpușa n-a opus nici o rezistență. Bun, mi-am spus, Sarah a lăsat păpușa deschisă. Se putea mișca de una singură. Astfel încât s-a deplasat pe coridor. A intrat în cameră. Nu închisesem ușa. Sarah pur și simplu n-a oprit-o înainte să meargă la școală. Am început să trag încet puloverul de pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
intrat în cameră. Nu închisesem ușa. Sarah pur și simplu n-a oprit-o înainte să meargă la școală. Am început să trag încet puloverul de pe Terby - puțea și părea moale și pliabilă, vibrând încet în mâinile mele. Am întors păpușa ca să sting luminița roșie din spatele gâtului, ca să dezactivez păpușa. Dar atunci am văzut că luminița nu era aprinsă. Asta m-a făcut să ies în grabă din cameră. Iar frica generată s-a transformat în energie. Am fugit în birou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
simplu n-a oprit-o înainte să meargă la școală. Am început să trag încet puloverul de pe Terby - puțea și părea moale și pliabilă, vibrând încet în mâinile mele. Am întors păpușa ca să sting luminița roșie din spatele gâtului, ca să dezactivez păpușa. Dar atunci am văzut că luminița nu era aprinsă. Asta m-a făcut să ies în grabă din cameră. Iar frica generată s-a transformat în energie. Am fugit în birou după cheile de la mașină. Am aruncat păpușa în portbagajul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
ca să dezactivez păpușa. Dar atunci am văzut că luminița nu era aprinsă. Asta m-a făcut să ies în grabă din cameră. Iar frica generată s-a transformat în energie. Am fugit în birou după cheile de la mașină. Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
generată s-a transformat în energie. Am fugit în birou după cheile de la mașină. Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa știa că te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
după cheile de la mașină. Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa știa că te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa știa că te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat, când căutase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat, când căutase să te muște de mâna care ținea pistolul. Drăcovenia proteja ceva. Nu vroia să afli tot felul de lucruri. Ceva dorise ca păpușa să fie plantată în casă. N-ai fost decât un simplu mesager. Ar fi trebuit să-l sun pe Kentucky Pete, să aflu de unde avea păpușa. I-am spus scriitorului că asta va da un răspuns la toate întrebările. Bun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
Drăcovenia proteja ceva. Nu vroia să afli tot felul de lucruri. Ceva dorise ca păpușa să fie plantată în casă. N-ai fost decât un simplu mesager. Ar fi trebuit să-l sun pe Kentucky Pete, să aflu de unde avea păpușa. I-am spus scriitorului că asta va da un răspuns la toate întrebările. Bun: am cumpărat-o în august, iar august era luna în care murise tata și... Stop, mă întrerupse scriitorul. Exista un imperiu de întrebări și nu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
o parte era de un albastru arctic intens fiind încet-încet înghițită de o pătură groasă de nori negri. Pomii erau din ce în ce mai desfrunziți. Câmpul era sticlos cu rouă. Am deschis portbagajul. Scriitorul mi-a atras atenția asupra puloverului în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la galop mai departe pe câmp, de parcă ar fi fost ofensat de prezența acelui obiect. Omoar-o, mi-a șoptit scriitorul. Omoar-o acum. Nu mai e nevoie să mă convingi, i-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
forma. Semănau cu valurile, creasta, coama spumoasă spărgându-se pe mii de plaje. Ochii mei continuau să verifice oglinda retrovizoare pentru a vedea dacă eram urmăriți de ceva. Mă durea undeva cum va reacționa Sarah după ce va fi observat că păpușa ei dispăruse. Va trebui să se obișnuiască, dă-i înainte. Scriitorul observă că nu ne îndreptam spre facultate, menționând iarăși Numere Minus. Foarte calm i-am comunicat scriitorului că nu mergeam la facultate. I-am spus scriitorului că ne întorceam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
fapt cu mult stoicism. Când scriitorul începu să râdă de mine m-am simțit transparent. Scriitorul râse: „Trage pe dreapta.“ Scriitorul râse: „Lasă-mă să mă dau jos.“ Sună celularul. L-am luat de pe bord. Era Pete. - De unde-ai procurat păpușa? am întrebat imediat. - Hei, Bret Ellis, se auzi vocea tărăgănată a lui Pete, ciopârțind ceva. E cam devreme - am chefuit toată noaptea? - Nu, nu, am zis, strâmbându-mă. Nu-i asta. Vroiam doar să te-ntreb despre păpușă... - Ce păpușă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-ai procurat păpușa? am întrebat imediat. - Hei, Bret Ellis, se auzi vocea tărăgănată a lui Pete, ciopârțind ceva. E cam devreme - am chefuit toată noaptea? - Nu, nu, am zis, strâmbându-mă. Nu-i asta. Vroiam doar să te-ntreb despre păpușă... - Ce păpușă, omule? - Pasărea aia împăiată pentru fetița mea? am zis, încercând să sun ca un părinte responsabil și nu ca unul din drogații preferați ai lui Pete. Una din acele Terby, pentru ziua de naștere a fetiței mele? Se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
păpușa? am întrebat imediat. - Hei, Bret Ellis, se auzi vocea tărăgănată a lui Pete, ciopârțind ceva. E cam devreme - am chefuit toată noaptea? - Nu, nu, am zis, strâmbându-mă. Nu-i asta. Vroiam doar să te-ntreb despre păpușă... - Ce păpușă, omule? - Pasărea aia împăiată pentru fetița mea? am zis, încercând să sun ca un părinte responsabil și nu ca unul din drogații preferați ai lui Pete. Una din acele Terby, pentru ziua de naștere a fetiței mele? Se vindeau peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
computerul murise; însă atunci când a constatat acest lucru, Robby n-a făcut mare caz de asta, a ridicat doar din umeri, iar când Marta a adus-o acasă pe Sarah de la ora de balet n-am auzit nici un reproș despre păpușa dispărută, după ce Sarah s-a dus în camera ei să-și ia pijamaua. Nici Robby, nici eu, n-am menționat cuiva scena de la Buckley, dar era ca și cum s-ar fi știut pentru că toți cei din casă păreau mai fericiți. (Un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
tine. Am deschis ochii dar nu m-am putut concentra. Ceea ce am văzut apoi s-a întâmplat foarte rapid. Terby era pe pieptul meu, cocoțat deasupra, cu fața spre mine, gura deschisă într-un rictus care ocupa acum jumătate din fața păpușii, iar colții pe care abia îi observasem deunăzi erau acum maronii (sigur că erau pentru că „mutilaseră“ un cal într-un câmp lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să se deschidă - iar când a început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat. M-am ridicat în picioare, cu răsuflarea tăiată, scuturându-mă frenetic de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
nimic acolo. - Adică mai e în casă? Asta trebuie să înțeleg? N-ar fi trebuit să spun asta - pur și simplu nu m-am putut stăpâni. Întrebarea a venit ca un fel de croncănit. - Domnule...nu înțeleg. - Nu era o păpușă - o pasăre - sub patul din dormitor? M-am întors de la Marta și Sarah și am zis asta cu o voce scăzută. - De ce-ar fi păpușa sub pat, domnule? - Deci mai e în casă? am întrebat, murmurând ca pentru mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
Întrebarea a venit ca un fel de croncănit. - Domnule...nu înțeleg. - Nu era o păpușă - o pasăre - sub patul din dormitor? M-am întors de la Marta și Sarah și am zis asta cu o voce scăzută. - De ce-ar fi păpușa sub pat, domnule? - Deci mai e în casă? am întrebat, murmurând ca pentru mine. - Domnule, ce mai e în casă? O’Nan mă întrebă asta cu un soi de răbdare încrâncenată. Clarke se uita la mine de parcă i-aș fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
teritoriu plat și arid - cu excepția unor copaci de eucalipt care explodaseră din pământ - copaci de care eram sigur că nu existaseră cu o zi înainte. (Estimam că restaurantul se afla la aproximativ cinci mile de câmpul în care fusese abandonată păpușa care ucisese un cal.) Restaurantul era mic și avea o parcare cu pietriș pe jos, constând din maximum douăsprezece locuri, toate goale la ora zece în dimineața zilei de 6 noiembrie. Doar șase separeuri se găseau în dreptul ferestrelor, iar în fața

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]