5,057 matches
-
Partidul Socialist revenea la putere, sub conducerea lui Fatos Nano, de curînd eliberat din Închisoarea la care fusese condamnat pentru corupție, iar autorul, albanez din Statele Unite și director din 1986 al secției albaneze de la Voice of America, este evident un partizan al lui Berisha, președintele Înlăturat În 1997. Cu toate acestea, avem de-a face cu o lucrare temeinic documentată și capabilă de a prezenta imparțial o situație extrem de complexă. Chiar acolo unde singurele explicații sînt acelea pe care le aduc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
speranța ca o restaurație a monarhiei să garanteze ordinea și o viață politică onestă. Proclamat rege În exil, În 1961, la moartea tatălui său Zog, Leka I a fost susținut de partidele Național-Democrat și Legalitatea, dar la referendumul din 1997 partizanii săi reprezentau numai 33% din numărul votanților (cifră contestabilă, avînd În vedere că opțiunea pentru republică a avut loc În condițiile În care partidul Socialist domina cea mai mare parte din teritoriu, iar monarhiștii erau asociați cu partidul a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a descrie acest fenomen, cercetătorul Shari J. Cohen a formulat conceptul de „uitare statal-organizată a istoriei” care, În cazul României, a fost perfect aplicat, iar astăzi asistăm la demonstrarea lui. Perioada antonesciană este un astfel de subiect controversat, dezbătut, cu partizani și contestatari. Pentru cinci decenii, cazul Antonescu a reprezentat un subiect tabu, interzis dezbaterilor publice, documentele epocii fiind analizate de un cerc restrîns de istorici (În general, cei de la Institutul de Istorie al CC al PCR), iar după angajarea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
regimului comunist au fost rare și nici una nu a amenințat să-l răstoarne” este chiar prima frază a capitolului (p. 176; aceeași idee este reluată la p. 180). Cea de-a doua chestiune: „cîtă vreme au fost În libertate, ei [partizanii] au contrazis afirmația regimului potrivit căreia ar avea control deplin asupra țării” (p. 178). Fenomenul nu a fost cunoscut În vest. Însuși autorul nu amintește decît grupurile de rezistență foarte cunoscute; este vorba despre cele din Munții Făgăraș, atît pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
celor considerați nesiguri, În contextul măsurilor „antititoiste” mai largi. De altfel, chiar din cifrele oferite de autor, proporția etnicilor români (inclusiv refugiați basarabeni, bucovineni și macedoromâni) apare covîrșitoare. Cei doi securiști (Constantin Apăvăloaie și Florea Lungu) morți În confruntarea cu partizanii din grupul „Haiducii Muscelului” (Arsenescu-Arnăuțoiu), În noaptea de 18/19 iunie 1949, nu erau ofițeri (p. 179), ci subofițeri. CÎt despre Ion Marinescu și Titi Mămăligă, doi membri ai rezistenței din Munții Făgăraș, versantul sudic, ei nu au căzut În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
50 privind lumea rurală și să explice, cu mijloacele psihologiei, reacția violentă a comunității țărănești la această politică. „Astăzi: Nucșoara”, primul capitol, este o anchetă sociologică a Nucșoarei contemporane, realizată prin intermediul interviurilor de istorie orală atît cu foștii susținători ai partizanilor, cît și cu cei care au preluat puterea În sat după 1946-1947. Autoarea descoperă o comunitate care nu reușește, Încă, după cincizeci de ani, să-și găsească echilibrul. Memoria Își cere drepturile: Nucșoara este marcată de dispute care au ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
argumentate, formulele și cifrele folosite fiind greu de contestat. Tema aleasă este de actualitate, iar concluziile pot fi utilizate În cadrul unui eventual proces de ajustare a sistemului electoral românesc. Ea are, de altfel, un vag caracter normativ, autorul declarîndu-se un partizan al proporționalismului În cadrul sistemul reprezentativ mai degrabă decît al majoritarismului. Raționamentele sînt construite cu grijă, firul lor putînd fi relativ ușor urmărit pînă la concluzii, În ciuda abundenței de cifre și formule statistice. Lucrarea umple un gol În analiza politică românească
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără nicio relevanță cu meritele acesteia. Printr-o distribuție partizană a privilegiilor, o putere politică arbitrară și partizană nu poate institui în societate decât un regim ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru... privilegii. Cu excepția lui Jean-Paul Sartre, intelectualul care s-a pronunțat pentru eliminarea tuturor privilegiilor, gândirea socialistă occidentală nu a creat în instituții și în societăți o relație echitabilă între privilegiați și neprivilegiați, ci
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la prea multe realizări, decât la un mod intolerant și sacrosant de a fi... intelectual. Acest lucru nu e sesizat doar de autorul acestor rânduri, dar și de nume importante din cultura istoriografică. Paul Veyne ne spune următoarele: "mulți dintre partizanii lui Heidegger sunt atât de zeloși și, într-adevar, agresivi"222. Modelul Heidegger, construit de heideggerienii de după el, nu poate fi confundat cu gândirea acestui autor original, imprevizibil și închis în propriul său univers senzorial-perceptiv și tematic; închis în propriul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
zi și noapte (1954, Premiul de Stat), stau sub semnul „literaturii noi”, proletcultiste: în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, poeziile sale cântă pământul care „e al celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
treilea al secolului al XX-lea, Ionel Brătianu a dominat partidul, prin personalitatea sa. Potrivit lui D. Drăghicescu, el asigura "indisolubila concordanță și unitate sufletească între șef și partid [...], care văzute din afară, [păreau] tirania șefului și disciplina de fier a partizanilor"73. Ionel Brătianu a inițiat acțiuni care au ilustrat un veritabil "liberalism de guvernământ", îmbinând acte cu semnificație istorică, precum încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia sau adoptarea Constituției, în 1923, cu o remarcabilă operă legislativă și guvernamentală. Modificările produse
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cu ocazia congresului organizației georgiste din Chișinău, desfășurat în februarie 1933, ziarul național-țărănist "Dreptatea" evidenția diferențele dintre georgiști și alte partide, în privința importanței acordate unui congres județean 178. Potrivit publicației național-țărăniste, organizarea acestor manifestări politice era determinată de lipsa de partizani într-o anumită parte a țării, iar participarea delegațiilor din celelalte organizații județene la congresele locale avea menirea să ascundă deficitul de cadre și, în același timp, să atragă noi membri. Într-adevăr, frecvența deosebită a congreselor organizațiilor județene, precum și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
naționale și nevoia de a asigura performanța tehnică a materialului de război comandat în străinătate 483. O analiză atentă a pozițiilor exprimate de diferiții fruntași georgiști pe marginea afacerii Skoda pune în evidență unele diferențe între opiniile celor care erau partizanii apropierii de Iuliu Maniu și opiniile celor care erau împotriva acesteia, opunându-se atitudinii anticamariliste și anticarliste adoptate de primii. Existența acestor divergențe între fruntașii georgiști este confirmată de Ion Sân-Giorgiu. El afirmă că, spre deosebire de Gheorghe Brătianu, georgiștii din jurul lui
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
apar noi articole ostile lui I.G. Duca și partidului condus de acesta 532. Acțiunile politice ale celor două partide liberale se desfășurau în paralel, evidențiind, din nou, concurența dintre ele. Cele două partide preconizau desfășurarea câte unei mari demonstrații a partizanilor politici (partidul liberalior duciști, pentru data de 15 noiembrie, iar formațiunea georgistă, pentru data de 19 noiembrie)533, ambele își clarifică programele politice și se atacă reciproc prin cuvântările unora dintre lideri 534. În opinia lui Gheorghe Brătianu, adunarea proiectată
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
compromite în fața opiniei publice. Ar fi agreat, în schimb, o altă formulă care să asigure un guvern liberal, fără Gheorghe Tătărescu. În cele din urmă, în noiembrie 1937, Gheorghe Brătianu a optat pentru o soluție proprie, nelăsându-se influențat de partizanii politici. Pronunțându-se pentru un "guvern de mână tare și de autoritate", președintele georgiștilor respingea ideea unui guvern național-țărănist, apreciind că acesta ar favoriza închegarea unui front popular, care ar primejdui regimul monarhic. El respingea și ideea unui guvern Al.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Universul", premierul oferise partidului condus de Gheorghe Brătianu "un minister în legătură cu problemele agricole sau muncitorești și un subsecretariat de stat". Când cel solicitat a pus în discuție problema programului de guvernare, problema întregirii partidului și cea a eventualelor candidaturi ale partizanilor săi politici, Gheorghe Tătărescu a replicat că mai întâi trebuia să obțină promisiunea lui Gheorghe Brătianu că va colabora la guvern. La rândul său, liderul georgist a refuzat colaborarea la guvern, bazându-se pe declarația Delegației permanente a partidului, potrivit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pară impusă de "un mare val popular". În spatele acestei acțiuni s-ar fi aflat, conform acestei interpretări, cei ce tindeau la desființarea partidelor politice, conducând campania de învrăjbire între români. Georgiștii apreciau că, în condițiile în care, în numele aspirațiilor naționale, partizanii politici erau ademeniți să dezerteze din partid, naționalismul devenea "un exploziv menit să facă să sară în aer disciplina de partid și demnitatea cetățenească"704, primind conotații extremiste. Răspunzând acuzațiilor, oficiosul grupării politice "Frontul Românesc" afirma că programul georgiștilor primise
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ordinul regelui, se pregătea un complot împotriva lui. Liderul georgist deținea informația de la Cristian Leu, fost membru al partidului său, implicat în complot 729. Dacă informațiile din presă conduceau spre impresia unei apropieri a georgiștilor de legionari, prin acțiunile desfășurate, partizanii politici ai lui Gheorghe Brătianu subliniau delimitarea lor de extremismul mișcării legionare. Relațiile între șeful georgiștilor și Corneliu Zelea-Codreanu s-au răcit în urma aderării la "Frontul Constituțional" a grupării "Cruciada Românismului", condusă de Mihai Stelescu, în cursul anului 1935. În
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
alegeri parlamentare, care ar fi trebuit să legitimeze noul guvern condus de Armand Călinescu. Această atitudine fusese determinată de faptul că, la desemnarea candidaților, foștii georgiști fuseseră neglijați, având prioritate membri ai altor partide politice. Gheorghe Brătianu dăduse foștilor săi partizani politici instrucțiuni să-și anuleze voturile, înlocuind buletinele-fotografii din plicuri cu notițe-protest contra alegerilor, sau abținându-se de la vot894. Singura organizație care a prezentat candidați pentru alegerile din iunie 1939 a fost Frontul Renașterii Naționale. Între cei care au fost
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cercurile politice serioase, ieșirea neașteptată a lui Gh. Brătianu a fost grav calificată, iar judecătorii obiectivi cred că efectul cuvântării a fost contrar celui scontat de autor. Nota justă în aprecierea discursului lui Gh. Brătianu o dau însă proprii săi partizani. Treziți din beția desfășurării de forțe de duminică, ei își dau seama că Gh. Brătianu a greșit. Mulți dintre conducătorii organizațiilor georgiste nu sunt numai de părere că Gh. Brătianu a făcut o greșeală de tactică politică, dar socotesc că
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
că el va pune în discursul său chestiunea formării guvernelor din ultimul timp. Nu l-am crezut, însă, atât de nestăpânit, încât să se exprime în forma și tonul în care s-a exprimat. Explicația trebuie căutată în disperarea unor partizani, care, veniți din provincie, au descris lui Gh. Brătianu, în culori foarte negre persecuțiile la care sunt supuși de autoritățile guvernamentale [...] Ion Sân-Georgiu. 14 decembrie 1934 Sire, [...] se observă la Dinu Brătianu o schimbare de front. El nu mai dorește
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Reproduce pe scurt comentariul lui ‘!mid. • O contribuție aparte față de toate acestea o aduce cartea lui Daud Rahbar, 1960: God of Justice - A Study în the Ethical Doctrine of the Qur’"n, Leiden, E.J. Brill. Ea combate, de pe pozițiile unui partizan al liberului arbitru, unele concepții bazate pe pasaje coranice scoase din context: că Dumnezeu ar predestina acțiunile omului, ca indurarea și iubirea Lui ar fi dictate de capriciu, ca atotputernicia Lui înseamnă acțiuni după bunul plac. Autorul face acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lui, acțiunea Lui în univers, relația Lui cu omul...” 11. Partea întâi, intitulată „Préliminaires”, după ce cataloghează în mod exhaustiv tot ce se știe că s-a scris în Islam pe această temă, prezintă disputa multiseculara asupra originii numelor divine între partizanii tezei numite qiy"s, a „raționamentului analogic”, potrivit căreia i se pot aplica lui Dumnezeu nume care i se potrivesc, chiar dacă nu figurează explicit în revelație, si partizanii tezei așa-numitului tawqf („învățătură”), care susțin că musulmanii nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Islam pe această temă, prezintă disputa multiseculara asupra originii numelor divine între partizanii tezei numite qiy"s, a „raționamentului analogic”, potrivit căreia i se pot aplica lui Dumnezeu nume care i se potrivesc, chiar dacă nu figurează explicit în revelație, si partizanii tezei așa-numitului tawqf („învățătură”), care susțin că musulmanii nu au voie să-i dea lui Dumnezeu alte nume decât acelea pe care și le-a dat El însuși în revelație; urmează istoricul și analizarea amănunțită a listelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Sau, invers, un spațiu accesibil doar reprezentanților Puterii este deschis publicului larg. „Sărbătorile publice permit unui partid politic să-și proclame legitimitatea prin ocuparea centrului orașului (sediul puterii politice) și decorarea lui cu simboluri partizane, precum și prin umplerea lui cu partizanii acelui partid” (J. Van Geldern, 1993, p. 45) În planul gestual Întâlnim același sincretism dintre solemn și destins. Pe de-o parte, ceremonia trebuie să fie organizată impecabil, să reliefeze stabilitatea și legitimitatea grupului aflat la putere, să educe În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]