7,232 matches
-
pietre scumpe:/ Cuvintele ce le rostesc tot eu." Horia Zilieru "Orfeu îndrăgostit"E. P. L., 1956; "Fluierul", E. S. P. L. A., 1959; Florile cornului tânăr", E. P. L., 1961; "Orfeu plângând-o pe Euridice", Editura Albatros,1964; "Alcor", Editura Tineretului,1968; "Umbra paradisului", 1970; "Cartea pentru copilărie", Editura Junimea, 1974. Fără să fie ardelean, Horia Zilieru vine cu universul satului altfel decât Ion Horea sau Gh. Pituț, în sensul că nici timpul, ca la Ion Horea, nici tehnica expresionistă, ca la Pituț, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
desprinde nostalgii produse de mătăsuri, plușuri, mobile de mahon, ca la parnasieni, ci scoarța muntenească undită cu bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează beții olfactive, adevărate paradisuri în descendența lui Anghel și a lui Mihai Celarianu. Ca și aceștia, cântă nuferi și lăcrămioare, crini, lalele, însoțite de alăute, viole, menuete care ne trimit la Bacovia, fără ca poetul să trăiască dramele acestuia. Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăiesc prin imaginile rafinate, generatoare de beții vizuale și olfactive în descendență macedonskiană, cu asimilarea lui Ilarie Voronca și prezența deschisă a emulilor lui Dimov. Astfel, Emil Brumaru nu numai că închină și el un imn tomatelor 7, dar adaugă paradisului liric o mulțime de alte produse vegetale, în special fructe. Nu ne rămâne decât să-l cităm pe Cezar Ivănescu, la care poemul devine cântec, bocet, doină, după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune el, creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și ca un veritabil pictor, indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși cel Mare". Toamne colorate și lungi, un paradis cu flori grele de miresme își fac loc în poeme: În toamna asta nimeni nu mai moare." Mircea Ivănescu "Versuri", E. P. L., 1968; "Poeme", 1970; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1970; "Alte versuri", Editura Eminescu, 1972; "Alte poeme", editura Albatros, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au fost; este sfântul și egalul demiurgului, când ajunge dincolo de moarte: "Numai eu cel care am iubit/ știu că voi muri/ Steaua mi-a luminat paradisul/ și infernul cu aceeași nepăsare foarte bine." Sunt invocate adâncurile, cele ale mării și ale cerului. Golul adâncurilor este ca un imn de fecioare și muzici de sfere, este lumina eternă în care strigătele sunt impersonale și fără ecou, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înger de zăpadă". Lumina este de aur, iubita are părul de aur, trâmbița este de aur, nisipul este de aur, groapa este de aur, norii sunt de aur, îngerul este de aur. Exemplele se pot înmulți în acea lume de paradis, în care poetul rămâne melancolic și solitar: "Acum se face lumină/ în cerul pe care l-am părăsit, dar iată că vine amurgul și/ un trandafir înflorește pe inelarul tău." "Poemele de dragoste" (1975) reiau tema iubirii realizată eminescian în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii./ Deasupra într-o vază, lung, ascultând tăcerea,/ Stau crizanteme albe-pe lujerii mlădii." Bogat este universul ei floral: nuferi, crizanteme, liliac, floarea de strugure; un adevărat paradis de mirosuri și culori se convertește în stări lirice: "Și cine-i de vină/ că-mi umblă-n grădină,/ de-o săptămână, Bucuria cu tristețea/ De mână?" În volumul "Umbra faptei" poezia devine discursivă; poeta meditează asupra unor sentimente ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis, unde turmele pășeau înfricoșate de glasul poruncii în altă limbă. Un trecut de dureri ancestrale, ce făceau și "hora mai domoală", în cântecul lui Goga, concentrează această ritmică parcă stinsă în sunet de ecou de clopot, ce anunță vecernia și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Iulie"). Peisajul satului este reluat în largi perspective, dar din unghiuri inedite. Este adusă comunitatea sătească cu o mentalitate cristalizată de secole; poetul surprinde gesturi și portrete în mișcare, cum ar fi cel al tăierii pâinii, sau ritualul de nuntă. Paradisul satului este cimitirul, cu o vegetație bogată, el amintește de Ion Brad, care avea să evoce și el, ca toți poeții ardeleni, satul: "La margine cresc pruni și meri/ și se văd flori mirositoare/ aburul lor pătrunde-n lucruri/ Până
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu o vegetație bogată, el amintește de Ion Brad, care avea să evoce și el, ca toți poeții ardeleni, satul: "La margine cresc pruni și meri/ și se văd flori mirositoare/ aburul lor pătrunde-n lucruri/ Până departe" ("Ca în paradis"). Există la Ioan Alexandru o anumită gestică, în care intuim psihologia de grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc oasele în temelia caselor, dinții în gingia copiilor, drumurile au măsele hârbuite, păsările se umflă noaptea în cuiburi. Poetul însuși în acest context urcă în paradis sau coboară în infern. Evocarea spațiului natal se face într-un chip aparte, el nefiind pus neapărat în relație cu timpul. Spațiul este etern, iar oamenii viețuiesc în perspectiva veșniciei. Casa părintească este străjuită în chip simbolic de țintirim și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Hyperion, elementele cosmogonice nu sunt încă delimitate, para-pământul, para-focul, para-aerul sunt în stare de nebuloasă, însuși spiritul universal este manifestat în umbre ale sufletelor viitoare. Treptat, Manimazos se risipește în univers, sacralizându-l. Descrierile ne amintesc de Purgatoriul, dar și de Paradisul lui Dante. Treptat, lumea pământească și cea cerească se contopesc. Apar Sapho, Euridice și tracul Orpheus, ca niște roiuri de lumini, totul cuprins de durerea "mitrasului", a facerii permanente, de durerea solară adusă de Manimazos, după ritualul spălării picioarelor. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în lirica blagiană. "De la Dionisos la Ieronim" (tema iubirii) Există, în creația lui Nichita Stănescu, atitudini de viață guvernate la început de un elan adolescentin, o vibrație frenetică în contact cu universul, care crește, se compune într-o fascinație de paradis, desprins din privirea iubitei, din gestul, din gândurile ei. Este perioada viziunii sentimentelor, când iubirea se naște ca o stare de iluminare, de incantație: "Părul tău e mai decolorat de soare,/ regina mea de negru și de sare.../ Trec fantome-ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să guști liniștit frumusețea femeii, e neapărat nevoie s-o faci să sufere... Numai suferința o înfrumusețează... așa cum numai când simt umbra morții cântă sublim lebedele. Altfel, femeia e minunată pentru petreceri ușoare, împreună cu vinul și cântecul... PIEDRO (surâzând unui paradis pierdut): Ah, de ce nu te-am întâlnit mai demult? De câtă suferință și ridicol aș fi fost cruțat... Deși eram atât de îngâmfat, încât poate că, chiar dacă te-aș fi întâlnit, nici nu aș fi stat de vorbă cu dumneata
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
departe ca să le adun într-un eseu despre Alexa, sunt: vizionar, viziune, entuziasm, coșmar, halucinații, cosmic, vis, vise, am visat, intens și identificare, fantastic în real, imagerie teatrală, timpul încremenit, existență, manechine, incertitudine, premoniție, diavoli, terapeuți, îngeri, eșec, mult curaj, paradis, lipsă de curaj și curaj miraculos. În vremea lucrului la Caragiale deveniserăm toți seismografe sensibile ale regizorului, a cărui forță magnetică ne arunca în focul aprins. Lucram câte 20 de ore pe zi. Eram obosiți, încercănați și hămesiți de reușita
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mitului, al mitului cultural asumat și declarat, populat de semizei la care autorul se raportează viu, firesc și, mai ales, cu iubire: eroul lui a început să-și viseze filmul după ce a văzut două filme extraordinare: Clasa muncitoare merge în paradis și Farmecul discret al burgheziei... La care adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Accederea la planul cosmicuniversal este figurată prin simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis al cântării și încântării, al armoniilor sublime din care se naște poezia. Izbăvit de vremelnicia pământeană, poetul se reintegrează spațiului originar - matrice primordială a cugetării și a cântecului: În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde păsări ca el / Sentrec în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă din viața noastră; ea este o necesitate, o oglindă a emoțiilor, un leac pentru sufletul oamenilor și un paradis în care ne putem refugia oricând. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Modul în care se reflectă o temă (banul, destinul, istoria, familia, dragostea etc.) întro nuvelă studiată Ioan Slavici, Moara cu noroc (tema banului) INTRODUCERE: Primul mare scriitor modern
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
istorie cu orice preț. Simpatiile de dreapta ale lui Gabriel Stănescu sunt fățișe, căci ce înseamnă readucerea la rampă a unor lucrări precum Programul statului etnocratic (anexă la volumul "Ordoxie și etnocrație", 1937), "Puncte cardinale în haos" (1936) și "Nostalgia paradisului" (1940) de Nichifor Crainic (deținut, ce-i drept timp de 15 ani la Văcărești și Aiud, în timp ce filosoful Giovanni Gentile a fost ucis pentru simpatiile sale mussoliniene de către partizanii italieni și abandonat pe un câmp). Cunoscând în amănunțime bibliografia literară
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe Dumnezeu) ca pe două sfere care au în comun suprafața, adică "primul mobil". Ceea ce este echivalentul unei hipersfere, obiect al geometriei lui Riemann, adoptat de Einstein pentru a descrie universul relativității timpului și spațiului. Cele trei cantici, Infernul, Purgatoriul, Paradisul, cuprinzând fiecare câte treizeci și trei de cânturi, așadar 99 de cânturi prefațate de un cânt introductiv, sunt pline de referințe istorice și științifice, care i-au îngăduit, printre altele, lui Giovangualberto Ceri să dateze cu precizie venirea pe lume a celui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
imaginare și inițiatice din "Divina ..." în martie anul 1301, iar nu în anul jubiliar 1300. Fiind vorba totuși de un vast poem, H.-R. P. nu uită, prin premisele puse, să invite cititorul să aprecieze frumusețea ideatică și poetică a Paradisului, cantica cea mai puțin cunoscută a "Divinei ...", de vreme ce omul recent, conform remarcii lui Eco, nu mai deține codul teologic și cosmologic al omului medieval tip Baudolino, personajul romanului său omonim. La sfârșitul călătoriei sale în Paradis, Dante se află în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ideatică și poetică a Paradisului, cantica cea mai puțin cunoscută a "Divinei ...", de vreme ce omul recent, conform remarcii lui Eco, nu mai deține codul teologic și cosmologic al omului medieval tip Baudolino, personajul romanului său omonim. La sfârșitul călătoriei sale în Paradis, Dante se află în Empireu, reședința Tatălui Ceresc. A văzut însăși chintesența frumuseții și sfințeniei în acea împărăție a beatitudinii; îi lipsește doar viziunea lui Dumnezeu. Atunci San Bernardo adresează o rugăciune Sfintei Fecioare, spre a i se conferi poetului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de rând și deci condiția umană, deși are parte de "hrana părelniciei", trăiește totuși cu nostalgia unor urme, semne, adieri și aluzii ale "departe"-lui din care a fost expulzată. În sonetele sale mai cu seamă, cât și în cantica "Paradisul", Dante nu face altceva decât să compendieze aparența frumoasă, aptă să fie percepută, prin vedere, în toată strălucirea ei. Din acest punct de vedere, Beatrice, primul exemplu ilustru de madonizare a femeii, este urma, semnul, aluzia, adierea "departe"-lui în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de vedere, Beatrice, primul exemplu ilustru de madonizare a femeii, este urma, semnul, aluzia, adierea "departe"-lui în lumea "aproape"-lui. Prin ochii Beatricei poetul este transportat, tele-portat de emanația frumuseții. Frumusețea declanșează iubirea înțeleasă ca anamneză, ca amintire a paradisului pierdut. La Dante, atât seducătorul cât și sedusul sunt, unul pentru celălalt, mijloace de transport de "aici" - "acolo", privirile lor contopite generând biunivoc prin rememorare modelul de dincolo. Așadar, atât la Platon cât și la Dante, carnea ca principiu al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]