7,062 matches
-
sprijinită atârna o fâșie de hârtie. Luându-și batista, Brunetti Întinse mâna și Întoarse hârtia. „Forțele Aeriene SUA. Ramst...“ O parte din ultimul cuvânt lipsea, dar, de când escadronul Forțelor Aeriene Italiene Își avântase avioanele nebunește unul În celălalt, făcând să plouă cu moarte peste sutele de civili germani și americani de sub ei, toată lumea din Italia știa că cea mai mare bază militară aeriană americană din Germania se afla la Ramstein. Lovi punga cu piciorul. Aceasta se prăvăli pe-o rână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
scoase imediat câteva bancnote desfăcute din buzunar și le aruncă pe tejghea, nederanjându-se să Întrebe cât făcea vinul. Fără a-i spune ceva lui Brunetti, se Întoarse și se duse către ușa barului. Brunetti Îl urmă. Afară Începuse să plouă, rafalele purtate de vânt ale toamnei. Viscardi se opri În ușă dar numai cât să-și ridice gulerul hainei. Nespunând nimic, nesinchisindu-se să arunce o privire În spate la Brunetti, păși afară În ploaie și dispăru imediat după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lor recolta abundentă ce urcă mai apoi spre un cer ce le întâmpină cu alb pufos de nori. E cer, e soare, e nor... totul e nor acum, într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere neîntreruptă. Șuvoaie de apă ce se preling în jos, în lume, în mine... oceane de apă ce au fost nori...
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
Cătălina-Elena Popa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț În această zi de iulie, mai degrabă un octombrie neprielnic, plouă. A plouat și ieri, și alaltăieri, și în ziua precedentă... peste aceste dealuri. Verzeala lor, atât de scânteietoare cândva, este acum diluată un pictor ar contempla îndelung această cruditate transparentă, dar nereușind s-o transpună pe pânza lui. Putem observa
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Cătălina-Elena Popa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț În această zi de iulie, mai degrabă un octombrie neprielnic, plouă. A plouat și ieri, și alaltăieri, și în ziua precedentă... peste aceste dealuri. Verzeala lor, atât de scânteietoare cândva, este acum diluată un pictor ar contempla îndelung această cruditate transparentă, dar nereușind s-o transpună pe pânza lui. Putem observa, în fresca
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
mormântul ei sacru, cu florile ce-i păzeau somnul veșnic. Și dacă vreodată am dori să trecem pe-acolo, năluca Veronicăi Brun ar rosti, însuflețită de forțe misterioase nouă, „Niciodată să nu-mi deranjați odihna...”. Nesatisfacția domnului Ion este că plouă și azi. S-au stricat planurile dumnealui pentru noi; asta e! zâmbi șters Odette. Astăzi, călărie? Eu nu știu, iar Victor s-ar lovi, dragul meu Victoraș... Femeia își plimbă privirea, clipind dulce. Să fi mers la doamna Ileana? Am
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
fân din luncă... (Dar cu ochii spre coteț...) K Kilogramele de mere Cu obrajii de vopsele, Vesele și răsfățate, În sacoșă, s-au găsit, Cu cartoful bosumflat, Supărat, În haina lui De culoarea drumului. -Ce ai, mărule, matale? Ori îți plouă în sandale? Dar un morcov furios, Cu mustățile zbârlite, Zice-ncet, cu glasul gros: -Domnișoare ionatane Nu cunoașteți, of, of, of, Un cartof? L Lebăda, din zori de zi, Stă la sfat cu nuferii, Mândră-n pene de ninsoare, Argintii
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Theo n-a mai reușit să iasă de sub pătură după ce... Hugo s-a trezit adresându-se spatelui lui Jake. Celălalt bărbat se îndepărta rapid. Prima zi a lui Theo la Chicklets s-a dovedit a fi una deosebit de umedă. A plouat așa de tare încât, la Fitzherbert Place, aveai senzația că cineva bate cu ciocanul în ferestrele casei. În ciuda eforturilor de a nu întârzia, Hugo a plecat târziu de-acasă, dar se gândea recunoscător la parcarea creșei, care era lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un fel de instrucțiuni care să-l lămurească unde venea fiecare bucată de plastic, arici sau capsă. Nu era pentru prima dată când Hugo bănuia că în producția materialelor pentru copii era implicat un sadic care ura bebelușii. Cu cât ploua mai tare, cu atât creșteau în intensitate și urletele lui Theo. Îngenuncheat pe pavaj, cu apa inundându-i pantalonii, Hugo simțea că-i vine și lui să urle în timp ce se chinuia disperat cu aricii recalcitranți și cu capsele și perforațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să mă vadă Jake. Ședința lui trebuie să înceapă din minut în minut. —Alice! Haide! Plouă cu găleata. Te rog, l-a implorat ea. Pleacă. Lasă-mă-n pace. Hugo a avut o ezitare. Nu putea să plece fără să-i spună ce se întâmplase. Era clar că nu asta era cea mai bună metodă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
carte, oferindu-mi sugestii de care am ținut, cu mare plăcere, cont. Am început să urăsc romanul acesta și mi-e frică. Sunt bolnav. Mi-e groază. Mihail Bulgakov - Maestrul și Margareta Partea întâi Un scriitor, ploaia și caruselul gândurilor Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Bulgakov - Maestrul și Margareta Partea întâi Un scriitor, ploaia și caruselul gândurilor Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod. Posteritatea va da năvală pentru a analiza, în amănunt, fiecare cuvințel saturat de semnificații ascunse... He, he! Se îndreptă din nou către fereastră și trase draperia. Ploua în neștire. Ce mama dracului, chiar nu mai răsucește nimeni robinetul?, se întrebă retoric, apoi sorbi câteva guri de bere și lovi cu degetul arătător în geam. - Alo, mulțumim frumos pentru ploaie, apreciem amabilitatea, dar am intrat destul la apă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce idee tâmpită mi-a venit și mie, un geamantan plin cu bani, descoperit de un agent imobiliar, ca și cum ar ploua cu geamantane și lumea le-ar găsi pentru a se sinucide din cauza lor. Dar - doamnelor și domnilor - cine mai pierde azi un geamantan cu bani, aceasta este întrebarea esențială?! Pun pariu că descopăr în el tot felul de ciudățenii, dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu iei în calcul toate posibilitățile, ceea ce este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul e în debaraua ta, acoperit cu o pătură. Iar Land Roverul acela e tot lângă bordură... Aproape că alergă până la fereastră și mișcă draperia câțiva milimetri. Ploua în continuare, ca și cum întregul univers se storcea asiduu și se transforma în picături mari de apă, intenționând să înece pentru totdeauna pământul. Dacă spuneai doar rupere de nori, nu reușeai să oferi nici pe departe adevărata imagine a potopului modern
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întoarse capul, iar Magicianul îi întinse paharul. În lichid pluteau două cuburi de gheață - nu teai înșelat, chiar ți-a umblat prin frigider, dar numai pentru că vroia să te ajute, de ce nu înțelegi? Gura i se umplu de salivă, îmi plouă și în gură, mormăi, apoi apucă paharul și luă două guri zdravene. Nici nu simți vreo arsură pe gât. - Mulțumesc. Și gândi instantaneu iată că Magicianul poate fi și ospătar, și chiar unul foarte bun, a nimerit exact cantitatea necesară
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prostește! Vru să dea cu tifla impertinentului care îi deranja momentele de meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele peste fix trei secunde și îți voi fi veșnic recunoscător. - Nu, au zis la meteo că va ploua în draci câteva zile bune. Sper că n-ai probleme cu reumatismul. Alta-i chestia. Ți-am spus mereu că viața are ironiile ei. A căzut un stâlp peste doi inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
treningul pe care îl primise cadou de ziua lui (de la Lucia, evident, se dezbrăcase cu o plăcere maximă de pantalonii cu buzunare aplicate), cu adidașii în picioare, și își spunea că nu a mai alergat de multă vreme, ce dacă plouă?, mișcarea este bună pe orice vreme, medicii ne bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme suplimentare, la dracu`, chiar am nevoie de o alergare strașnică, mulți kilometri, cât mai mulți, eu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri, din întâmplare, doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat în curtea vecinului dumneavoastră. Da, știu că ploua torențial, dar tocmai de aceea, în zilele ploioase, fiindcă plictiseala ne chinuie amarnic, aruncăm, din când în când, un ochi pe fereastră, cu speranța că... - Cel de la știri? - Ce știri? Nu-nțeleg (l-ai văzut, tataie, așa-mi place, zi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
indicat ( Detectivul oftează insesizabil, oprește-te, zăbăucule, ești nevorbit?), am tăiat o jumătate de felie de lămâie, nu mai mult, se acrește prea tare dacă pui una întreagă, iar când m-am apropiat de fereastră - vroiam să văd doar dacă plouă în continuare, nu vă gândiți la altceva (ba mă gândesc, moșulică pervers și curios, poate că vroiai să vezi dacă nu cumva se desface scriitorașul la prohab și se masturbează acompaniat de tunete!) - nu mai era. Scriitorul despre care cereți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu o idee ciudată prin minte. Ha, ha, Râul Umbrelelor, cum de-au uitat ăștia să-l treacă pe hartă? Vă invităm la o plimbare, aduceți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să se audă nimic. Un film mut, pornit dintr-o dată, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, fără să anunțe în prealabil, astfel că senzația era una de surpriză totală. Pentru câteva fracțiuni de secundă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se uită de jur împrejur și fu șocat. Oamenii înghețaseră, rămăseseră nemișcați, ca niște stane de piatră (de carne...) mașinile nu se mai mișcau, vântul încetase. Doar picăturile de ploaie cădeau nestingherite, iar Scriitorul își spuse drace, bine că nu plouă de jos în sus, atunci chiar că ar fi fost o imagine de neuitat. Și, colac peste pupăză, numai eu, Scriitorul Ratat, aș fi devenit singurul martor al evenimentului. Trist. Ce sens are un miracol dacă nu-l poți împărtăși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pupăză, numai eu, Scriitorul Ratat, aș fi devenit singurul martor al evenimentului. Trist. Ce sens are un miracol dacă nu-l poți împărtăși cu nimeni? Degeaba te duci, ulterior, pentru a-i anunța pe x sau pe y că a plouat de jos în sus. Se uită la tine cu privy năuce, ca și cum abia ai fi scăpat de la balamuc și s-ar aștepta să-i strange de gât, dar asta doar după ce ți-ar da câteva monede, de pomană. Ca și cum Dumnezeu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]