6,202 matches
-
toată măsura divorțului între ideologie și viață, pe care sistemul comunist îl instituise ca axiomă. Geniul lui Pintilie a fost acela de a realiza că, pentru a denunța ideologia, nimic nu este mai eficace decât investigarea instrumentului său de propagandă preferat adică filmul . Invers decât în Hamlet unde teatrul-în-teatru scotea la iveală tocmai adevărul disimulat , filmul în film din Reconstituirea este minciună revelată, simulacru deconstruit : nu doar că oamenii puși în fața camerei de filmat își pierd spontaneitatea, produc o realitate imperfectă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ianuarie, curent. Ia te uită! Știi pe dinafară... Ia spune, ce altceva mai știi? Tovarășe Ștefănescu, vă rog să nu uitați!... Ce să uit, mă, ce să uit?! se înfurie Don Șef. Crezi că mie îmi poți vinde pastila ta preferată, cum că ești aici de la începutul combinatului?! Că tu ai construit combinatul... Ai uitat că și eu sînt de pe vremea aceea, cînd toată valea asta era un cîmp imens, plin cu brîndușe, pe care le striveau sub copite oile păscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi drept, iar tata îi spunea: „Dă o cinzeacă și un pachet de tutun lui Neti“. Apoi el cobora, cu alura lui de mare senior, și uneori examina caii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luat cineva“. Pe urmă, apropiindu-se de mine: „M’ați blestemat sâmbătă: când am ajuns acasă am avut 39° și abia azi mi’a scăzut temperatura“. M-am luptat pentru faimosul Verhaeren. Știi ce mi-au răspuns ? Că este cartea preferată a tov. Lenin. „Dacă ar mai trăi, i-aș face o cadou, dar nu cred că mai citește cărți în mausoleul lui.“ A intervenit altă coadă de topor: „Are și dedicația lui Verhaeren?“ „Da“, a răspuns Adalbert. Iar celălalt își
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
referitoare la contul comun pe care îl aveți împreună cu domnul Luke J. Brandon. Sunt de acord cu dumneavoastră, relația dintre bancă și client ar trebui să fie una de prietenie și cooperare, iar, drept răspuns la întrebarea dumneavoastră, culoarea mea preferată este roșul. Cu tot regretul, trebuie să vă spun însă că nu pot opera modificări în extrasul dumneavoastră de cont, așa cum m-ați rugat. Articolul la care faceți referire va apărea pe următorul dumneavoastră extras de cont sub denumirea “Prada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a spus Caroline. Vicarul își începe discursul cu „iubiți enoriași“, și eu simt că încep să mă relaxez de plăcere. O să savurez fiecare cuvințel, pe care-l știu deja pe dinafară. E ca atunci când te uiți la începutul unui film preferat, numai că de data asta cei mai buni prieteni ai mei joacă rolurile principale. — Susan, iei tu în căsătorie pe acest bărbat, să fie soțul tău legiuit? Vicarul are sprâncene uriașe, ca niște tufe, pe care le ridică la fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întrebat. A fost o... Un vintage! Încă mai cască ochii la el în clipa în care Laurel Johnson, prima mea clientă, intră în raionul nostru. Laurel e președinta unei companii care închiriază avioane particulare și e una dintre clientele mele preferate, deși de fiecare dată îmi spune că, după părerea ei, toate prețurile din magazin sunt superexagerate și că, dacă n-ar avea slujba asta, s-ar îmbrăca numai de la K-mart. Dar ce văd? zice, dându-și haina jos și scuturându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evidențiați realizările majore și să subliniați abilitățile deosebite pe care le aveți și experiența dumneavoastră. FORMULAR DE ÎNSCRIERE PENTRU A PRIMI TITLU ONORIFIC PE TIMPUL VIEȚII Nume: Rebecca Bloomwood Adresă: Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 Titlu nobiliar preferat: Baroneasa Rebecca Bloomwood de Harvey Nichols Realizări majore: Patriotism Am servit Marea Britanie vreme de mulți ani, ajutând la întărirea economiei prin intermediul rețelei de vânzare en detail. Relații comerciale De când locuiesc la New York, am promovat intens schimburile comerciale între Marea Britanie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aruncă cel mai drăgălaș zâmbet cu putință. Biata de ea! Să vezi ce față o să facă atunci când o să audă că Becky Bloomwood nu dă doi bani pe recepția pentru care se străfoacă ea. Că mironosița Little Miss Perfect, clienta ei preferată... o să-i tragă clapa! Trebuie să-mi păstrez calmul. Să scap cumva din situația asta. — N-o să-i spui nimic lui Robyn. — De ce, mă rog? — Pentru că nu poți! Pur și simplu nu... Nu mai pot continua și încerc să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în ciuda acestui fapt, doriți în continuare ca un reprezentant al Second Union să participe la nunta dumneavoastră, mi-ar face o deosebită plăcere ca persoana aceea să fiu eu. Ziua mea de naștere este pe 5 martie, iar culoarea mea preferată este albastru. Cu stimă, Bernard Lieberman, Prim Vice-Președinte Nouăsprezece OK. Nu intra în panică. O să meargă. Dacă nu-mi pierd capul și rămân calmă, o să meargă. — N-o să meargă în veci, spune Suze în urechea mea. Termină! zic ofuscată. — N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
1627, Într-o listă de mărfuri aduse la nord de Dunăre figurează și „cizme făcute În Turcia din cordovan [= marochin] bun, galben, roșu și negru” <endnote id="(43, p. 205)"/>. „Condurii de marochin roșu ori galben” erau Într-adevăr Încălțările preferate ale turcilor din Țările Române <endnote id="(366, p. 126)"/>. Evident, boierii români preluaseră moda, purtând și ei - cum povestește Radu Rosetti - „ciubote de piele fină, roșie sau galbănă” <endnote id="(680, p. 55)"/>. „Este probabil - scria Elias Schwarzfeld În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imnul național al statului Israel -, are influențe din folclorul muzical moldovenesc (piesa Cucuruz cu frunza-n sus). Muzica imnului sionist a fost compusă de Samuel Cohen În 1880, iar versurile Îi aparțin poetului Naftali Hertzl Imber, originar din București. Instrumentul preferat al lui Iacob Psantir era țambalul (În turcă, santur/santir), de unde i se trage și numele. În 1781, vizitând Țările Române, austriacul F.J. Sulzer descria „santurul ca fiind un țambal [Hackbrett] pe care-l bat cu bețișoare de lemn”. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
primară și Liceul de Fete al Societății Ortodoxe Române, pe care îl absolvă în 1928. În toamna aceluiași an se înscrie și urmează Cursul de declamație al profesoarei Agatha Bârsescu, la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1928-1932). Fiind eleva preferată a Agathei Bârsescu, Ion Sava a adus-o în Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași, în 1929. A impresionat de la început prin interpretări profunde și enigmatice. Timp de zece ani, cât a rămas la Iași, a jucat peste patruzeci de roluri
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Neagră, unde crește un copac enorm de Ylang-Ylang, cu coroana plină de flori străvezii, delicate. Aleea este scăldată în parfumul amețitor al copacului și deseori rămân magnetizată, lipită de trunchiul bătrân, uitând de scurgerea timpului. Îmi găsesc și un animal preferat: leneșul. În principal, pentru că avem o întâlnire „față în față” în care aproape mă împiedic de un morman îmblănit dar și pentru că sunt magnetizată de creatura placidă, de mai mult de jumătate de metru lungime, care se mișca sacadat, ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria unei eleve pretențioase care leagănă pe genunchi manualul de istorie deschis la capitolul despre eroina ei preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. Problema mea cu genul ăsta de reverie nu e că stă în calea oricărei prospectări istorice sau psihologice (deși stă : filmul are la fel de multă forță de penetrare ca tînărul rege), ci că e fundamental banală
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria unei eleve pretențioase care leagănă pe genunchi manualul de istorie deschis la capitolul despre eroina ei preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. Problema mea cu genul ăsta de reverie nu e că stă în calea oricărei prospectări istorice sau psihologice (deși stă : filmul are la fel de multă forță de penetrare ca tînărul rege), ci că e fundamental banală. Iar atunci cînd e curmată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și suburbiile din depărtare cu o machetă de trenuleț electric, Schnabel lasă ambele comparații să treacă neilustrate și spectatorul le poate aprecia expresivitatea și grația. în schimb, atunci cînd Bauby ne povestește că spitalul a fost cîndva una dintre caritățile preferate ale împărătesei EugØnie și că Nijinski a repetat acolo unul dintre salturile lui, Schnabel postează pe culoar o figurantă îmbrăcată în împărăteasă și pune un balerin să sară printre scaunele cu rotile, iar spectatorul se gîndește la Dan Pița, ceea ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
experiențe vizitează Rusia anilor 30 ca marinar, luptă în al Doilea Război Mondial ș.a. ; unele îi prilejuiesc cîte un gînd profund de o imensă banalitate, pe altele le comentează, asemenea lui Forrest Gump (scenaristul e același Eric Roth), cu aforismul preferat al maică-sii ( Niciodată nu se știe ce urmează), dar nici una nu se depune cu adevărat, nimic nu se corupe sau se îmbogățește cu adevărat în el de fapt, nu le trăiește, ci le bifează. Filmul ne povățuiește să îmbrățișăm
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ești? Eu sunt aici, la biserica aceea, dar tu nu ești.” Imediat am plecat de la sora Lili și în cinci minute am fost la biserică. Acolo mă aștepta băiatul meu cu un crin imperial superb (știa că este floarea mea preferată).I-am mulțumit pentru prezență și pentru floare, iar în gând i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat așa băiat. A venit și clipa cea mult așteptată. Am îmbrăcat haina albă, pe care am promis să o păstrez
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bucurie, din toată inima și din dragoste pentru Domnul Isus Hristos.” CAPITOLUL 52 Serghei și Aliona Împreună cu soția mă uitam într-o vineri seara la emisiunea "Jurnal de Credință", pe Speranța TV. Această emisiune și "Din viața Bisericii" sunt emisiunile mele preferate. În această seară doamna Beatrice Lospa prezenta un caz deosebit despre o persoană din Republica Moldova,care a rămas învalidă pe viață în urma unui accident stupid. Se cerea cu această ocazie ajutorul pentru a-i face o casă, deoarece nu aveau
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
coștei de "cocoșei", erau puținele "atenții' pe care puteam să la ofer domnișoarei mele. Când luam bursa lucrurile se schimbau radical, cei 315 lei permițându-mi o invitație la restaurantul "Traian" din Piața Unirii, unde "degajați" sorbeam un lichior, specialitățile preferate fiind "Benedictina" și "Lichior Indian". În prezent, deși situația mea financiară s-a îmbunătățit radical, îmi amintesc mereu cu nostalgie de vremurile acelea și degeaba caut prin restaurante și prăvălii "Benedictina", "Lichior Indian" și șerbet de vanilie. Au dispărut odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsa, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford, unul din actorii mei preferați! Din când în când, mai butonam și eu apărățelul de televiziune de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10000 de metri altitudine, îl închideam rapid din motive "personale"! După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcea și desfăcea guverne și care bucură și azi milioane de spectatori de telenovele. Roberto Marinho, era un "Domn", la propriu și la figurat își purta foarte bine, cu noblețe și eleganță cei 80 de ani, semănând cu actorul meu preferat, Jean Gabin. Am discutat despre relațiile bilaterale, ne-a felicitat pentru succesele artiștilor noștri la Bienală, precizând că "O Globo" a difuzat multe cronici elogioase... Pe măsuța la care ni s-a servit delicioasa cafea braziliană, era pus discret numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
buzunare, ne cinsteam la cochetul restaurant admirând pomii, florile, oceanul și minunatul oraș. Nu poți vorbi de Brazilia și de Rio fără să vorbești de fotbal. Îmi place fotbalul de calitate, de aceea nu pot spune că am o echipă preferată, ca atâția milioane de fani care-și dau sufletul pentru niște indivizi ce câștiga de zeci de ori salariul unui ambasador și dorm pe teren sau joacă execrabil. La Rio aveam ce vedea, cele 4 echipe istorice Flamengo, Fluminense, Botafogo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]