8,224 matches
-
satisfacție care aduce a grotesc. Nu spun că nu am gândit în aceiași termeni despre Biserică, de multe ori. Nu spun că verificarea dosarelor nu e necesară, pentru că, la rându-mi, nu mi-aș dori în nici un caz un alt Patriarh pe care trecutul să-l facă subiect negativ de presă. Lucrul pe care vreau însă să-l spun e că zilele ulterioare morții Patriarhului par a fi cele mai grele pentru imaginea B.O.R., iar asta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
nu e necesară, pentru că, la rându-mi, nu mi-aș dori în nici un caz un alt Patriarh pe care trecutul să-l facă subiect negativ de presă. Lucrul pe care vreau însă să-l spun e că zilele ulterioare morții Patriarhului par a fi cele mai grele pentru imaginea B.O.R., iar asta ar trebui să-i intereseze tocmai pe înalții prelați. Scriam la început despre sondaje și nepotrivirea Bisericii ca instituție a statului pe listele acelor sondaje. Era vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
R. și, așa cum face cu orice altă instituție, o pune pe masa de disecție, în văzul publicului larg, aducându-și, la rându-i, contribuția la suspiciunea generală. Biserica Ortodoxă Română se află, în perioada celor 40 de zile de la moartea Patriarhului până la înlocuirea lui, în fața unei provocări majore: aceea de a limita cât mai mult din erodarea aproape firească a prestigiului de care vorbeam. Acum mai mult ca oricând e necesar ca oamenii Bisericii să vină în întâmpinarea așteptărilor nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
prestigiului de care vorbeam. Acum mai mult ca oricând e necesar ca oamenii Bisericii să vină în întâmpinarea așteptărilor nu numai ale credincioșilor, ci ale întregii societăți, incluzând aici și mass media. Dacă nu vor ști să gestioneze perioada, noul Patriarh s-ar putea să se trezească la conducerea unei instituții ca oricare alta. Știu că mulți vor spune că așa ar fi și firesc. Îmi permit însă să cred, cu riscurile de a fi privit ca un retrograd, că B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
gata oricând să practice confesiunea, lamentația, memorialistica și bancul.“ Rândurile de mai sus, semnate de Andrei Pleșu, au apărut recent într-un articol din revista „Dilema Veche“. Constatările domniei sale au fost, încă o dată, puse în practică în zilele de după moartea patriarhului Teoctist. Toate televiziunile de știri s-au înghesuit să tragă ediții speciale după ediții speciale. Restul informațiilor despre România și lume au fost lăsate stinghere în colțul ecranului. O nouă tagmă de analiști pofticioși în rating - nu știu cum să le spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
un, ca să zic așa, prost-gust amar. Sunt stupefiat de cameleonismul de care presa dă dovadă: aceleași mass-media care, în urmă cu câteva luni de zile și, în general, în ultimii ani, au scris despre perioadele „tulburi“ din existența lumească a Patriarhului, uită acum cu desăvârșire de subiectele pe care le-au scos la lumină. Dacă ar mai dura câteva zile această avalanșă de emisiuni în care imaginea Preafericitului Teoctist este reclădită cu toate tehnicile posibile, probabil că amprenta publică a acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
prăbușită de durere“. Simțul măsurii, discreția, raționamentul, deși concepte care nu fac parte din aceeași categorie, converg spre aceeași stare de spirit: buna-cuviință. Buna-cuviință e o poveste frumoasă zilele astea, în care, vorba unui prieten, mass-media fac „spam“ cu moartea Patriarhului. Lipsa bunei-cuviințe nu te duce la fericire și, drept urmare, nici la prea-fericire. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecută — Îți mulțumesc pentru Sisif, zise Vasile Elisav, cu patosul cu care Ady Endre ar fi spus versul următor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
e nimic nou, dar preluarea formelor cu sau fără fond (nici nu mai contează, la cantitatea de ridicol investităă te umple de plictiseală. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE » Notă duhovnicească Bobi Mare tamtam cu numirea viitorului patriarh, să-i puricească pe catindați pe la răboaje, nu cumva să fi făcut mișmașuri securiste cu dări în gât după spovedanii. Că doar oamenii erau proști, să zică crezul politic în loc de ăla secular religios... ? Mi-a venit ideea reportericească (nicidecum secureascăă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
zguduită de ereziile; husită, luterană și calvină, creându-se și dezvoltându-se astfel protestantismul care dorea să reformeze biserica din temelii. La rândul ei biserica de răsărit avea să se desfacă într-o serie de structuri ecleziastice naționale, cunoscute ca patriarhii autocefale: greacă, rusă, bulgară, sârbă, română, poloneză, albaneză, iar după dezbinarea imperiului sovietic fiecare națiune ortodoxă din alcătuirea acestuia își va avea propria structură națională adâncind și mai mult fărâmițarea creștinismului. Toate acestea au lovit puternic în dorința mărturisită de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a-și recupera gloria trecutului. Începutul l-a constituit strămutarea capitalei imperiului roman la Constantinopole de către Constantin cel Mare care în același timp donează Papei un teritoriu ce avea să devină proprietatea bisericii sub administrarea Papei. Grecii numesc un Patriarh în persoana lui Ignatie Sfântul (pe lângă cei existenți în Antiohia, Alexandria și Ierusalim), care urma să fie al doilea după Papă. Foție, un parvenit la curtea împăratului, dori să fie întâiul în biserica lui Hristos și reușește, între anii 857-867
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lui Ignatie Sfântul (pe lângă cei existenți în Antiohia, Alexandria și Ierusalim), care urma să fie al doilea după Papă. Foție, un parvenit la curtea împăratului, dori să fie întâiul în biserica lui Hristos și reușește, între anii 857-867, să devină patriarh, uzurpându-l pe Ignatie. Recuzat de sinod este depus, dar revine în 87 când este din nou înlăturat. Cu toate aceste frământări și în ciuda tendinței de supremație a bisericii răsăritene biserica creștină rămâne unită, iar Papa ca urmaș al apostolului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și în ciuda tendinței de supremație a bisericii răsăritene biserica creștină rămâne unită, iar Papa ca urmaș al apostolului Petru este recunoscut ca fiind conducătorul de drept al bisericii creștine. Această situație avea să dureze până în perioada 1043-1057 când Cerularie, alt patriarh al bisericii bizantine, uzând de unele percepte dogmatice, reușește să definitiveze schisma. Cauzele afirmate ale schismei au fost folosirea azimei nedospite pentru săvârșirea euharistiei, sărbătorirea învierii Domnului, celibatul preoților, dogma filocalică (duhul sfânt purcede numai din tatăl, nu și din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu azimă sau pâine dospită a rămas la latitudinea fiecărei biserici. Primatul Papei a fost recunoscut ca singurul vicar a lui Hristos pe pământ. Din nefericire disputele dogmatice în rândul ecleziaștilor au antrenat și poporul care s-a alăturat unor patriarhi schismatici, lansând sloganul „mai bine un turban decât o pălărie roșie de cardinal”. În 1443 patriarhii Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului s-au unit cu patriarhul Marcu din Efes și l-au depus pe Mitrofan al Il-lea (patriarhul Constantinopolului) anulând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nefericire disputele dogmatice în rândul ecleziaștilor au antrenat și poporul care s-a alăturat unor patriarhi schismatici, lansând sloganul „mai bine un turban decât o pălărie roșie de cardinal”. În 1443 patriarhii Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului s-au unit cu patriarhul Marcu din Efes și l-au depus pe Mitrofan al Il-lea (patriarhul Constantinopolului) anulând în același timp unirea cu Roma. Invazia musulmană de la 1452 avea să dea lovitura de grație bisericii răsăritene prin ocuparea Constantinopolului. Urmarea a fost că
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
alăturat unor patriarhi schismatici, lansând sloganul „mai bine un turban decât o pălărie roșie de cardinal”. În 1443 patriarhii Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului s-au unit cu patriarhul Marcu din Efes și l-au depus pe Mitrofan al Il-lea (patriarhul Constantinopolului) anulând în același timp unirea cu Roma. Invazia musulmană de la 1452 avea să dea lovitura de grație bisericii răsăritene prin ocuparea Constantinopolului. Urmarea a fost că biserica Sfânta Sofia (sediul patriarhiei ecumenice) este transformată în moschee, împăratul Constantin al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
luând pe alocuri și în anumite perioade note războinice, reușind în final să separe definitiv cele două biserici. Prima tentativă, după cum relatam mai sus, în parte reușită, aparține lui Foție, un laic (șef al gărzii palatului imperial) care este numit patriarh de împăratul Mihai al III-lea în locul lui Ignatie, care intrase în conflict cu curtea imperială unde se petreceau evenimente necuviincioase și pe care Patriarhul le condamna public. În cinci zile Foție urcă toate treptele ecleziastice și este uns patriarh
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
parte reușită, aparține lui Foție, un laic (șef al gărzii palatului imperial) care este numit patriarh de împăratul Mihai al III-lea în locul lui Ignatie, care intrase în conflict cu curtea imperială unde se petreceau evenimente necuviincioase și pe care Patriarhul le condamna public. În cinci zile Foție urcă toate treptele ecleziastice și este uns patriarh, dar nerecunoscut de Papa Nicolae I, ceea ce declanșează din partea lui Foție și a curții bizantine o serie de manifestări ostile, până la convocarea unor sinoade ecumenice
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
patriarh de împăratul Mihai al III-lea în locul lui Ignatie, care intrase în conflict cu curtea imperială unde se petreceau evenimente necuviincioase și pe care Patriarhul le condamna public. În cinci zile Foție urcă toate treptele ecleziastice și este uns patriarh, dar nerecunoscut de Papa Nicolae I, ceea ce declanșează din partea lui Foție și a curții bizantine o serie de manifestări ostile, până la convocarea unor sinoade ecumenice cunoscute în istorie sub numele de Sinoade Foțiene (trei la număr). Toate acestea au scos
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai sus) și taxând ca erezie abominabilă doctrina bisericii apusene că Duhul Sfânt purcede atât din Tatăl cât și din Fiul, ceea ce biserica orientală nu admitea. După 10 ani de frământări Foție a fost depus (în anul 867) și reîntronizat patriarhul Ignatie care și-a dus misiunea la bun sfârșit (nu fără greutăți) până la moartea sa în anul 878. Este momentul când Foție este numit din nou patriarh, recunoscut în cele din urmă și de Roma prin persoana Papei Ioan al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
10 ani de frământări Foție a fost depus (în anul 867) și reîntronizat patriarhul Ignatie care și-a dus misiunea la bun sfârșit (nu fără greutăți) până la moartea sa în anul 878. Este momentul când Foție este numit din nou patriarh, recunoscut în cele din urmă și de Roma prin persoana Papei Ioan al VIII-lea, care dorea pacificarea bisericii din Constantinopole și menținerea unității bisericii creștine. Deși nu au fost decât 8 ani până la reîntoarcerea sa, Foție nu și-a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din Roma, ceea ce i-a și adus în cele din urmă depunerea și excomunicarea. Cu toate aceste frământări autoritatea papală s-a menținut ca instanță supremă, la care se apela în momentele de criză generate în special de orgoliile unor patriarhi bizantini. Foție nu a fost în ultimă instanță decât portdrapelul acestor tendințe schismatice, ce aveau să fie finalizate definitiv printr-un alt patriarh bizantin 200 de ani mai târziu. În acest interval atitudinea anticatolică a fost perseverent cultivată, atât în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca instanță supremă, la care se apela în momentele de criză generate în special de orgoliile unor patriarhi bizantini. Foție nu a fost în ultimă instanță decât portdrapelul acestor tendințe schismatice, ce aveau să fie finalizate definitiv printr-un alt patriarh bizantin 200 de ani mai târziu. În acest interval atitudinea anticatolică a fost perseverent cultivată, atât în rândurile clerului cât și în rândul mirenilor, ajungându-se astfel la o adevărată stare de spirit în spațiul oriental, stare care continuă și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
oriental, stare care continuă și astăzi cu toate eforturile egumenismului modern de a netezi calea spre unitate. Așa încât în 1043 aspirațiile patriarhiilor din Alexandria, Antiohia, Ierusalim și mai ales din Constantinopole s-au regăsit din nou întruchipate în atitudinea unui patriarh care, deși nu avea geniul lui Foție, era mânat de o ambiție diabolică în a obține întâietatea în biserica lui Hristos. Cerularie, care a fost izolat într-o mănăstire ca participant la o conspirație împotriva împăratului, se călugărește și ajunge
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hristos. Cerularie, care a fost izolat într-o mănăstire ca participant la o conspirație împotriva împăratului, se călugărește și ajunge printr-un concurs de împrejurări unul din sfetnicii influenți ai împăratului Constantin Monomacul. În numai 3 ani (1040-1043) este numit Patriarhul Constantinopolului, poziție din care avea să-și manifeste setea arzătoare de dominație și trufia-i nemăsurată, răsturnând și zdrobind tot ceea ce i se opunea. Astfel devine repede ecoul pretențiilor hegemonice ale bisericii răsăritene și începe o ofensivă necruțătoare împotriva bisericii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creștine. Leon al IX-lea, prin scrisoarea de răspuns adresată împăratului, îi reamintește acestuia că biserica creștină are un cap și acesta este la Roma, în persoana papei ca vicar al lui Dumnezeu. În același timp printr-o scrisoare adresată Patriarhului Cerularie îi impută acestuia ambiția nemăsurată ,,luxul exorbitant, averile colosale și faptul că transformă biserica într-o adunare de eretici întocmai ca o sinagogă a lui Satan”. Atitudinea patriarhului a fost cu totul ostilă legaților Romei pentru că avea în spate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]