16,190 matches
-
într-o secundă și te fac să te simți o umilă creatură, ce pălește în fața ingeniozității naturii. Curtea casei este un parc în care simți bucuria de a trai, de a simți profund fiecare clipă, pe care vara ne-o promite. Nu exagerez cu nimic când spun ca grădina mea este un adevărat Paradis din care nu aș dori nicicând să evadez. Uneori, am impresia că florile de aici au înflorit doar pentru a mă face să zâmbesc. Oricât aș fi
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
avea montată pe interior o oglindă, așa încât, Mona hotărî că aceea era cea mai potrivită cameră pentru ea. Prin cele două luminatoare, se puteau zări stelele, iar pentru ea, acest lucru părea în acel moment de-a dreptul fantastic. Așa cum promisese, Florin nu o incomodase cu nimic, nici în timpul băii și nici cât timp își aranjase mare parte din lucruri. Nu îi simțise prezența și nici nu încercase să îl roage să o ajute în vreun fel. Reuși chiar să se
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
cel promis. În celula singuratic, Stă profetul meditind. A vestit împărăția, A fost focului solia, Și-acum moartea asteptind, A primit în dar răspunsul La-ntrebare chinuit. Domnul Isus este Unsul, Hristos ce va fi străpunsul, Mesia ce-a fost promis. Îndoieli cînd te-or cuprinde, Poti sa-ntrebi, nu-i un păcat. Dumnezeu îți va răspunde, Cu Lumina-i te-a pătrunde, Vei fi binecuvintat. Referință Bibliografica: IOAN BOTEZĂTORUL / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 736, Anul
IOAN BOTEZATORUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350203_a_351532]
-
de zăpadă și își spuneau unul altuia: - Ce bine că am scăpat de ploi și frig! - Ce bine că nu se mai vede murdăria! - Ce frumos și vesel e! - Acum și noi vom fi bogați și fericiți, așa cum ne-a promis împărăteasa. Deodată, un om strigă: - Oameni buni, oameni buni! Ia uitați-vă, în depărtări, ce palat frumos s-a ivit! Acolo! Acolo! - Trebuie să fie palatul împărătesei noastre! strigă altul. - Să mergem la palat, să ne dea fericirea promisă! spuse
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
-se simbolic de vechea sa identitate și de eul său perimat), se autoînnobilează, luându-și cu de la sine putere titlul de "don" și de cavaler, își găsește un scutier (în persoana lui Sancho Panza, un om la fel de umil, căruia îi promite că îl va pune guvernator peste o insulă), își confecționează o armură ruginită (de un caricatural aparte) și, călare pe mârțoaga Rosinanta (pe care o imaginează drept un strașnic bidiviu), pornește în lume în căutarea aventurii și a adevărului său
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
ȚARĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului PROIECT PENTRU UN VOLUM ANTOLOGIC DE POEZIE DE DRAGOSTE PENTRU ȚARĂ Stimați prieteni creatori de poezie, mai ales patriotică, de simțire românească, Așa cum am promis înainte de Crăciun, revin cu propunerea publicării unei antologii de poezii de dragoste pentru țară, dar și de dragoste de orice fel, având în vedere că tot ce este scris în limba noastră sfântă se raportează la condiția de român peren
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350212_a_351541]
-
șocul întâlnirii cu Marcel, atunci când era, încă, un suflet candid și nevinovat, că lumea este sortită să fie veșnic o împărăție a răului... Aici se termină povestea sa, atât de tristă, a băiatului care a uitat, pe Pământ, ce a promis în Cer. Așa cum o poate face, de fapt, oricine - și eu, și el, și dumneavoastră. Încă mai avem timp... Epilog. Un bărbat și o femeie, singuri într-un apartament. Bărbatul se trezește dintr-un somn adânc, neîntrerupt, de peste zece ore
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
vorbi de blasfemie, Tema aceasta este vastă, Realitatea nu se știe. Se vorbește la scriptură, Despre viața făr’de moarte, Desparțirea e prea dură Și înscrisă prompt în acte. Prin urmare, dați-mi șansa, Să-i privesc măcar o zi, Promit, voi respecta instanța ce hotărăște a muri. Autor, Gabriel Stănciulescu. Referință Bibliografică: ÎMI VREAU PĂRINȚII ÎNAPOI! / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Stănciulescu : Toate Drepturile Rezervate
ÎMI VREAU PĂRINȚII ÎNAPOI! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350255_a_351584]
-
despre ce a fost vorba: obiceiul tău de a-ți îndrepta greșelile de pe messenger cu termenul corect, însoțit de un asterisc, de parcă ai fi fost la școală și ai fi zis: "doamna profesoară, vă rog să mă iertați". Mi-am promis să-ți dăruiesc cele mai frumoase flori. Din nou în fața oglinzii. Pentru Dumnezeu, nuuu, nu se poate, cum am ajuns iar aici??!!! Am spart oglinda, într-un gest reflex de autoapărare. Flashback. Alergând pentru câștigarea existenței zilnice, semnând din nou
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
niciodată că am să te întâlnesc. Și atunci m-am afundat și eu, ca atâția alții, în iluzia de prost gust, în circul ieftin despre care unii susțin că ne înfrumusețează viața. O să-ți dăruiesc cele mai frumoase flori, îți promit... Eu și o oglindă. Nu înțeleg cine a inventat jocul acesta, cum de am ajuns în el. Era tăcere, atâta tăcere... infinită aproape... Dar viața nu se putea naște din tăcere, și atunci a avut loc acel strigăt fatal, primitiv
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
a întâmplat. Promite-mi că după ce vedem ultima Cameră ai să te duci înapoi la părinții tăi, care te iubesc foarte mult, și n-ai să mai repeți în toată viața ta greșeala despre care ai vorbit cu tatăl tău. Promiți? - Promit, Zână Bună. Și, de data asta, am să mă țin de cuvânt. - Să porți acest medalion de la mine. Cu el, nu-ți va mai fi niciodată frică. * După luni de teroare, doctorul i-a anunțat că nu-și poate
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
întâmplat. Promite-mi că după ce vedem ultima Cameră ai să te duci înapoi la părinții tăi, care te iubesc foarte mult, și n-ai să mai repeți în toată viața ta greșeala despre care ai vorbit cu tatăl tău. Promiți? - Promit, Zână Bună. Și, de data asta, am să mă țin de cuvânt. - Să porți acest medalion de la mine. Cu el, nu-ți va mai fi niciodată frică. * După luni de teroare, doctorul i-a anunțat că nu-și poate explica
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
să creadă că poate fi adevărat: ca un paria, ca un blestemat. C. Aproape că îmi dau lacrimile, în fața colii de hârtie. Ce e adevăr și ce e minciună în această cumplită trecere? Cum deosebim poarta care duce către Raiul promis de cea care ne poartă către Infern? Cum să acceptăm că există un grăunte de lumină pură în sufletul depravatului, al hoțului, al ucigașului, și un germene al satanicului în cel al poetului, al intelectualului, al nobilului? Aceasta să fie
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
la vânătoare și, când s-a întors, după ce a servit o masă copioasă, a cerut să vorbească cu Soraya. „Spuneai că fiica mea, Rashia, ar putea urzi un complot împotriva mea. Nu știu dacă să te cred sau nu, dar promiseseși că îmi spui cum i-aș putea dejuca planurile”. Soraya și-a plecat privirea în pământ, în semn de respect, apoi și-a ridicat-o către el și l-a privit în ochi. „Rashia stăpânește tainele magiei ca nimeni alta
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
copii , De sus să ne dai speranță , să stăm liniștiți la masă , Și să protejezi lumina , să ne-alungi din suflet vina . Ziarist , suflet hoinar , om iubit dulce-amar , Să fii mandru printre stele și să faci parte din ele . Îți promit că ai să fii , lângă fată , lângă fii , Lângă mame și soții , lângă morți și lângă vii . Lacrima mi-a fost strigare , la a ta înmormântare , Parcă totul e blestem , eu te chem , tot bat în lemn , Invoc spirite sau
PRINTRE ÎNGERI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350264_a_351593]
-
de sentimentul solitudinii, pustiit de impactul cu o omenire în declin, rătăcit în propriul apartament și în labirintul propriei minți. ...Silvia, o tânără ingenuă, pășește în încăpere. E adorabilă în candoarea ei, are un trup perfect și doi ochi care promit Paradisul. Se îndreaptă încet către scaunul pe care stau, îi simt parfumul îmbătător, apropierea dulce, o văd cum își îndepărtează, încet-încet, hainele. Să o ții în brațe, să faci dragoste într-o încăpere părăsită, să uiți de tot ce te
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
un venetic. Copiii mei, da, ei vor fi americani. Dar ei nu se vor mai considera români ci vor spune că s-au născut din părinți români și atât. Și nici limba română nu o vor mai învăța ca lumea. Promitea mai multe amănunte când ne vom vedea în țară, încheia el. Sora lui, Viviana, avusese mai mult noroc. Se împrietenise cu un român din Tel Aviv cu care purta o corespondență de mai lungă durată și care, a înclinat balanța
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
edițiile pe internet.Oamenii nu mai sunt nevoiți să ia în considerație modul în care trăiesc alții ,sau să se întrebe de ce alții gândesc și acționează în felul lor.Se știe că tiparul a fragmentat societatea,iar acum,telecalculatorul electronic promite să adâncească aceste sciziuni.Această tehnologie este în mod categoric de partea libertății individului.Internetul vine în sprijinul unor tradiții comune al cărui scop este să creeze un limbaj comun destinat dezbaterilor democratice,nu un consens de judecată,ci un
INFORMAŢIA ARMA INVINCIBILĂ A DEMOCRAŢIEI ? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361824_a_363153]
-
stil vechi, păstrând tradiția locului și a vremurilor, părăsite și neîntreținute de proprietarii lor. Câteva purtau plăcuțe cu inscripția: „de vânzare”. Plăcuțe vechi. Nimeni nu a vândut și nimeni nu a cumpărat. Cândva, poate în primul său mandat, primarul a promis că va atrage bani europeni și investitori pentru a reda orașului măreția de altădată. Apoi, nu a mai vrut ori nu a mai reușit. Nu se știa. El nu da explicații. Era preocupat de fântânile muzicale, părculețele și crâmpeiele de
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Și stau în perfuzii de rău ce le este Ei te tot înjură, tu le faci un bine. Abea după un ceas poți vorbi cu ei Și afli în sfârșit ce-a tras pe nas și hei! Ghici frate ce promite asta Că de azi cu iarba, gata! Dar nu trec două luni și băiatu’revine Și fără să știe se-nfoaie la mine, Eu las să treac-o oră să-i amintesc Că și uitarea-i un lucru firesc. Dar băiatul
PENTRU TINE MAN! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361942_a_363271]
-
dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii mei bani, să-mi cumpăr o barcă pe care să o folosesc la pescuit. De teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
acum pustie, fără prezența celor doi părinți, iubita lui va suporta foarte greu această situație. O încuraja cum putea mai bine să treacă peste acest șoc traumatizant. Cum se apropia încheierea anului școlar, urmând să intre în vacanță, i-a promis solemn că va veni să stea cu ea la țară până lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Vor vedea ce hotărâri au de luat între timp. Săndica era tot timpul plânsă și încerca să se împace cu situația existentă
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
țară. Moartea celor doi părinți i-a cam încurcat socotelile lui Veronica. Dacă până acum o reținea la țară existența bătrânilor, acum nu o mai reținea nimic să nu-l urmeze pe Mircea la Galați, mai ales că i-a promis fiului un post de profesor în oraș pentru ea. Acum dacă vor urgenta lucrurile, trebuie să se țină de cuvânt. Să forțeze nota la Inspectoratul Județean de Învățământ pentru a-i obține titularizarea ca profesor de științele naturii. Anul școlar
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
am cunoscut ți pe tine, dar nu mai am chef să o repet. Nu ai nici o perspectivă, asta este principalul motiv. Aș rămâne un simplu profesor de țară, plafonat și atât. La oraș este altceva. De la toamnă mi s-a promis un post de asistent universitar. Pot să-mi pregătesc teza de doctorat, pot avansa și aceasta nu că ar fi mama acolo. Mă descurc și fără sprijinul ei. - Tu aici ai dreptate. Eu ce pot face în domeniul meu? Să
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
încuscrit cu ăia mari de la București? Mișu a rămas înlemnit. Nu a mai putut vorbi. „Chiar că dau de dracu!... Mâine... mâine trebuie să-i vorbesc proastei frumos, s-o iau cu lugu-lugu, să nu-i scape păsărica”, și-a promis el hotărât și a dus sticla la gură cu gesturi mecanice. A expediat-o imediat pe fată, cu toată rezistența ei. Rămas singur, a căzut pe gânduri, cu paharul în mână și sticla între picioare. Se temea cu adevărat. Știa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]