5,068 matches
-
română contemporană, profesor doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. Susține cursuri de pragmatică și istoria limbii române. Este specialistă în istoria limbii române, istoria limbii române literare și pragmatică lingvistică. A publicat o serie de studii de pragmatică si pragmatică literară. Este unul dintre autorii "Dicționarului de științe ale limbii", apărut la Editura Nemira, realizat în colaborare cu Gabriela Pană Dindelegan, Angela Bidu-Vrănceanu, Mihaela Mancaș și Cristina Călărașu, lucrare distinsă cu Premiul Academiei Române.
Liliana Ruxăndoiu () [Corola-website/Science/309183_a_310512]
-
profesor doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. Susține cursuri de pragmatică și istoria limbii române. Este specialistă în istoria limbii române, istoria limbii române literare și pragmatică lingvistică. A publicat o serie de studii de pragmatică si pragmatică literară. Este unul dintre autorii "Dicționarului de științe ale limbii", apărut la Editura Nemira, realizat în colaborare cu Gabriela Pană Dindelegan, Angela Bidu-Vrănceanu, Mihaela Mancaș și Cristina Călărașu, lucrare distinsă cu Premiul Academiei Române.
Liliana Ruxăndoiu () [Corola-website/Science/309183_a_310512]
-
exercițiul intelectual și tehnic conținut de ciclul „Creațiunea”, confirmă - cu prisosință - soliditatea cunoștințelor de specialitate ale unui creator stăpân pe mijlocale sale de expresie, care se confruntă bucurăs cu opinia unui public avizat,convins - pe deplin -de valoarea întreprinderi sale pragmatice Termenul „programatic” își are acoperirea sa faptică atât în structura temperamentală a artistului, cât și în contextul intelectual al epocii ce era deschisă spre noile orizonturi ale postmodernității. Conjugând benefic datele personale ale unui talent educat în cele două centre
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
atacat în orice fel. Fiind orientat pe factorii interpersonali va asigura coeziunea pe termen lung a echipei, intrând în mod natural în contradicție cu orice adept al schimbărilor bruște în cadrul echipei. "Lucrătorul" (Company worker) sau "Implementatorul" (Implementer) este un gânditor pragmatic care creeaza acele sisteme și procese care rezolva cerințele echipei. Punctul forțe al implementatorului este abilitatea de a a imagina o soluție practică pentru rezolvarea oricărei probleme. Este bine înrădăcinat în realitatea obiectivă, este un gânditor unei radical, iar viziunile
Meredith Belbin () [Corola-website/Science/309833_a_311162]
-
Întemeierea are însă nevoie de un oponent, de critică. Sensul avut în vedere aici este cel care-și are izvorul în cuvântul vechi grecesc "krineîn": delimitarea, evaluarea și judecarea pretențiilor de adevăr și de valoare, care se îngemănează cu o pragmatică a argumentării, ce înglobează critica și întemeierea într-un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre critică și întemeiere reprodus în secțiunea despre teoria cunoașterii se continuă cu o referire la concepția lui Kant: „Conexiunea pragmatică dintre critică și întemeiere ține de structura de bază a rațiunii în genere, așa cum ne-a arătat Kant. Rațiunea are realitate numai ca rațiune critică - inclusiv în teoria cunoașterii“. Schnädelbach subscrie la distincția dintre discursul descriptiv, cel explicativ și cel
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.. Se caracterizează în general prin lipsa conținutului noțional, și prin posibilitatea limitată de a se integra în propoziție. Interjecția este specifică limbii vorbite, în special registrului de limbă familiar. Sensul ei pragmatic se precizează adesea în vorbire cu ajutorul intonației, al gesturilor și al mimicii. Există diferențe între gramatici ale diferitelor limbi și între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
atât cât este posibil, dificultate care se vede în existența unor variante grafice diferite chiar în aceeași limbă. Pe lângă "îhî", amintit mai sus, se poate cita ca exemplu "hm", "hm" / "hem" / "hum" / "humm", "hm", "hm" / "hüm" / "hümm" / "üm". Între funcția pragmatică și aspectul sonor al unor interjecții mai există încă o legătură strânsă, de aceea sunt prezente în mai multe limbi fără să fie vorba de împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
sunt prezente în mai multe limbi fără să fie vorba de împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
ei este diferit de al lui: în timp ce ea se sacrifică cu adevărat pentru binele celorlalți, el comite crime pentru binele propriu. În final, în discuțiile lui cu Svidrigailov, bărbat care încercase s-o seducă pe Dunia, poziția lui Raskolnikov este pragmatică. Cu toate că îl disprețuiește pe cel din urmă din cauza depravării, pare a avea nevoie de ceva de la el - probabil schimbarea perspectivei din care este privită crima sa, dorindu-și să nu mai fie văzută ca un lucru atât de grav.
Crimă și pedeapsă () [Corola-website/Science/305048_a_306377]
-
cea mai intens circulată arteră comercială din acea vreme. În același timp pasajul avea la parter locuri pentru mici magazine. Pasajul a fost acoperit cu sticlă gălbuie, dând un aer de intimitate și confort, Pasajul mai avea și un rol pragmatic, de a evita aglomerația dintre cele două artere comerciale importante ale Bucureștilor Calea Victoriei și Strada Lipscani. La intrarea dinspre strada Eugeniu Carada este realizat un portal monumental. De asemenea clădirile din pasaj sunt prevăzute cu ornamente din stuc. Rotonda de după
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
Partidul Inițiativa Natională s-a înființat în primăvara anului 2005, în jurul a trei personalități care au părăsit PD (considerând că Alianța Dreptate si Adevar nu își respecta promisiunile electorale): Cozmin Gușă, Lavinia Șandru și Aurelian Pavelescu. Orientarea politică a fost pragmatică, realistă. Principalul mesaj al partidului s-a concentrat în jurul reformării clasei politice și a instituțiilor statului, prin mobilizarea tinerilor și orientarea lor către valorile autentice. În acest demers, PIN a pus accentul pe criticarea puterii politico-economice corupte, afirmând că aceasta
Partidul Inițiativa Națională () [Corola-website/Science/306167_a_307496]
-
ministrul Prusiei, avea un plan de expansiune a Confederației Germane de Nord din 1866 spre a include și restul de state germane într-un imperiu, sau dacă el doar căuta să extindă puterea Regatului Prusiei. Pe lângă forța "Realpolitik" (politicii realiste, "pragmatice") practicată de Bismarck, și alți factori au determinat mai multe protostate moderne să-și reorganizeze relațiile politice, economice, militare și diplomatice în secolul al XIX-lea. Reacțiile împotriva iredentismului danez și a naționalismului francez au furnizat puncte focale ale unității
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
lui Bismarck au influențat restructurarea echilibrului de forțe la nivel european. Agendele lor combinate au făcut din Prusia principala putere germană printr-o combinație de victorii diplomatice în politica externă, susținute de posibila utilizare a forței militare prusace și moderarea pragmatică în politica internă: "Realpolitik". Bismarck a exprimat esența "Realpolitik" în discursul său devenit celebru „Sânge și fier” ținut în fața Comisiei pentru Buget a Camerei Deputaților Prusiei la 30 septembrie 1862, la scurt timp după ce a devenit Ministru-Președinte: „Marile chestiuni ale
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
curând evidentă. Până în 1862, când Bismarck și-a ținut discursul, ideea de stat național german în spiritul pașnic al Pangermanismului evoluase de la caracterul liberal și democratic pe care îl avea în 1848 pentru a face loc "Realpolitikului" lui Bismarck. Veșnic pragmatic, Bismarck înțelegea posibilitățile, obstacolele și avantajele unui stat unit, și importanța legăturii acelui stat cu dinastia de Hohenzollern, aceasta din urmă rămânând, pentru unii istorici, una dontre principalele contribuții ale lui Bismarck la crearea imperiului în 1871. Condițiile tratatelor ce
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
început să descrie felul în care politicile sociale conservatoare ale lui Bismarck au absorbit și au adaptat numeroase elemente ale revoluționarilor liberali din anii 1840 și socialiștii din anii 1860 și de mai târziu: politica imperială a reflectat o abordare pragmatică și prudentă a problemelor sociale, politice și economice. În particular, valorile predominant conservatoare ale lui Bismarck erau un ecou al conservatorismului clasic al lui Edmund Burke: credința că anumiți membrii ai societății sunt inerent mai bine pregătiți și mai bine
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
umanității. Adept al renunțării la grila de interpretare gotică (i.e. "de înfricoșare", cf. engl. "gothic") prin care aceste subiecte derivate din problematica geneticii, clonarea etc., erau reflectate în media internaționale și în discursul politic, Sloterdijk propune o abordare responsabilă și pragmatică a pașilor deschiși de noua perspectivă, instituirea unui set de "reguli" prin care evoluțiile să nu scape de sub controlul autorității, și care să reflecte noua viziune asupra umanismului și istoriei. Peter Sloterdijk predă actualmente filozofia și estetica în Karlsruhe și
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
s-ar fi cuvenit să se unească cu Țara, sentiment care era împărtășită de majoritatea populației din provincie. Astfel de evenimente au creat guverne de facto și au pus în fața faptului împlinit pe diplomați, pe idealiști și pe cei mai pragmatici politicieni aliați. Aliații occidentali trebuiau în mod oficial să ocupe vechiul imperiu, dar nu au avut suficiente trupe pentru a duce la bun-sfârșit această operațiune. Trupele aliate au trebuit să se descurce cu programele diferitelor autorități locale, care deseori difereau
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
i-a rămas numele în cele din urmă. A evoluat de la Comunitatea Economică Europeană (1958) (cunoscută și ca „piață comună” ), denumire stabilită în Tratatul de la Roma în 1957; Comunitatea Europeană în 1967. „Monnet a fost o persoană cu o viziune pragmatică asupra nevoii Europei de a scăpa de limitarea istorică.” Dean Acheson Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene
Jean Monnet () [Corola-website/Science/305714_a_307043]
-
liderii conservatori aflați la conducerea partidului comunist. Cel mai mare ecou pe care masa rotundă din Ungaria l-a produs a fost în RDG. Începând cu 2 mai, Ungaria produce o surpriză planetară prin ridicarea - în egală măsură simbolică și pragmatică - a sârmei ghimpate de la granița cu Austria. Ceea ce va urma devenea previzibil: un adevărat exod a germanilor spre RDG via Ungaria. Acest lucru a devenit oficial începând cu seara zilei de 11 septembrie, când ministrul de externe al Ungariei, Gyula
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
și episcopii, dintre care majoritatea se aflau sub supremația Sfântului Imperiu Roman. Cele mai multe dintre Țările de Jos se găseau sub conducerea Casei de Burgundia și, ulterior, a Casei de Habsburg. În 1549 împăratul Carol al V-lea a emis Sancțiunea Pragmatică, care a unit Cele Șaptesprezece Provincii sub conducerea sa. Carol a fost succedat de fiul său, regele Filip al II-lea al Spaniei. În 1568 Țările de Jos, conduse de William I de Orange, s-au revoltat împotriva lui Filip
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
pentru acel timp care a făcut parte din revoluția militară. Aceasta l-a asigurat de soldați loiali, care erau antrenați să coopereze unii cu alții și care erau familiari cu doctrinele comandanților lor, fiind capabili de manevre complicate. În Sancțiunea Pragmatică din 1549, regele Carol Quintul a stabilit Cele Șaptesprezece Provincii ale Țărilor de Jos ca entitate separată de Franța, Burgundia sau Sfântul Imperiu Roman. Țările de Jos în acel moment erau printre cele mai prospere regiuni din Europa, și un
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
împotriva turcilor. Cele trei obiective principale pentru Leon erau: pacea creștinătății, cruciada împotriva turcilor și reforma bisericii, care ar fi putut fi asigurată numai prin consens general în rândul puterilor europene. Realizările sale cele mai importante au fost abolirea Sancțiunii Pragmatice (9 decembrie 1516) și confirmarea înțelegerii dintre Leon și Francisc I, care era destinat să reglementeze relațiile dintre Biserica franceză și Sfântul Scaun, până la Revoluția Franceză.
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
făcut cu riscuri și costuri politice: au fost mărite taxe, impozite, măsuri considerate nepopulare. Adversarii acestei politici erau liberalii de stânga, organizați în grupări, conduși de Agostino Depretis. Erau suspectați a fi republicani. În 1875, Depretis a ținut un discurs pragmatic despre ce dorea stânga italiană: politică anticlericală, limitarea influenței bisericii în stat, lărgirea dreptului de vot, crearea unui sistem de vot eficient, abolirea taxelor ce asigurau o echilibrare a bugetului. Prin acest discurs, stânga italiană își proclamă fidelitatea față de monarhie
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
nepopulare față de unele categorii sociale. Ludovic a pretins, de pildă, clerului să-i acorde împrumuturi și a dispus inventarierea bunurilor bisericești, de asemenea a tăiat din privilegiile Universității și ale corpului de arcași și arbaletrieri ai Parisului. A suprimat și Pragmatica Sancțiune din Bourges. Ludovic a luat asupra sa comanda marii ofensive împotriva așa zisei "Ligi a Binelui Public" în cadrul conflictului intestin rămas în istorie sub numele eufemistic de La guerre du Bien Public(Războiul Binelui Public). După căderea Moulins-ului (Moulins,Allier
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]