34,654 matches
-
a ușurat popularea ei aproape exclusiv cu studenți. Ar fi fost imposibilă conspirarea completă a unei astfel de acțiuni la Gherla, de exemplu, ori la Aiud. De altfel, acest lucru s-a verificat atunci când ea a fost exportată în alte penitenciare, fiindcă informații despre torturile practicate de către deținuți au ajuns la cunoștința organelor administrative neimplicate, atât la Gherla, cât și la Târgu Ocna ori la Canal. România, după cum am arătat, nu avea nici o afinitate specială pentru comunism, dimpotrivă. Comuniștii erau insignifianți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sus în jos sistemul ierarhic, personajele cu funcții dintre cele mai înalte care au răspuns direct de Pitești au fost miniștrii adjuncți Gheorghe Pintilie și Marin Jianu. Cei direct implicați au fost reprezentanții Biroului de Inspecții din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor: coloneii Iosif Nemeș, Tudor Sepeanu și Ludovic Zeller (Cseller)-oamenii de teren-, dar și Mișu Dulgheru (Dullberger) și Alexandru Nicolschi, care s-au ținut ceva mai în umbră. Nemeș și Sepeanu au vizitat în mai multe rânduri închisorile Suceava, Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Legătura închisorilor cu Securitatea, de multe ori peste capul directorilor înșiși, erau ofițerii politici. Ion Marina (la Pitești) și Gheorghe Sucegan (la Gherla) au fost cei mai activi în perioada acțiunii, cu toate că și Constantin Avădanei știa ce se petrecea în penitenciar. Dacă Marina era informat de la început asupra a ceea ce avea să se întâmple, fiind trimis în închisoare special pentru a supraveghea acțiunea și ajutând la identificarea vârfurilor în vara lui 1949, Sucegan și Avădanei (ca și Augustin Șleam, la Târgu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a supraveghea acțiunea și ajutând la identificarea vârfurilor în vara lui 1949, Sucegan și Avădanei (ca și Augustin Șleam, la Târgu Ocna) au fost informați pe parcurs cu privire la rolul lor. Implicați cu sau fără voia lor au fost apoi directorii penitenciarelor, mai ales Alexandru Dumitrescu și Constantin Gheorghiu (la Gherla), primul participând activ la bătăi în decembrie 1949, precum și gardienii din acele secții de la Pitești și Gherla în care se tortura. Un exemplu care poate fi reprezentativ pentru membrii administrației este
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
poată ajuta, lucru care s-a și întâmplat. În discuția pe care au avut-o cei doi în privat, Dumitrescu i-a spus că spera să poată ajuta deținuții venind în Pitești și părea foarte speriat de ce se întâmpla în penitenciar. Se pare că Dumitrescu a fost cel care a cerut Ministerului de Interne să evacueze bolnavii de TBC din Pitești, întrucât numărul lor creștea alarmant. Cert este că, în mai 1950, numeroși bolnavi au fost transportați la Târgu Ocna, inclusiv
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de iubire din partea Mamei noastre, atât pentru mine personal, cât și pentru cei cu care colaborez direct în munca de răspândire a vibrațiilor divine. Grupul nostru primise aprobarea de-a participa cu un program propriu la serbarea de Crăciun de la Penitenciarul Tichilești. Urma să ne producem, alături de alte grupuri invitate special pentru acest eveniment, cu colinde, cu cântece sahaj, însoțite de prezentarea corpului subtil și, bineînțeles, de efectuarea experimentului Realizării Sinelui. Eram un grup eterogen ca vârstă, pornind de la micul percuționist
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că planurile noastre culturale rămâneau doar la stadiu de proiect; știam deja că nu mai avea rost să cobor la mașină și că, pentru moment, în subtil nu era chiar totul pregătit pentru cei 150 de adolescenți cazați temporar la penitenciar. Nu eram noi pregătiți sau... - cine poate ști? - poate așezarea planetelor pe bolta cerească... poate nu era bine ales momentul... Un singur lucru era cert: dirijorul nevăzut nu ridicase bagheta pentru a da semnalul de începere a concertului. Ca atare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
zile mai târziu. Decisă, Diana nu s-a lăsat și a insistat cu telefoanele până a obținut o nouă aprobare pentru serbare, numai pentru noi de data aceasta! Se mai curățaseră și drumurile... Cei 17 kilometri ce ne despărțeau de Penitenciarul Tichilești i-am străbătut cu bătrâna mea Dacie într-o echipă de doar cinci persoane și doar în treapta a doua. Ne-am dat seama în timpul drumului de marea protecție și de jocul Mamei: dacă ne-ar fi permis să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cercul, dar n-am descoperit perfecțiunea, ci doar victimele. Este adevărat, trebuie să ne supunem unor legi, altfel ar fi anarhie; nu l-am cunoscut, însă, pe acel omsimbol care să aibă dreptul moral de a arunca primul piatra! La penitenciar am văzut multă, foarte multă lumină în ochii celor de acolo... Există acolo multe Spirite; noi doar le-am scos din adâncuri, dar pietrele prețioase trebuie șlefuite după ce sunt extrase din mină. Acolo nu sunt oameni pierduți! Am conștientizat și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ale tuturor instanțelor judecătorești săși spună cuvântul asupra acestor probleme, în cadrul obiectului ei pur științific.” Redactată sub forma mărimii unei cărți obișnuite, numărul unu al revistei cuprinde 104 pagini cu articole teoretice: „Privire cronologică asupra pedepsei și legiuirile represive și penitenciare ale României” de dr. C. Rădulescu; „Natura juridică a cecului” - de dr. Gălășescu - Pyk; „Pactul de qusta litis - după legiuirea în vigoare în Bucovina” de dr. S. Dische, avocat în Cernăuți; „Observări asupra arvunii” - de dr. Ilie Popescu - Spineni; Buletin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dar noi n-am vrut să mergem nici la masă. Am intrat în barăci. A fost chemat al doilea schimb, dar și ei ni s-au alăturat. Greva a ținut patru zile, pînă cînd au venit de la direcția generală a penitenciarelor. Cei de acolo ne-au dat dreptate, considerînd cultul religios liber. Era în 1955". După desființarea coloniei de la Baia Sprie, va fi strămutat la Aiud, apoi, din 1958, la Gherla. Aici era comandant Goiciu. În celulă vor fi nouă oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cheltuiește pensia, o pensie bună, fără îndoială!". Atenționează că nu are "nimic nici cu evreii, nici cu maghiarii, nici cu alții. Dar, pe atunci, la Securitatea din Botoșani se vorbea idiș și ungurește. La Dorohoi, s-a adăugat și ucraineana. Penitenciarul din Iași era vestit pentru plăcerea comandantului de a vedea deținuții plini de păduchi. Comandantul era evreu și ura lui împotriva noastră sărea în ochi. Românii din Securitate erau de numărat pe degete. Nu înseamnă că erau mai buni! Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și dureri de cap înfiorătoare. Subiectele anchetelor erau două: activitatea mea "subversivă" din Basarabia (unde nu fusesem niciodată) și un pretins atentat împotriva căilor ferate pe Valea Prahovei, lîngă Predeal (de care n-aveam nici cea mai mică cunoștință)". În penitenciarul din Brașov cunoaște: "22 subingineri și ingineri, printre care și dr. ing. Crișan, cu doctoratul în științe tehnice luat în Suedia, 30 de tehnicieni maiștri și meseriași industriali, 11 profesori universitari, profesori de liceu și învățători, printre care profesorii universitari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
după intrarea mea în această cameră, au venit la mine patru deținuți, care mi-au smuls mustățile. După vreo două zile, a venit Stoian Ioan și a spus, în auzul întregii camere, că el este împuternicit de Direcția Generală a Penitenciarelor să facă orice în cameră, iar dacă cineva i se va opune sau va divulga cele ce se vor petrece în cameră, va fi omorît. După aceasta, el și cu membrii comitetului său au împletit curelele și au tăbărît asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vom fi în stare să ne asumăm (în cunoștință de cauză) trecutul; să percepem, corect, cinstit, prezentul nu vom avea dreptul la viitor" ne avertizează Paul Goma, în paginile ce însoțesc cartea lui Costin Merișca (trecut prin infernul reeducator de la penitenciarul Pitești), Tărîmul Gheenei. Și autorul Gherlei continuă: "Deci, la statutul de popor și nu de populație cum sîntem, oricît de sfîșietoare ne-ar fi constatarea. Un adevărat popor se recunoaște înainte de toate prin memorie: cei care-l alcătuiesc au ținere-de-minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rolul de politruc, numește brigadieri peste deținuții politici aduși în lagăre pentru exterminare, între care un țigan, Stăngiucel Marin, zis și Hercules, care s-a dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici erau confiscate și apoi preluate și împărțite între torționari. Un colonel, Marin Constantinescu, îi organizează în comitete ce urmăreau educarea partinică a celor din lagăr. Comunismul a fost o societate a suspiciunii generalizate. Țandără avea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
expert. Am devenit expert după doi-trei, fiindcă în fiecare seară, după ora 11, începeau cercetările, și dura pînă la 4-5 dimineața. Dar nu le dădea drumul la milițieni, garda de noapte pleca, și venea garda Securității, nu mai era a penitenciarului. Dimineața venea garda la 6, se schimba cu adevărat, venea garda penitenciarului, și nu era o gardă stabilă, unii nu-i mai vedeai. Primul om la care am experimentat a trăit puțin după aceea. Dimineața a intrat în comă, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
11, începeau cercetările, și dura pînă la 4-5 dimineața. Dar nu le dădea drumul la milițieni, garda de noapte pleca, și venea garda Securității, nu mai era a penitenciarului. Dimineața venea garda la 6, se schimba cu adevărat, venea garda penitenciarului, și nu era o gardă stabilă, unii nu-i mai vedeai. Primul om la care am experimentat a trăit puțin după aceea. Dimineața a intrat în comă, n-a mai vorbit nimic. I s-au umflat testiculele, s-au înnegrit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răspundeam de toate? Ei pot să se lepede, că ei nu știu nimic, nu au dat ordine, înseamnă că eu am făcut totul, eu am dat ordin, eu am executat, eu am fost totul, ministru de interne, director general de penitenciare, șef de escortă, tot? Asta vă spun, că nu pot să spun totul, dar am pe conștiință mult, am mult pe conștiință, ei n-au nimic, eu am, le-am luat eu asupra mea, toate, și ale lor, ei sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dușmanul poporului, că asta imprima la toți. Vedeam pe an ce trece că nu prea era așa, dar nu prea mai știam cum să scap de ei. Voiam, dar nu mai știam cum intrasem acolo. Și mă complăceam acolo, în penitenciare. Dacă vă spun că seara, cînd am plecat, m-am întors și am văzut colonia, parcă îmi părăseam casa. Și plîngeam. Ce o să fac eu acum, ce bine o duceam aici! Adică nu stăteam veșnic într-un loc, dar era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care îi curge puroi și a avut o (h)emoragie timp de 2 luni. Sora sa Sabina, arestată pentru simplul motiv că s-a găsit în casă cu Maria, fiind gravidă a avortat; și azi este bolnavă în pat, la penitenciar și de atunci (h)emoragia nu mai încetează. Acestea sînt fete sărace, fără nici o brazdă de pămînt. Maria fusese prinsă în 1945 de către fostul maior de grăniceri Dăncilă trecînd granița clandestin în Ardealul de Nord și a utilizat-o pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei despre organizație. Tot cu această ocazie mi-a mărturisit că, din cei 16 elevi arestați ca făcînd parte din organizație, numai 6 au cunoștință, iar 10 elevi și 3 subofițeri sînt nevinovați. Am adus pe ceilalți 5 elevi de la Penitenciar, procedînd la confruntări și în adevăr a reieșit că ceilalți 13 arestați nu au avut cunoștință de organizație. La aceste confruntări au asistat tov. col. Popescu Gheorghe și lt. col. Gluvacov și de acord cu toții, am dispus punerea lor în libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
optzeci de ani, singur în celulă, este lăsat practic să moară, fiind incapabil, din cauza paraliziei, de-a se hrăni singur. Era lăsat să sufere, să agonizeze, ultima rugăciune i-a oficiat-o prin ușa celulei, pe atunci măturătorul-șef al penitenciarului, episcopul Alexandru Todea. În ziua de 5 februarie 1953, directorul închisorii, ofițerul de Securitate Vasile Ciolpan, a sunat la București anunțînd că în camera nr. 3 s-a stins becul. Artizanul Marii Uniri nu mai avea nici nume. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Vasile Luca, Gheorghe Vasiliche, Avram Bunaciu, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Constantin Pârvulescu, Mișa Levin, Iosif Rangheț, Chivu Stoica, Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevshi, Dumitru Coliu, Constanța Crăciun, Alexandru Moghioroș, Lothar Rădăceanu, Mihail Roșianu, Alexandru Sencovici) ființează peste două sute de penitenciare. Lucia Hossu Longin, în episodul Sistemul concentraționar, face o succintă prezentare a acestor locuri de coșmar: "Jilava, Fortul 13, a fost ridicată în anul 1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare din spațiul concentraționar, era un sicriu, un vestigiu arhaic al unui trecut penitenciar medieval, populat cu oameni. La Aiud, în Zarcă, au fost închiși generalii și demnitarii guvernului Antonescu. A fost o închisoare a intelectualilor. Rîmnicu Sărat, o închisoare destinată recalcitranților, treizeci și șase de celule, treizeci și șase de deținuți îngropați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]