5,618 matches
-
vor crede. Așa se explică tenacitatea și vitalitatea extraordinară a legendei privind omorul ritual și a altor povești similare. Sunt multe stereotipuri mentale asociate portretului „evreului imaginar”. Dar parcă nici unul nu este atât de Înrădăcinat și de longeviv. Este o prejudecată care nu-și schimbă aproape deloc coordonatele esențiale (se adaptează doar), cu toate că traversează epoci și civilizații complet diferite : de la Anglia medievală (1144) până la România post-comunistă (1996). Și parcă nici un stereotip nu este atât de eficient, atât de brutal și generator
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vremii, 1940), În care se făcea o paralelă Între parazitismul celor doi, se Încheia astfel : „Între pomi, deci, se-nțelege,/ Precum vâscul nu e pom,/ Nici jidanul cu-a lui lege,/ Între oameni nu e Om” <endnote id=" (718)"/>. O prejudecată similară poate fi regăsită și la intelectuali de elită. La jumătatea secolului al XIX- lea, pentru Richard Wagner, evreul trebuie să aleagă Între condiția de om și cea de evreu : „A deveni om - scrie el - semnifică pentru evreu, Înainte de orice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împărțit norocul,/ Păzeam pe coastă porcul !” (149, p. 61). 266. Această mentalitate a supraviețuit În mediul rural până târziu, În secolul XX : „Ei bine, [nu contează că sunt omorâți,] este vorba doar de niște evrei” (254, p. 124). Este o prejudecată depreciativă pe care a surprins-o și Ion Pas, În nuvela Binder groparul, publicată În 1927. „El e jidov și [dacă e ucis] nu-i nici un păcat”, spune moș Radu, un gropar dintr-un târgușor nord - moldovenesc. Evident, „moș Radu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Editura Facla, Timișoara, 1986. 436. Pincu Pascal, „Catagrafia evreilor din Piatra Neamț din anul 1859”, În Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. IV, pp. 67-93, Ed. Hasefer, București, 1999. 437. Mihail Sadoveanu, Baltagul, Ed. Gramar, București, 1996. 438. Andrei Țăranu, „Prejudecăți semnificative”, În Dilema, nr. 349, 1999, p. 9. 439. Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, Editura Minerva, București, 1988. 440. George Topîrceanu, Balade vesele și triste, ediție de Ilie Dan, Ed. Albatros, București, 1986. 441. I. Kara, Obștea evreiască din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
porecle, de suspiciuni și păreri exagerate, pe care - zic unii - n-ar fi bine să le dezvăluim, cît încă mai trăiesc unele din persoanele vizate. Mă despart categoric de cei ce susțin asta. Teoria lor despre „oportunitate” e oneroasă, o prejudecată ce blochează acumulările memoriei și îndepărtează perspectiva aflării unor adevăruri. Din contra, ca istoric literar, mă consider obligat să le revelez. Nu caut însă să fiu, pentru nimeni, nici procuror, nici avocat. Caut să explic, pe cît posibil de obiectiv
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tale privind studiul despre Bacovia, aș vrea să te rog să mă ajuți a ieși din următoarea dilemă. Ar fi vorba de un studiu „Lumea lui Bacovia”, conturînd orizontul și - aș zice - problematica universului liric bacovian, încercînd să refuze unele prejudecăți ce persistă în exegeză - dureros - pînă azi. Am scris cinci-șase pagini și aș mai scrie două, dar uite - dilema: Aici este un om, în orașul nostru, pe care-l prețuiesc de mulți ani (e acum profesor pensionar, specialist într-o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
politico-educative”. Bucurie mare, veselie generală, aplauze vii și asurzitoare În biroul Împuternicitului corectării devierii cuvintelor și la lecturarea altor articole „la temă”: „Multe materiale prezintă omul nou, etica socialistă, militează pentru orientarea opiniei publice În sensul respingerii misticismului (subl.ns.), prejudecăților (Educația ateistă și literatura, nr.1885/22 martie 1974)”. e.e. Pisați În popime ca-n sacu’ cu cartofi, fir-ar! Exponenții principali ai așa-zisei prostiri a enoriașilor comuniști erau, În concepția profund vindicativă chiar și a celor mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
entuziast cu părerea la gîndire propriu-zisă cere timp, exercițiu, efort susținut. Pînă cînd învățăm într-adevăr să gîndim cu mințile noastre sîntem la cheremul publicitarilor, al manipulatorilor chitiți să ne facă să simțim emoții care nu merită simțite, al propriilor prejudecăți, ignoranțe și umori. Pe cînd un critic adevărat ne va elibera de toate acestea. Este ceea ce-a făcut Pauline Kael pentru mine. Da, într-o primă fază am lăsat-o să-mi spună ce să gîndesc ; mi-am apropriat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lor să se vadă războiul, în timp ce el vrea să i se vadă măiestria ; asta înseamnă falsă măiestrie, iar rezultatul e un Dunquerque care nu miroase a cadavru, ci a platou de filmare. Ca și în filmul lui precedent, Mîndrie și prejudecată, Wright mizează pe forță vizuală pentru a alunga mirosul de carte, dar ceea ce numește el forță vizuală e adesea doar eclatanța vulgară a picturii de gang : eroina lui McEwan citind scrisorile iubitului ei pe malul mării, sub un cer dramatic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
experiențe pentru a ne întări pe drumul credinței, către Casa de sus! CAPITOLUL 12 Romii (Unele date provin din informațiile primite direct de la romi, cât am stat în mijlocul lor, iar alte date au fost preluate din agenda S.P.E.R. (Asociația Stop Prejudecăților Despre Etnia Romilor-lansată în mai 2007).) Înainte să vă prezint lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în prima Biserică Adventistă din cartierul Simileasca, aș dori să vă prezint câteva lucruri despre romi, pentru a nu pleca de la început cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Despre Etnia Romilor-lansată în mai 2007).) Înainte să vă prezint lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în prima Biserică Adventistă din cartierul Simileasca, aș dori să vă prezint câteva lucruri despre romi, pentru a nu pleca de la început cu prejudecăți în dreptul lor. Dumnezeu nu discriminează pe nimeni. “Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului” (Romani 2:11); “Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac” (Iov 34:19). Rezultatele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de intervenție acolo unde este cazul. În România există probleme complexe de natură economică și socială, grefate și pe o relație dificilă între etnia romă și populația majoritară. Faptul că această relație este construită pe un ansamblu de stereotipuri și prejudecăți ale neromilor față de romi, ale romilor despre majoritari și ale romilor despre ei înșiși, nu face decât să îngusteze calea spre mai binele comun și să perpetueze atitudinile discriminatorii și sentimentele negative. Cunoscând toate aceste lucruri despre romi, astăzi îi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cei de neatins, a crea șanse acolo unde acestea nu există, poate fi începutul bunei conlucrări, al cunoașterii reciproce și al conviețuirii în armonie. Cu sau fără voie, din convingere sau pentru că așa ne-am obișnuit, folosim însă stereotipuri și prejudecăți în limbajul și comportamentul nostru de zi cu zi și etichetăm fără drept de apel. Deși suntem europeni, educați, ospitalieri prin tradiție și pașnici, spunem mereu, la modul general, că “romii fură, romii nu vor să muncească, romii sunt răi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cele mai multe ori fără să ne gândim la aceste vorbe, fără să ne gândim la răul pe care îl facem. Discriminăm cu naturalețe, adâncim fără voie o problemă serioasă și nu realizăm cât de periculos este să treci cu vederea o prejudecată, și cât de greu le este să distrugă o “etichetă” celor care încearcă să ducă o viață normală și fac eforturi să se integreze. Înainte de 1989 s-a încercat o politică de asimilare a romilor, autoritățile refuzând o definire culturală
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prigonirile copiilor lui Dumnezeu, chiar în mijlocul celor dragi, așa cum I s-a întâmplat și Mântuitorului nostru în Nazaret și în toată Iudeea, dar și multor creștini de-a lungul timpului. În H.L.L.pag.255, E.G.White scria:,,Dar acum când prejudecățile lor fuseseră jignite, erau gata să facă o crimă. Adunarea s-a ridicat și punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
treburile zilnice. Avea obrajii mai albi, ca toți blonzii, iar înfățișarea aceasta îi era completată de cei doi ochi albaștri și limpezi, cu o privire plină de căldură și inteligență. Urmase cursurile școlii primare din satul natal, Cursești-Deal, dar datorită prejudecății părinților ce spuneau că băieții trebuie să învețe carte pentru că fac armata și merg în lume iar fetele care trebuie să devină bune gospodine n-au nevoie de multă știință de carte, nu frecventase cu asiduitate cursurile școlii ci a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lume amestecată de pruritul meschinăriei și versatilității ei. Nu este vorba de a fi sau nu de acord cu lectura lui Radu Stanca, ci de a observa cum această lectură devine un modus vivendi, și cum funcționează o serie de prejudecăți pe care Ion Negoițescu și Ștefan Augustin-Doinaș aveau să le afirme tranșant cu referire la același Caragiale. Polemica amicală desfășurată epistolar dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu pe tema operei dramatice a lui I.L.Caragiale și în special a comediilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
emoții) să-și întinerească condiția și chiar a reușit propunând un recital „ușchit”, axat pe aceeași idee a omului care nu reușește să-și prindă identitatea într-o lume care devine din ce în ce mai nebună și haotică. Îl admir pentru lipsa de prejudecăți și pentru candoarea lui. Luminița B., cu delicatețe, prin intermediul lui Caragiale, cu mijloace simple, aproape copilărești (nu puerile) a încercat să reunească câteva schițe de-ale marelui autor, pornind de la stradă și zăpăceală, trecând ușor prin politic și ajungând, discret
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vocația. Într-o zi, fratele lui l-a invitat calm la o plimbare cu birja prin Cluj, unde familia se stabilise după moartea prematură a bunicului meu. „Deși sunt mai mare, Îți voi vorbi de la egal la egal, deschis, fără prejudecăți! Tu vrei să mergi la Paris să studiezi les beaux-arts. Frumos, nimic de spus. Dar gândește-te totuși la situația În care ne aflăm. Suntem În plin război, mama și Florica (sora lor) au nevoie de ajutorul nostru. Ce vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Stratford“ (dacă sunt din tabăra conservatoare), sau descompus și postmodernist, „cum e moda În Germania“ (dacă sunt adepți ai clanului avangardei dure). Dar un critic poate să fie și el un artist. Dacă se deschide și primește impresii fără prejudecăți, el nu e doar martor distant, ci devine un participant activ al evenimentului. M-a ajutat Întotdeauna când autorul unui articol a distilat experiența sa directă Într-un act creator al propriei Înțelegeri, descoperind perspective neașteptate, la care nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca în viață", fără intervenția atotștiutoare, demiurgică a scriitorului, cu o receptare aproape vizuală, afectivă a cititorului, și, care, astfel, devine într-un fel coautor, într-o proprie interpretare. Ideea genurilor literare și norma clasică a purității lor, este o prejudecată perimată." (Tudor Vianu) Construcția romanului este ciclică: începe printr-un prolog (înfrângerea de la Valea Albă și drama lui Ștefan în chilia sihastrului Daniil) în prezent. Continuă cu o lungă întoarcere în timp (flashback) retrăirile lui Ștefan între izbânda de la Podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu existe chiar nici o legătură între glas pe de o parte, și înfățișare pe de alta? Să fie primul atât de nereprezentativ pentru noi? Simplu element accidental, necoordonat cu restul ființei noastre, în raport cu care poate provoca adesea mari surprize? * De ce prejudecățile sunt atât de redutabile? Pentru că ele nu constituie doar apanajul proștilor. Sunt universale. Nu o dată cei inteligenți le îmbrățișează cu aceeași fervoare. Nu sunt câtuși de puțin imuni - cum s-ar crede - față de ele. Ei doar le „argumentează” cu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
universale. Nu o dată cei inteligenți le îmbrățișează cu aceeași fervoare. Nu sunt câtuși de puțin imuni - cum s-ar crede - față de ele. Ei doar le „argumentează” cu mai multă iscusință, făcându-le, în ultimă instanță, mai solide, mai rezistente. Nemuritoare. Prejudecățile au un singur dușman (intratabil): pe omul pentru care cultura a devenit o a doua natură (nu pe omul care știe multe, nici chiar pe erudit, ci exclusiv pe omul căruia cultura i-a intrat în sânge) ( După o discuție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ale marilor sale romane sau povestiri. Lucru, în același timp, firesc: ca niște idoli cruzi, protagoniștii își cer drepturile, obolul ce li se cuvine, și nefiresc: scriitorul rus fiind creatorul unei adevărate umanități. Am încercat în Dicționarul meu să combat prejudecata reducerii lui Dostoievski la Stavroghin, Kirillov, Raskolnikov și la alți câțiva «mari» acordând atenție fiecărui personaj, oricât de neînsemnat în aparență. Cred că în bună măsură am reușit în această tentativă de reabilitare a «umiliților și obidiților» operei dostoievskiene, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu citate exemplificatoare. Îmi rezerv asta pentru viitor, sau, poate mai bine, o las altuia care ar fi de aceeași părere. Încheierea mea e mai modestă : din scrisorile către Boicescu, citite cum trebuie, putem vedea, dacă nu suntem robiți de prejudecăți, că dracul nu e totdeauna chiar așa de negru cum îl bănuiește lumea. Așadar nici mult hulitul Gorică Pirgu, sărmanul. Rugați-vă pentru el ! De la Matei cetire... (Patru note) 1. „...un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]