7,468 matches
-
un înalt / să urci prin mine chiar de eu cobor / să ne hrănim cu visul celuilalt”. Chiar și când poemul este scris în vers alb, ritmul este susținut și există o muzicalitate implicită care izbucnește din interior. Cu toate acestea, poeta preferă versul clasic, care se mulează perfect pe sufletul ei. Alte figuri de stil: personificarea: „trece ploaia de pe un trotuar pe altul / căutându-ți urma” (Tablou de toamnă); metafora: „și pruncilor le mijesc aripi / iar mamelor genunchi de lut / și
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
zece degete înfrigurate sunt răspuns la marile frământări ale ființei, structură duală și reversiblă a eului dominator. ...nu mi-e foame./ vreau liniște și o coajă de pâine uscată./îmi hrănesc păsările fără ochi/ timpul le iubește.( Stare 9) spune poeta dorindu-și eliberarea din convenționalul gregar, nesemnificativ. Descătușarea visată va atinge în felul ăsta o spiritualizare genuină, manifestă. Asceza devine o fraternizare cu misterele universului. Iubirea, credința, durerea, căutarea valorilor morale, nesfârșita singurătate, autopedepsirea, setea de real, un real al
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
fraternizare cu misterele universului. Iubirea, credința, durerea, căutarea valorilor morale, nesfârșita singurătate, autopedepsirea, setea de real, un real al echilibrului spiritual, sunt tot atâtea teme asupra cărora autoarea se oprește vrând parcă să refacă ordinea lucrurilor. Ce limpede se vede poeta într-un imaginar anticipativ :... te vei așterne obosit/la umbra unui copac,/sărutându-i înțelepciunea rădăcinilor (Stare 17) Sau în acest emoționant autoportret, în fapt o sfâșietoare vivisecție: ...țipăt scurt de pasăre./ tresărire în fir de nisip./falezele timpului împrăștie
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
aspirația către minunea nepământeană a zborului. Un zbor ce trimite către salvatoarea temporalitate. ...în miezul credinței,/mă înfrupt cu taina zborului,/doborând rând pe rând,/ blestemele timpului rătăcitor,/printre aripi de cenușă. (Stare 16) Dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei spune poeta la un moment dat. O rugă-strigăt, emoționantă, imperativă. Piatra întruchipează rezistența, imuabilitatea, tăria, mineralul statornic. Dumnezeu este invocat pentru a da puterea de transfigurare umilei ființe pământene, este chemat să participe la nașterea unei noi vieți. Logica rugăminții este una
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
descoperit un astfel de copil: ANA MARIA GÎBU. Tentația lecturii a fost foarte mare, așa că am sorbit cu nesaț din scrierile Anei. La o primă vedere, maturitatea lirică și compozițională, m-au făcut să cred că este vorba despre o poetă trecută de vârsta majoratului. Am rămas stupefiat, să aflu că Ana Maria Gîbu, din Dorohoiul Botoșanilor, are doar cincisprezece ani, debutând la doar doisprezece ani, cu volumul de poezii „Grădina mea” - Ed. Lumen (2009) și este deja la a cincea
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
dintre cărțile Anei Maria Gîbu, un roman, intitulat „Blestemații” (Ed. Edithgraph, Buzău, 2012) - prefațat de exegeta gălățeană Cezarina Victoria Adamescu și o frumoasă carte de versuri, „Umeri de flori” (Ed. Artbook, Bacău, 2012) - prefațată de Cristina Ștefan. Încă de la început, poeta Ana Maria Gîbu se dovedește a fi un rapsod, capabil (încă) să surprindă frumusețea vieții, să se îndrăgostească de sunetele clipelor scurse într-o oarbă inconștiență ( datorită vârstei fără îndoială), într-un joc inocent al cuvintelor, printr-o construcție metaforică
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
cineva spunea că iadul/ s-a mutat în inima soarelui/ nu s-a uitat în ochii mei/ cum scot pe bandă rulantă/ frunze de pelin” (îi trimit dincolo pe toți). În poezia fără punct, este subtil formulat crezul literar al poetei Ana Maria Gîbu, poezie ce poate fi considerată o veritabilă Ars poetica: „stau între taine/ gânduri din pietre mă adună/ în verbe/ învelită cu metafore/ fac din semnele mirării felinare// mă ridic/ beau răcoarea din palme/ îmbrăcată de timp/ în
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
răspunsurile. Pe această spirală - a vieții, până la urmă - se întâlnesc poieni cu dor, stele căzătoare, pomi în floare, grăunți de frig și întuneric, vânt alungând petale, voaluri verzi, anotimpuri, tainele fiecărui răsărit sau liniștea apusurilor. Fără îndoială, culorile favorite ale poetei sunt roșul (trădându-i patima din arderea poetică), verdele (insinuând înflorirea, desprimăvărarea, tinerețea) și albul (puritatea). Indiferent dacă zborul său printre nori o poartă spre aceste stări cromatice, doar gândurile sale - culegându-și sevele din pământul de sub picioare - așteaptă inflorescența
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
lumii, fondatoarea revistei internaționale STARPRES, Ligya Diaconescu vine în fața cititorilor săi pentru care nu-și precupețește eforturile de a le aduce în casele lor talentele reprezentative ale literaturii române contemporane, și nu numai, volumul de poezie “ Drum“. Încă din titlu poeta își pune în gardă cititorul că este vorba de o cale ce străbate panoplia policoloră a vieții sale, cu bune și rele, cu amintiri despre părinți și apropiați, oameni cu dragoste și afectivitate ce au contribuit la formarea personalității sale
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
de lume și dureri./ Dar le-am simțit din mac, cu sânge plin/ Și mi-am urat “drum bun și multe veri, “( Calea mea). În acelaș context, pentru a nu rătăci drumul pe care a intrat “ pe una dintre porți,“ poeta cere ajutorul divin, dar nu înainte de aș face un proces de conștiință: “Să mă întorci din drumul greu,/ Am înțeles târziu, mereu/ Păcătuiam fără să știu/ Că drumul vieții-mi e pustiu “( Arată-mi calea, Doamne!). Citind această carte mi-
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns. “ Cartea structurată în trei cicluri “Drum “,”Călătorie în amintiri “ și “În cântul mării “, formează o panoplie a rezonanțelor eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia( și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor , vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
firavul ghiocel ce străbate scoarța înghețată, pentru a testa amintirea anotimpului din anul trecut, ascunde o sensibilitate maladivă:”Aș vrea să fiu copil din nou, mi-e dor/ S-alerg prin iarba crudă, la izvor “( Bunica Silvia). În acest ciclu poeta reconstruiește ca un puzzle de amintiri un univers apus de mult, încercare ce înduioșează până și tablourile metaforice din poeme. Excepționala capacitate de a da carnație obsesiilor, din ciclul al treile, unde marea este un personaj”Ce-mi poartă-n
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
amintiri ... privirea “( Marea). Capacitate de a da carnație obsesiilor și amintirilor, de a le închide prin descătușare în versuri rafinate și eclatante se consumă în exerciții de virtuozitate, precum sunetele unui cântec dintr-o cutie muzicală. Ligya Diaconescu este o poetă autentică ce trage poezia spre experiența intimă, descoperindu-ne un suflet admirabil în acest volum, ce-mi amintește de zicerea lui Friedrich-Wilhelm Nietzsche” Viața înseamnă o transformare constantă: în lumină și flacără tot ceea ce suntem și tot ce întâlnim. “ Al.
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
Livia Ciupercă, a debutat în 1982 și locuiește la Iași. Scrie studii monografice, despre I.Al.Brătescu-Voinești, Culianu, Paul Bujor, Dominic Stanca, Al. Lascarov-Moldovanu, scriitorii gălățeni etc., dar și poeme-vise în cadențe străvechi, ce se pot scanda. Vom spune cu poeta: Pe boltă-mi suflet, pe frunza teiului plăpând, cu floarea scuturată după -atâtea ploi, furtuni și răzvrătiri... Melania Cuce specializată în flori literare - poeme, romane, eseuri, tablete-șotron, proze de toate felurile și picturi, colecții de artă țărănească și în cronici
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
semne, cuvinte, culori: Pe frânghia cu semne de circulație,/ Rochia mea e din ce în ce mai subțire. Mihaela Oancea trăiește veșnicii în doi, vorbește cu gâze și păsări și tălmăcește pe limba copiilor ce spun acestea, este prietenă cu Motanul Ioachim, iar ca poetă afirmă că Norii plâng când cerul își pierde sfinții. Norii se plimbau în cămăși cu mânecă scurtă. Mihai Niculițăe doctor în inginerie civilă și poet de ferestre zidite, de ceruri fluide și de poze de nuntă lângă pomi din curți
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
din noi, doar vântul știe./ Precum în cer și pe pământ, e vie/ Ofranda noastră răsădind ecouri! Raveca Vlașineste un scriitor român de la frontiera veacurilor, conform dicționarului lui Dumitru Munteanu , tipărit la Editura George Coșbuc în 2009, în Bistrița - Năsăud, poetă care scrie epistole, peisaje cu galerii de artă, cărări de dragoste, grădini solare (Azi prin Grădina Soarelui dedat mi-e pasul a umbla!), rugăciuni (Învață-mă ce taine Te pot câștiga.../ Întrebările-n râvnă când treier,/ Când ura aprinde din
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
Sigur de Tine, încă nu de mine...), CCLXVIII (Celestule Sonet, îți sărut glasul), CCLXXXIV (Poeți, credeți-mă, el este totul), CCCLXV (Un an întreg ți-am fost, Sonet, aproape), CCCLXVI (Ultim Sonet! Sunt viu după coridă!). Titina Nica Țene este poeta bucuriei lucrurilor simple din preajmă, a pietrelor de aducere aminte, a stropului de veșnicie câștigat prin poezie, proză. Aducem aici poema SUFLET RĂTĂCIT, dovadă de viziune poetică, meșteșug artistic, claritate: M-am întors acasă pe un drum de țară/ și-
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
cu adevărat dragostea, fie că noi o numim în termeni mai filozofici ,,iubire” care este sinonimă cu dragostea ca și cuvânt. Cititorul va avea fericitul prilej de a descoperi în aproape toate creațiile cuvântul iubire. Să nu credeți că iubirea poetei este unilaterală, ci ea se dispersează peste tot universul uman și înconjurător. De iubirea autoarei au parte de la; părinți, soț, la copii, nepoți, frați. Iar lumea înconjurătoare e plină de iubirea sinceră a poetei; flori, animale, natură, stele în sensul
POEZIA MARIEI CIOBOTARIU O DRAGOSTE NEMURITOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347933_a_349262]
-
iubire. Să nu credeți că iubirea poetei este unilaterală, ci ea se dispersează peste tot universul uman și înconjurător. De iubirea autoarei au parte de la; părinți, soț, la copii, nepoți, frați. Iar lumea înconjurătoare e plină de iubirea sinceră a poetei; flori, animale, natură, stele în sensul cel mai larg; universul. Natura este percepută ca simbolul inegalabil al iubirii, căci arborii, sunt acei inimitabili copaci ai iubirii. Sărbătorile creștine sunt reprezentate cum nu se poate mai autentic, prin diverse creații pline
POEZIA MARIEI CIOBOTARIU O DRAGOSTE NEMURITOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347933_a_349262]
-
a-i dărui dragostea de care este multă nevoie. E o percepere sinceră a tot ce poate fi numită dragostea pentru cei dragi, fie că sunt membri ai familiei, fie că sunt prieteni apropiați, sau chiar prieteni virtuali, pe care poeta îi amintește în creațiile sale. Este mai mult decât acea afecțiune comună, dar și mult respect pentru semenii care astfel reușesc să fie iubiți de distinsa poetă Maria CIOBOTARIU. Maria CIOBOTARIU este cunoscută în mediul virtual, dar destul de cunoscută și
POEZIA MARIEI CIOBOTARIU O DRAGOSTE NEMURITOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347933_a_349262]
-
ai familiei, fie că sunt prieteni apropiați, sau chiar prieteni virtuali, pe care poeta îi amintește în creațiile sale. Este mai mult decât acea afecțiune comună, dar și mult respect pentru semenii care astfel reușesc să fie iubiți de distinsa poetă Maria CIOBOTARIU. Maria CIOBOTARIU este cunoscută în mediul virtual, dar destul de cunoscută și în mediul literar tipărit din diverse reviste, antologii, dar și prin propriile volume. Astfel că acest nou volum intitulat ECOUL TIMPULUI, este o nouă complectare a portretului
POEZIA MARIEI CIOBOTARIU O DRAGOSTE NEMURITOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347933_a_349262]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > M-AM ÎNĂLȚAT SPRE SUFLETU-ȚI, POETE! Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului M-am înălțat spre sufletu-ți, poete, Să stau la umbra versurilor tale, Cu vântul și cu lacrima în plete, Un vin să bem din
M-AM ÎNĂLŢAT SPRE SUFLETU-ŢI, POETE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347318_a_348647]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > M-AM ÎNĂLȚAT SPRE SUFLETU-ȚI, POETE! Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului M-am înălțat spre sufletu-ți, poete, Să stau la umbra versurilor tale, Cu vântul și cu lacrima în plete, Un vin să bem din veșnice pocale, Să închinăm spre-a poeziei zare, Cu rimele-ți eterne să valsăm, Ca sufletul să ne îmbrace-n floare, Iar
M-AM ÎNĂLŢAT SPRE SUFLETU-ŢI, POETE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347318_a_348647]
-
-nvelesc cu-al poeziei cer. Azi te cinstesc cu rime noi, modeste, Cu dorul arzător care se scurge Prin vena poeziei, dându-ți veste Că-n noi, românii, versu-ți lin tot curge. Referință Bibliografică: M-am înălțat spre sufletu-ți, poete! / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
M-AM ÎNĂLŢAT SPRE SUFLETU-ŢI, POETE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347318_a_348647]
-
absolvirea liceului teoretic și-a continuat studiile la Academia de Stiinte Economice - secția Turism. Stabilită la Romă, în Italia. În prezent își desfășoară activitatea literară atât în limba română cât și în limba țării de adopție. Iată ce ne declară poeta: „Încă din anii de liceu, odată cu apariția primei iubiri la 16 ani... am început să scriu poezii. Odată că-mi plăcea genul liric și odată că... sufeream de iubire precum orice adolescent! Aș putea să vă declar cu mâna pe
LIRICA IUBIRII de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347310_a_348639]